Mario Iorgulescu rămâne cu pedeapsa de 8 ani și 8 luni de închisoare

Fiul lui Gino Iorgulescu, președintele Ligii Profesioniste de Fotbal, a fost condamnat pentru ucidere din culpă, după ce în septembrie 2019, aflându-se sub influența alcoolului și a drogurilor, a omorât un tânăr într-un accident rutier. El a insistat de-a lungul anilor că ar fi consumat doar alcool în acea seară, nu și substanțe interzise.

• La aproximativ o lună după accident, Mario Iorgulescu a fost transportat în Italia, de unde nu s-a mai întors, aflându-se în continuare la Milano. De-a lungul anilor s-a încercat extrădarea lui, dar judecătorii italieni ar fi respins mandatele de arestare, conform apărării lui Iorgulescu.

• „Curtea de Apel din Milano a stabilit că Mario este într-o stare medicală gravă și a respins ambele mandate europene de arestare solicitate de statul român”, spunea avocatul lui Iorgulescu în vara lui 2022.

Mario Iorgulescu, condamnat definitiv la 8 ani și 8 luni de închisoare

În decembrie 2024, Curtea de Apel București l-a condamnat definitiv la 8 ani și 8 luni de închisoare cu executare. Sentința a fost contestată atât de tabăra inculpatului, cât și de procurori. Astăzi, CAB a respins acele contestații, menținând pedeapsa dictată anterior.

Sentința de 8 ani și 8 luni rezultă din contopirea pedepselor pentru mai multe infracțiuni: 7 ani pentru ucidere din culpă, 2 ani pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și 3 ani pentru complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, dictată într-un dosar diferit.

Așa cum prevede legea, în final se aplică cea mai grea pedeapsă (cei 7 ani pentru ucidere din culpă), la care se adaugă un spor reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, adică 1 an și 8 luni.

Curtea de Apel menține, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii a următoarelor drepturi:

De a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a conduce vehicule pe drumurile publice, de a comunica și de a se apropia, la o distanță de 100 metri, de persoana vătămată Vlăsceanu Dragoș-Ionuț – din dosarul nr. 33036/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București - și de a se apropia de locuința sau de alte locuri în care persoana vătămată Vlăsceanu Dragoș-Ionuț desfășoară activități sociale, pe distanța de 100 metri.

- Pasaj din decizia Curții de Apel

Mario Iorgulescu: „Nu sunt fugar. Procesul să se suspende!”

În ianuarie, într-un interviu acordat cancan.ro la Milano, Mario Iorgulescu a solicitat suspendarea procesului, invocând presupusele probleme mintale cu care s-ar confrunta.

„Nu sunt fugar. Nu aveam nicio interdicție. Mie nu mi se ia în considerare actul medical. Am un certificat de handicap, recunoscut internațional. Măcar acum să mi se facă dreptate! Să se ia în calcul actul meu medical. Am o leziune pe lobul frontal, e 100% ireversibilă.

Legea spune că dacă eu am actul ăsta medical, procesul trebuie să se suspende, pentru că în primul rând ai dreptul la viață. Procesul trebuie să se suspende până mă fac eu bine.

Am descoperit că boala pe care o am era din copilărie. Eu de asta aveam ieșiri violente, cum mă provoca cineva eram violent. Din cauza leziunilor pe creier.

Făceam foarte multe sporturi extreme și din cauza căzăturilor în cap, multe, s-a acumulat și mi s-a creat o leziune pe lobul frontal. La accident s-a mărit și mai rău”, a spus Iorgulescu.

Mario Iorgulescu: „Am plătit deja pedeapsa, m-am chinuit șase ani”

„Lumea trebuie să înțeleagă. Zice că nu se respectă legea, că mă ține tata fugar în Italia. În primul rând, eu stau în Italia pentru tratament. 

Șase ani m-am chinuit, am plătit pedeapsa. Șase ani de zile. E enorm. Ce am trăit în clinici e mai greu decât la «pârnaie». Ești sedat, nu înțelegi nimic din ce se întâmplă cu tine”, a mai afirmat fiul șefului Ligii Profesioniste de Fotbal.

Etapele cazului Mario Iorgulescu

În noaptea de 7 spre 8 septembrie 2019, fiul președintelui LPF a urcat la volanul unui bolid de lux fiind sub influența alcoolului și a drogurilor. A intrat pe contrasens cu 143 km/h, producând un accident mortal. Daniel Vicol, șoferul mașinii lovite frontal de Mario Iorgulescu, a murit pe loc.

Inițial, fiul lui Gino Iorgulescu a fost acuzat de omor și a primit în 2023 o pedeapsă de 15 ani și 8 luni de închisoare din partea Tribunalului București. Avocații lui Iorgulescu au atacat decizia, iar Curtea de Apel București a redus sentința la 13 ani și 8 luni de închisoare.

Echipa lui Iorgulescu a recurs la altă cale de atac, un recurs în casație. În iunie 2024, doi dintre cei trei judecători din completul ÎCCJ au decis anularea deciziei de condamnare. Este vorba despre Adriana Ispas și Lia Savonea. Al treilea judecător, Dan Enescu, a formulat o opinie separată.

În motivare, cele două judecătoare au justificat astfel:

Acțiunea autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căreia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care (...) se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă. (…) 

Infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei.

În consecință, fapta lui Iorgulescu a fost încadrată la ucidere din culpă în loc de omor, infracțiune pentru care sunt prevăzute pedepse mult mai mici. Apelul a fost rejudecat, iar Curtea de Apel București l-a condamnat pe Mario Iorgulescu la 8 ani și 8 luni de închisoare.

Avocații lui Mario Iorgulescu au atacat și această decizie, printr-o contestație în anulare. În iunie 2025, Curtea de Apel i-a admis contestația cu două voturi din trei, astfel că din pedeapsa totală au fost scăzute alte 8 luni, până la un total de 8 ani.

Aici a existat o replică a procurorilor, care au formulat o cerere de recurs în casație. Acesta a fost admis în principiu de ÎCCJ, iar termenul de judecată fixat pe 19 februarie 2026.

Cazul a ajuns din nou la CAB, care a menținut sentința dictată anterior, de 8 ani și 8 luni cu executare.