Articol de Răzvan Luţac - Publicat miercuri, 09 noiembrie 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 09 noiembrie 2011 12:10
În SUA, patria fotbalului american, baseball-ului sau baschetului, un român a demonstrat că poţi avea succes şi la soccer. Acesta a povestit, într-un interviu exclusiv acordat site-ului Gsp.ro, diferenţele uriaşe dintre fotbalul american şi cel românesc, cum a reuşit să ajungă campion la fotbal în sală, dar şi cum este să fii coleg de echipă cu un fotbalist idolatrizat
La doar cîteva zile după plecarea din România, s-ar fi întors acasă. Acum, nu ar mai părăsi ţara sa adoptivă. Îl cheamă Adrian Bumbuţ, are 27 de ani şi ascunde în spate o poveste încununată de succes, pe care, cu mult bun simţ şi modestie, o expune fără exagerări, încercînd să minimalizeze tot ce a reuşit în decursul celor zece ani petrecuţi în State.
- Adrian, cum ai ajuns în Statele Unite?
- Cînd aveam vreo 17 ani, părinţii mei au primit joburi aici. Nu am avut încotro, a trebuit să vin şi eu. Nu mi-a convenit, la început vroiam acasă... Pînă să ajung la facultate, mi-a fost foarte greu, cînd vii aici din Europa, arăţi foarte diferit! Noroc cu Liberty University, care, practic, mi-a schimbat viaţa în bine.
- Cum aşa?
- Am cunoscut oameni de calitate, mulţi au început să mă placă din simplul motiv că eram altfel! Mă apreciau pentru felul în care mă purtam, mă îmbrăcam, chiar şi pentru accentul meu diferit. Dar cea mai plăcută experienţă a reprezentat-o începutul carierei mele de fotbalist.
Ajutat de un român
- Cum a fost startul?
- Prima oară am evoluat la la Liberty Flames, echipa colegiului. Jucam bine, eram apreciat, dar vroiam mai mult. Aşa că, prin intermediul lui Cristi Neagu, un român stabilit aici, în USA, am ajuns la echipa lui de amatori, Fredericksburg Gunners. Nu puteam juca pro, aici nu ai cum să evoluezi la o echipă de profesionişti în timpul facultăţii.
- Cît este de popular soccerul în Statele Unite?
- Nu este atît de mediatizat ca fotbalul american sau baseball-ul, adică nu prea afli de meciurile de fotbal din media, nici măcar cînd e vreo finală sau meci important.
- Atunci, ar trebui să ajungi mai uşor să practici fotbalul acolo...
- Nu, nu, să nu crezi asta. Ţara e foarte mare, imensă, iar echipele de fotbal sunt puţine, comparativ cu numărul populaţiei. Unde mai pui că vin mulţi fotbalişti de afară, cum este şi cazul meu.
Coleg cu un idol: Cuauhtemoc Blanco
- După Gunners, ai ajuns la alt nivel.
- Da. După ce am terminat colegiul, am mers la Draft-ul pentru MLS. Aşa selecţionează echipele din America de Nord jucători tineri, nu numai la alte sporturi, ci şi la soccer. Am ajuns la Chicago Fire, o echipă mare, din prima ligă. Nu am rămas acolo, din păcate, decît pentru cîteva luni, dar am avut onoarea să mă antrenez cot la cot cu mari jucători.
- Cum ar fi?
- Cel mai mult m-a impresionat Cuauhtemoc Blanco, mexicanul. Sigur îl ştii, a jucat la Campionatul Mondial. Un super băiat, generos şi serios. Chiar nu mi-am dat seama cine este cu adevărat, nu are aere de vedetă. Îţi dai seama cu adevărat de faptul că e un fotbalist imens doar la antrenamente sau cînd iese pe stradă. Veneau oamenii, în general mexicani sau vorbitori de spaniolă, cu nou-născuţi la antrenament, doar pentru ca Blanco să îi ţină în braţe. Părinţii lor aveau mai multe variante, ba că o să aibă micuţii noroc, ba că, odată atinşi de acesta, vor ajunge mari fotbalişti. Ce să mai, un adevărat idol!
- Ai plecat de la Fire, dar ai continuat performanţele...
- Am ajuns la Richmond Kickers, acolo am cîştigat liga secundă, cum ar veni. Sper că nu scrii şi asta, zice lumea că mă laud cu absolut orice (rîde). Apoi, am trecut la indoor, fotbalul jucat în sală. Împreună cu Baltimore Blast, am cîştigat MILS, adică echivalentul MLS, dar pentru fotbal în sală.
- Uau!
- (rîde) Daaa, a fost nemaipomenit. În marea finală, greşisem la o fază de mă fluiera toată lumea, erau vreo 12.000 de oameni în sală, dispuşi în tribune supraetajate. Apoi, la doar două minute, am marcat golul decisiv. Extraordinar.
- Mai joci undeva?
- După ce s-a desfiinţat Crystal Palace Baltimore, una din afiliatele clubului englez - ne-au sistat finanţările, după ce veneau mereu să joace meciuri amicale cu noi - am continuat să joc în sală la Blast, dar acum aştept pînă la anul. Am cîteva oferte, atît de la outdoor, cît şi de la indoor, dar nu m-am hotărît încă.
Îi place fotbalul din România
- Ai reveni în România?
- Nu, chiar nu aş vrea. Bogdan Unguruşan (n.r. fundaşul lui U Cluj), colegul şi prietenul meu din copilărie, mă tot întreabă cînd mă întorc. Apreciez însă fotbalul din România, cred că avem jucători de valoare în primul eşalon.
- Dacă ai primi oferte de la echipe din prima ligă?
Dacă ar fi să-mi facă vreo echipă din prima ligă ofertă, cu siguranţă ar fi o decizie grea. Dar îmi plac deciziile dificile, mereu am avut de-a face cu ele :)
"Pînă să plec în SUA, am jucat la Şcoala de Fotbal Ivansuc, din Cluj-Napoca. Am ajuns şi la lotul naţional de juniori, la Arad. A fost o experienţă unică"
"Nu mi se par normale incidentele de la meciurile din Liga I. Aici, cel mai încins moment a fost cînd fanii unei echipe au aprins cîteva torţe. Dacă îndrăzneşti să faci ceva în afara legii, eşti arestat imediat" - Adrian Bumbuţ
2.000-5.000 de oameni vin la meciuri în liga secundă din Statele Unite. În Liga I, doar 8 echipe au o medie mai bună de 5.000 de spectatori pe meci
0 este numărul folosit, în ligile inferioare din SUA, de unii portari
Adrian Bumbuţ. Născut: 17 august 1984 (Zalău). Post: atacant. A jucat la Şcoala de Fotbal Ivansuc, Liberty Flames (2004-2007), Richmond Kickers Future (2006), Fredericksburg Gunners (2007), Richmond Kickers (2008-2009), Baltimore Blast (indoor - 2008-2011), Crystal Palace Baltimore (2010). Performanţe: campion al SUA la fotbal în sală (MILS): 2008, cu Baltimore Blast, cîştigător al ligii secunde din SUA cu Richmond Kickers
