Articol de Justin Gafiuc - Publicat vineri, 07 noiembrie 2025 23:41 / Actualizat vineri, 07 noiembrie 2025 23:42
Jozsef Csabi (58 de ani) și-a început traseul în naționala Ungariei în 1993, spre finalul de mandat al lui Emeric Ienei pe banca maghiarilor. Ex-fundașul dreapta din țara vecină rememorează colaborarea cu fostul selecționer român și scanează o eventuală partidă cu România pe drumul spre Mondialele de anul viitor
Dispariția lui Emeric Ienei a întristat nu numai România, ci și Ungaria, unde antrenorul care a adus Cupa Campionilor Europeni în vitrina Stelei a pregătit naționala în perioada ianuarie 1992 – martie 1993 (14 meciuri, 6 victorii, 4 remize, 4 eșecuri).
Jozsef Csabi (10 selecții/0 goluri) a debutat în tricoul reprezentativei sub bagheta lui Ienei, într-un vestiar în care se mai aflau nume cu greutate la Budapesta, precum Detari sau Kiprich. La trecerea la cele veșnice a lui Imre baci, Csabi, în prezent antrenor în liga secundă maghiară, la Ajka, rememorează momentele și emoțiile adunate alături de selecționerul român.
Joszef Csabi: „Mi-a explicat că mă consideră o piesă importantă”
- Domnule Csabi, v-ați început aventura la echipa națională a Ungariei în 1993, în mandatul lui Emeric Ienei. Ce vă amintiți de acea perioadă?
- Știam că e un antrenor faimos. Cucerise Cupa Campionilor Europeni cu Steaua, calificase naționala României la Mondialul din 1990 și aveam un mare respect pentru dânsul. Dar când m-a anunțat că mă cheamă la echipa națională, am simțit că zbor. O mare bucurie! Asta chiar dacă n-a fost o surpriză pentru mine, fiindcă lotul fusese într-un turneu de pregătire în Qatar în toamna lui 1992 și știam că din acea perioadă sunt în vizorul selecționerului. Apăruseră știri în presă, cunoșteam că e cu ochii pe mine.
- Cum a fost prima întâlnire cu Ienei?
- S-a întâmplat la hotelul „Stadion”, situat lângă arena „Ferenc Puskas”. Mi-a urat bun venit la echipa națională, mi-a spus că mă urmărește de multă vreme și că-și dorește să devin o soluție pe termen lung, nu o variantă de moment. M-a încurajat și mi-a explicat că mă consideră o piesă importantă în planul de a construi reprezentativa. Am avut de la început o chimie extraordinară între noi și m-a ambiționat faptul că m-a ales pentru a implementa o nouă filosofie.
„Voia să schimbe filosofia fotbalului maghiar”
- În ce sens?
- Ienei a fost un vizionar la acel moment pentru naționala Ungariei. A vrut să schimbe abordarea, să construim jocul de la portar, din zona centrală, să controlăm mingea, să dictăm ritmul, adică exact ceea ce vedem azi în fotbalul de clasă mondială. Ienei își propusese să facă asta în fotbalul maghiar în urmă cu peste 30 de ani. Era vorba despre o ideologie complet diferită față de modul cum funcționa atunci naționala.
- Primul meci cu Ienei selecționer?
- Am mers într-un turneu de pregătire în Japonia, la „Kirin Cup”, unde am jucat cu niponii și cu SUA. La întoarcere, antrenorul a declarat că a găsit deja opt dintre titulari, iar media scria că mă număr printre aceștia. Ceea ce s-a dovedit a fi adevărat, fiindcă am intrat în primul unsprezece cu Grecia, acasă, în preliminariile pentru Mondialul din 1994. Din păcate, am pierdut cu 1-0, iar Imre baci a trebuit să plece. Mi-a părut tare rău, pentru că încerca să aducă altceva în jocul Ungariei, dar totul s-a terminat prea repede.
Dacă mă întrebați azi de ce am ratat acea calificare la Mondialul din SUA 1994, cu Emeric Ienei pe bancă la începutul campaniei, n-aș avea un răspuns. Pur și simplu, lucrurile n-au funcționat cum ne-am dorit, deși Ungaria avea o echipă interesantă, cu Detari, Pisont sau Kiprich printre lideri. Poate planul de a schimba repede ideologia naționalei a fost prea abrupt
Jozsef Csabi, fost internațional maghiar
„Am avut multă neșansă în preliminariile pentru Mondialul din '94”
- Cum era văzut Ienei în vestiarul naționalei: ca un român venit să pregătească Ungaria sau ca un antrenor maghiar, de-al casei?
- Un om de-ai casei, da! V-am zis doar că aproape toată lumea îi spunea Imre baci, nu Emeric sau Emeric Ienei. Îmi pare rău că n-am avut posibilitatea de a colabora mai mult timp, de a construi o legătură mai puternică. Dar păstrez un loc special în suflet pentru dânsul, fiindcă mi-a oferit șansa debutului la națională. Târziu am aflat că și locuia aproape de granița cu Ungaria, la Oradea, de unde este și actualul meu secund, Sorin Cigan. Și mai am acolo un bun amic, pe Viorel Vancea.
- Ce sistem folosea la naționala maghiară?
- Cu patru apărători, o linie în care eu evoluam fundaș dreapta. La înfrângerea cu Grecia am ajuns însă și stoper la mijlocul primei reprize, după accidentarea unui coleg, când Imre baci m-a trecut din bandă în interior. Am avut și multă neșansă în acele preliminarii, în care România, cu o echipă fantastică și jucători celebri în Europa, a reușit să meargă la Mondiale. Noi, din păcate, am ratat.
Știam de la prietenii mei români că Imre baci este foarte bolnav. E o pierdere mare pentru ambele țări, România și Ungaria. Regret că nu voi putea ajunge la funeraliile de sâmbătă fiindcă avem duminică meci în campionat și trebuie să pregătim partida
Jozsef Csabi, fost internațional maghiar
„L-am vizitat de vreo trei ori pe Imre baci la Oradea, râdeam când vorbeam la telefon”
- Ați fost secundul lui Sandor Egervari la naționala Ungariei, când ați întâlnit România în campania pentru Mondialul din 2014. Ce vă mai amintiți de la acele meciuri, 2-2 la Budapesta, 3-0 pentru România la București?
- Cred că exact în acea perioadă am mers de două-trei ori la Oradea cu diverse treburi și m-am întâlnit și cu Ienei. Am mai rămas în contact, chiar m-a sunat apoi de câteva ori și mă bucuram de fiecare dialog cu Imre baci. Râdeam foarte mult la telefon. Dar asta-i viața! În urmă cu câteva săptămâni, am mai pierdut un mare antrenor cu care am lucrat, Gyorgy Mezei, fostul selecționer al Ungariei la Mondialul din 1986, în Mexic. Acum s-a întâmplat cu Imre baci. Meciurile? La Budapesta am fost egalați în prelungiri, o remiză frustrantă pe un stadion gol, ciudat, fiindcă s-a jucat cu porțile închise. Iar la București - o atmosferă fantastică, asta mi-aduc aminte cel mai pregnant!
- Ungaria arată azi mai bine decât România la nivel de națională și ar putea exista o întâlnire chiar în play-off-ul spre Mondiale. Ar fi o nebunie în jurul unei asemenea partide, de acord?
- Așa este! De data asta, Ungaria e un pic mai bună decât România, dovadă că avem destui jucători în campionate de top, în frunte cu Szoboszlai și Kerkez la Liverpool, plus alții în Anglia, Germania, Franța. E o generație deosebită pentru fotbalul maghiar și trebuie să beneficiem de acest culoar spre Mondiale, probabil de pe locul secund, fiindcă Portugalia e greu de depășit. Un meci contra României ar fi însă oricum foarte complicat prin prisma ambițiilor extraordinare și a tradiției.
CV JOZSEF CSABI
Data nașterii: 4 februarie 1967, Szolnok
Post: fundaș dreapta
A jucat la Szolnok (‘84-’88), Honved (‘88-’94, ‘98-’00), BVSC (‘94-’96), Hapoel Kfar Saba (‘96-’97), MTK Budapesta (‘97)
Palmares: 3 titluri (‘89, ‘91, ‘93), Cupa Ungariei (‘89) – toate cu Honved
Meciuri/goluri națională: 10/0
Antrenor: Szolnok (‘01, ‘15-’23/antrenor+director sportiv), Rakospalota (‘01-’02), Vasas (‘02, secund), MTK Budapesta II (‘03), Vecses (‘04-’07), Honved (‘07-’10, ‘14 -’15, principal+secund), Ungaria (‘10-’13, secund), Ungaria U21 (‘13), Nyiregyhaza (‘14), Kazincbarcika (‘23-’24), BVSC (‘24), Ajka (‘25-prezent)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
