SPECIAL Patronul lui FC Utrecht, un multimilionar olandez, vine în România special pentru Neșu: „E un om minunat! A redevenit luptătorul care era pe terenul de fotbal”

Jovial, cu o fizionomie pe care orice soft de Artificial Intelligence ar folosi-o pentru a genera portretul bunicului universal, Frans van Seumeren își face loc printre localnicii care îl salută amical și urcă liniștit spre etajul 4 al stadionului Galgenwaard. Mai e un ceas până începe meciul lui FC Utrecht, clubul patronat de acest bărbat de 72 de ani care, cu o avere de peste 350 de milioane de euro, e printre cei mai bogați olandezi. 

Și de aici, de la înălțimea arenei și a sutelor de milioane de euro care te-ai aștepta să-l facă inabordabil, van Seumeren vorbește drăgăstos, cu o sclipire de om bun în ochi, despre Neșu al nostru. Și al lor, cei din Utrecht, care i-au iubit devotamentul de pe teren și, acum, îi prețuiesc renașterea. 

Loja privată de la ultimul etaj al stadionului are bar de mahon și pereți tapetați cu poze de familie, dar și cu tricouri cu autograf. Van Seumeren se așază într-un colț, în dreapta e portretul său făcut din sute de poze mici din meciurile lui FC Utrecht, în stânga un felinar luminează blând emblema echipei. 

A făcut avere din transporturi de mare tonaj, petrochimie, inginerie civilă şi operaţiuni portuare, cea mai mare victorie din CV-ul de business este scoaterea la suprafață a submarinului atomic rusesc Kursk, dar omul nu și-a găsit fericirea în conturile bancare, ci într-o viață simplă (locuiește într-un sat de lângă Utrecht, într-o casă modestă) și, mai ales, în fotbal. 

Șeful „celui mai mare teatru din oraș”, cum îi place să-și descrie clubul, își aruncă ochii pe foaia cu primul 11, apoi întreabă „how's our friend, Neșu?”. 

- Domnule van Seumeren, noi, românii, suntem legați de Utrecht printr-un moment dureros: accidentarea gravă a lui Mihai, de acum 12 ani. Dar în ciuda acelui accident teribil, Neșu continuă să se refere cu dragoste și apreciere la oraș, la club și, în special, la dumneavoastră.
- Hahaha! Mulțumesc. 

- Spune că de la dumneavoastră a învățat să fie bun și modest. Încă își amintește ce impresionat a fost de faptul că nu-i reproșați nimic niciodată, nici măcar după meciurile slabe. L-a mai impresionat și faptul că vă comportați ca un tip absolut normal, deși sunteți milionar. Știați că ați avut această influență asupra lui?
- Da, mereu am avut o relație specială cu el, pentru că e un tip foarte de treabă. Știți, câteodată ai un sentiment bun față de cineva, fără să vorbești prea mult. Așa fost cu Neșu. 

„I-am promis că vin în România”

- Încă păstrați legătura?
- Daaa, câteodată vorbim la telefon, iar acum ... (strigă către soția lui: Gonnie, când mergem în România?). Da, la începutul lunii mai venim în România, să vizităm acolo proiectul lui Mihai.

- Veniți special pentru el?
- Da, da, special pentru el. Voi merge împreună cu soția mea și cu Marian Werdler (n.r. asistenta sa personală), care lucrează aici, la FC Utrecht, și are o relație foarte apropiată de Neșu. Ea mai vine cu cineva, deci vom fi, de fapt, 4 persoane. I-am promis lui Neșu că într-o zi îl voi vizita și iată, mă țin de cuvânt.

- Bănuiesc că știți despre marele lui proiect, despre clinica de recuperare pentru copiii cu dizabilități. Mihai a strâns deja de unul singur peste 3 milioane de euro și până la finalul anului, când probabil totul va fi gata de inaugurare, investiția totală va depăși 5 milioane de euro. 
- Da, da ... E un tip incredibil! Cred că a fost foarte important pentru el, pentru forța lui mentală, să aibă ceva pentru care să tragă. El e un luptător, avea nevoie să vadă că ceva merge, avea nevoie de un proiect de succes. 

- Ați fost implicat în vreun fel până acum în acest proiect al lui? Ați donat?
- Nu, dar de asta merg în România. Vreau să fiu la fața locului și să văd dacă pot ajuta cumva. 

- Cum credeți că a găsit Neșu atâta forță, determinare și concentrare pentru un astfel de proiect?
- Trebuie să spun că a fost o perioadă în care era foarte trist. Era foarte jos, era la pământ. Dar a găsit forța de a se schimba și de a redeveni luptătorul care obișnuia să fie mereu pe terenul de fotbal. 

- Să vă citesc câteva afirmații recente de-ale lui Mihai: "Trăiesc acum cea mai frumoasă parte a vieții mele. Mi-am pierdut sănătatea, dar am descoperit un sens mai bun al vieții mele: să-l iubesc pe Dumnezeu și să le fiu de folos altora. Deci accidentul meu nu a fost inutil, ci un rău necesar". 
- Minunat! E fantastic că poate să facă ceea ce face acum. De-asta e un om atât de special!

Alte articole recente despre Mihai Neșu:

Mihai Neșu, un monument de bunătate și acceptare » Mesaj pentru Alje Schut, cel care l-a accidentat în 2011: „Sper că nu mai are coșmaruri. El nu știe ce bine mi-a făcut”

Ce pensie primește Neșu de la statul român și de la cel olandez: „La noi, persoanele cu dizabilități trăiesc foarte greu”