Articol de Sebastian Vasile - Publicat vineri, 11 octombrie 2024 13:17 / Actualizat vineri, 11 octombrie 2024 14:16
Site-ul britanic BBC a publicat un articol amplu despre Self Transcendence 24 Hour Track Race London, cunoscută popular ca Tooting.
O cursă de ultramaraton din Londra, Anglia, care are loc anual în luna septembrie, fiind organizată de Sri Chinmoy Marathon Team și se desfășoară pe pista de atletism Tooting Bec, pe un traseu de 400 de metri.
„Este miezul nopții în centrul Londrei și plouă necontenit. Cea mai mare parte a orașului doarme”
„Este miezul nopții în centrul Londrei și plouă necontenit. Cea mai mare parte a orașului doarme, dar pe o pistă de atletism, la sud de râul Tamisa, un bărbat - tremurând și ud până la os în pantaloni scurți, tricou și o vestă improvizată dintr-un sac negru de gunoi - face ture.
Un pensionar, care a zburat din Norvegia în acea dimineață, face același lucru purtând o pelerină albastră. O mulțime de alte persoane s-au îmbolnăvit. Nu este o surpriză. La urma urmei, acești oameni au alergat pe aceeași pistă timp de 12 ore și mai au încă 12 de parcurs. Bine ați venit în lumea curselor de 24 de ore, unde limitele durerii, plăcerii și posibilităților sunt redefinite de un grup special de alergători care sunt pe cât de excepționali, pe atât de absolut normali”, așa începe articolul publicat de jurnalistul britanic de la BBC.
Cum arată un ultramaraton de 24 de ore? „La finalul cursei vei avea cel puțin 12 ore de durere”
Formatul cursei nu este foarte complicat: sportivii trebuie să parcurgă cât mai multe ture de 400 m în 24 de ore, iar cel care adună cei mai mulți kilometri câștigă.
„Dacă avem ceva în comun, este că toți suntem ciudați! Vei avea cel puțin 12 ore de durere. Nu există niciun alt sport în care să ajungi la linia de start în cea mai bună formă și, dacă totul merge bine, a doua zi să nu poți merge cum trebuie. Pentru marea majoritate, câștigarea este imposibilă - și irelevantă. Este vorba despre a încerca să dai tot ce ai mai bun în fiecare secundă a acelei curse”, spune fostul deținător al recordului Robbie Britton, care a participat la 12 curse de 24 de ore.
Cei mai mulți pornesc ca și cum cursa ar dura doar o tură, în loc de 527, cât va face eventualul câștigător.
Paradoxul ciudat al curselor de 24 de ore
Un paradox ciudat al curselor de 24 de ore este că, cu cât ești mai rapid, cu atât este mai greu - fără avantajul de a termina mai repede. Iar determinarea alergătorilor de a-și depăși limitele poate ridica un set diferit de probleme.
„Am avut sânge în vomă la o cursă”, spune Britton, care totuși a continuat. „La o cursă, un atlet a leșinat. Din fericire, unul dintre sportivii noștri era paramedic. Oamenii se pot pune în situații foarte rele. Dacă ai o cursă bună, este cel mai probabil să alergi până la inconștiență”.
Alergătorii termina cursa de 24 de ore cu bășici și șchiopături
În afară de obișnuitele bășici și șchiopături, majoritatea alergătorilor scapă relativ nevătămați.
„Este ca o terapie! Am avut o mulțime de experiențe neplăcute - soțul meu a decedat. Am acest sentiment de confort când alerg”, spune Hudson dos Santos Figueira, în vârstă de 45 de ani, care lucrează în domeniul IT.
Când se ajunge la final, după 24 dintre cele mai grele ore din viața lor, nu există o linie de sosire glorioasă sau o tribună zgomotoasă pentru sportivi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
