Articol de Octavian Cojocaru - Publicat joi, 02 ianuarie 2025 14:23 / Actualizat duminica, 05 ianuarie 2025 21:03
Matyas Toth a fost unul dintre numeroșii jucători care au evoluat atât în naționala Ungariei, cât și în cea a României. În acest episod din „Istorii neștiute” descoperim cele mai importante repere din cariera unui mare fotbalist al anilor '40 - '50, dar și un episod aproape neverosimil: jucătorul a fost salvat dintr-un lagăr de regele Suediei!
Matyas Toth sau Toth III, cum a fost menționat în presa timpului, s-a născut la Bekes, în Ungaria, la 1 aprilie 1918, dar n-a păcălit fotbalul.
A contribuit la primul titlu din Ungaria cucerit de un club din afara Budapestei
În 1936, la doar 18 ani, a luat primul contact cu un turneu important, făcând parte din naționala Ungariei prezentă la Jocurile Olimpice de la Berlin, dar n-a fost folosit niciun minut.
A jucat, rând pe rând, la Ujpest Budapesta (1936 - 1938 și 1939 - 1941), Phobus (1938 – 1939), Vasas (1944 și 1947 – 1949).
În perioada 1941-1944, Matyas Toth a evoluat la CAO Oradea, echipă care participa în campionatul Ungariei, după dictatul de la Viena.
În ediția 1943-1944, a cucerit cu CAO primul lui titlu din carieră și primul titlu obținut în Ungaria de o echipă din afara Budapestei. Orădenii au terminat cu un avans de 13 puncte peste Ferencvaros!
În 1944, s-a mutat la Vasas, dar n-a stat mult. A venit primul contact cu fotbalul românesc.
„Divorț” rapid de Carmen, campion cu ITA
Carmen București, echipa susținută de industriașul Mociornița, l-a transferat în 1945. Era o perioadă complicată, campionatul nu se reluase după Al Doilea Război Mondial.
N-a stat mult în Capitală și s-a îndreptat spre noul „El Dorado” al timpului, ITA Arad. La echipa baronului Francisc Neuman a jucat 24 de partide și a marcat 13 goluri în primul campionat post-belic, 1946 – 1947, contribuind decisiv la primul dintre cele șase titluri câștigate de „Bătrâna Doamnă”.
S-a întors la Vasas Budapesta, unde a mai evoluat două sezoane, 1947-1949.
Cifrele seci spun că Matyas Toth III a jucat 24 de meciuri și a marcat 13 goluri în prima divizie din România. La cluburile din Ungaria a strâns 231 de meciuri și a marcat 83 de goluri. Singurele titluri au fost cele obținute cu CAO, în Ungaria, și cu ITA, în România.
A debutat cu gol atât pentru Ungaria, cât și pentru România
Matyas Toth III a jucat atât pentru Ungaria, cât și pentru România la nivel de primă reprezentativă. Intersant este că el a debutat într-un România – Ungaria 1-1, disputat pe 22 octombrie 1939, Toth III fiind chiar marcatorul golului oaspeților!
A mai evoluat încă 15 partide pentru Ungaria, până în 1948. Dar în 1946, deși nu avea cetățenia română, a jucat în două partide și pentru țara noastră. A debutat pe 8 octombrie 1946, într-un Bulgaria – România, scor 2-2, marcând golul egalizator, în minutul 88. Așadar, el a debutat în ambele naționale cu gol marcat.
Pe 11 octombrie 1946, el a participat și la al doilea meci al României de la Cupa Balcanică, 1-2 cu Iugoslavia.
În total, Matyas Toth III a strâns 16 meciuri și 3 goluri pentru Ungaria și 2 meciuri și 1 gol pentru România. Dar, gata cu cifrele! Matyas Toth III a fost unul dintre cei mai buni jucători într-o perioadă foarte complicată, în care lumea se uita mai mult la liniile frontului decât la fotbal.
Cum a ajuns în lagăr și poza salvatoare
Ajungem la punctul culminant al poveștii vieții lui Matyas Toth III. În primăvara anului 1949, după ce au conștientizat ce însemna comunismul impus cu forța de Moscova, Toth III, ca de altfel mulți alți fotbaliști din țările intrate sub papucul dictatorilor impuși de la Kremlin, a „evadat”. A ajuns în Italia, dar imediat federația din Ungaria a anunțat suspendarea lui pe viață.
Fotbaliștii maghiari ajunși în „Cizmă” au făcut o echipă care juca meciuri demonstrative cu intenția de a prinde contracte la cluburi profesioniste. Unii au reușit, alții nu. Din ultima categorie a făcut parte și Matyas Toth, cu toate că AS Roma și Lazio s-au interesat de el. Dar, cum acesta era suspendat de federația maghiară, cluburile din capitala Italiei nu s-au mai înghesuit să-i ofere un angajament.
În tot acest timp, Matyas Toth III stătea, ca mai toți fugarii, într-un lagăr. Condițiile improprii de trai i-au afectat starea sănătății.
Grav bolnav de plămâni și fără vreo sursă de bani, Toth III ajunsese pe marginea prăpastiei. Din ghearele deznădejdii l-a scos o poză pe care încă o avea cu el.
După ce l-a salvat regele Suediei a ajuns organizatorul campionatului din penitenciare!
Redăm pasajul din cartea „Csala, Minunea blondă”, dedicată celui care a fost Jozsef Pecsowszky (sau Iosif Petschovschi). Karoly Oroszhegyi, autorul cărții, a inserat și un capitol dedicat lui Matyas Toth III.
În fapt, este vorba despre un un interviu cu Matyas Toth, publicat în Nemzeti Sport, pe 15 noiembrie 1999. Iată câteva pasaje din respectivul interviu:
- În vara anului 1947 te-ai întors la Vasas, ai redevenit internațional, ca mai apoi, în primăvara anului 1949, chiar cu prietenii tăi arădeni să treci Dunărea, în apropiere de Pozsony (n.r. - Bratislava).
- Cu siguranță nu mă gândeam că la treizeci și unu de ani practic mi se încheie cariera de jucător. Și că niciodată nu o să-mi mai văd mama… Fotbaliștii maghiari care au dezertat s-au adunat în Italia, speram… AS Roma și Lazio s-au interesat de mine, doar că acasă m-au interzis pe viață, banii s-au terminat, am ajuns în tabără, am devenit bolnav de plămâni, m-au dus la spital…
- Atunci a venit „îngerul suedez”?
- Pentru a înțelege gestul regal trebuie știut că în septembrie 1943, când selecționata noastră (n.r. - se referă la cea a Ungariei) și a câștigat cu 3-2, eu am avut un noroc mare. Pe atunci era la modă ca, înainte de jocurile internaționale, regele sau moștenitorul tronului să salute jucătorii cu strângere de mână. Ei bine, regele nu a putut veni, iar moștenitorul Gustav Adolf întârziase un pic. Difuzoarele stadionului anunțau numele meu când Majestatea Sa a început să dea mâna cu noi. Eu, auzind că urma să mergem în Scandinavia, am învățat de acasă câteva fraze suedeze. Când moștenitorul tronului s-a oprit în fața mea, am început „să conversăm”. S-a produs mare forfotă în jurul nostru, în optsprezece ziare a apărut poza noastră, scriindu-se că un fotbalist maghiar a învățat suedeza în onoarea Majestății Sale. Când am ajuns în spital în Italia, în sărăcie, bolnav și fără speranțe, mi-am adus aminte de „prietenul meu” care urma să domnească ca rege sub numele de Gustav al VI-lea Adolf al Suediei. I-am trimis poza și câteva rânduri în franceză, m-am declarat protestant, cu toate că m-am născut catolic, și… am început să sper. După trei săptămâni, au sosit banii și biletul de avion.
- Ca în povești! Dar de ce nu ai jucat fotbal în Suedia?
- Boala mea pulmonară m-a slăbit. Dar apoi, datorită regelui, am primit un serviciu bun. În cadrul unei audiențe, am amintit că într-un stat cu nivel de trai ca al Suediei, deținuții ar putea trăi în condiții mai umane, ar trebui să li se permită și lor să facă sport… Dintr-odată am devenit principalul expert și organizator al sporturilor din închisori, al fotbalului prizonierilor. Așa am ajuns aici, la Halmstad, unde mai târziu am înființat și am ținut în funcțiune un centru de pregătire cu patru terenuri mari de fotbal.
Regele i-a strâns mâna și lui Pele
Matyas Toth III a rămas în Suedia până la finalul vieții. A antrenat câteva echipe modeste și a organizat campionatul penitenciarelor din Suedia. Fostul mare fotbalist a încetat din viață pe 12.02.2002. Regele care l-a salvat, Gustav Adolf VI al Suediei a stat pe tron în perioada 29 octombrie 1950 – 15 septembrie 1973.
El a fost îndrăgostit de fotbal. Sunt multe imagini cu el strângând mâna jucătorilor, dar cea mai cunoscută este cea cu Pele, după finala Cupei Mondiale din 1958, găzduită chiar de Suedia, când Pele, la nici 18 ani, a reușit două goluri, cucerind primul trofeu suprem din istoria naționalei „Carioca”.
Soluția de urgență? Un fost mare internațional, pregătit să-i ia locul lui Arne Slot la Liverpool
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
