Avocat, obiectiv » Povestea unui consultant în domeniul imobiliar care a trecut la fotografie de atletism dintr-un impuls

Dan Mareş nu a făcut sport în viaţa lui. Adică ba da, îşi aminteşte că pe la 12 ani se ducea pe stadionul "23 August" să facă jogging. "Apoi, în 1984, urmăream Olimpiada de la Los Angeles, atît cît se transmitea atunci, 2 ore pe zi. Mergeam pe ştrand la Tei şi de acolo goneam cu bicicleta acasă să prindem întrecerile. Din perioada aceea ştiu de Anişoara Cuşmir, de Maricica Puică, de Sorin Matei care se bătea cu Sotomayor", îşi aminteşte Mareş.

Atunci a stabilit că atletismul îi este sportul preferat. Pînă la poza de atletism însă a mai trecut o vreme. În vîrstă de 42 de ani acum, Dan a fost mai întîi avocat. A lucrat într-o multinaţională pe probleme de afaceri imobiliare, timp de 15 ani. "Lucram mult, ziua, seara, uneori pînă la patru dimineaţa. Mi se părea că iau parte la ceva foarte important. Apoi, în ianuarie 2011 m-am decis brusc. Mi-am dat demisia şi m-am dedicat fotografiei. A fost simplu", spune Dan Mareş.

Tovarăş de drum
Născut la Bucureşti, acum rezident al orăşelului Buftea, Mareş se duce prin ţară la toate concursurile de atletism. De seniori, de juniori, de copii, nu are nici o importanţă. Băile Felix, Bacău, nu contează. Spune că e o prezenţă discretă la competiţii. "Nu mă bag în seamă cu atleţii. Mai mult vorbesc cu ei apoi, pe Facebook, cînd postez pozele. Cei mai mulţi sînt foarte de treabă, politicoşi, îmi mulţumesc. Îşi exprimă aprecierea chiar şi oamenii care nu fac sport", se mîndreşte Mareş. Acum, în ultima vreme, au început sportivii să-l roage să le facă poze.

Dan Mareş nu este singur în "nebunia" lui. Sau am putea fără grijă să uităm de ghilimele, pentru că şi el recunoaşte că e puţin nebun. Fostul avocat umblă pe la concursuri însoţit de un prieten care filmează. Un student basarabean la Administraţie Publică, pe numele său Dmitri Gorobîc, care vine să-l secondeze cînd are timp. "E un alt nebun, e bine să mai ai un nebun ca tine. O dată, la gimnastică ritmică, a filmat două ore încontinuu", rîde fostul avocat.

Tandem. Cine susţine însă financiar tandemul? Mareş este foarte sincer şi relaxat în privinţa asta. "Toată această pasiune se desfăşoară pe banii mei. Am prins oareşce cheag de pe vremea cînd eram avocat. Pentru fotografiile pe care le fac nu vreau nimic de la nimeni. Cred că Dumnezeu a avut grijă de mine, să ajung unde trebuie în viaţa mea", spune el. Mareş crede că tot mecanismul a fost declanşat de Andreea Ogrăzeanu. "Mi-a plăcut o poză cu ea, mi-a plăcut de ea. Aşa că m-am dus s-o pozez".

Aparat performant
A rămas neplăcut impresionat de cîţi oameni vin la întrecerile sportive interne. "La începutul lunii aprilie am fost la Campionatele de Tineret la sabie. Nu există public, nu e nimeni. La atletism, cînd vine Marian Oprea, vin cinci televiziuni. Cînd pleacă Oprea, pleacă şi televiziunile", se plînge fotograful amator.

Fotograful o fi amator, dar sculele sînt cît se poate de profesioniste. "La început aveam un Canon 350 D cu obiectivul standard. Dar făceam poze cam răpănoase şi mi-a părut rău. Aşa că am investit într-un Canon 7D cu obiectiv alb", spune Dan Mareş. Contează dotarea tehnică mai ales la competiţiile de sală. Mareş şi-ar dori un obiectiv-tun. "Am mai închiriat tunul cu ziua, mi-a îmbunătăţit clar pozele".

Pornind de la iubirea pentru atletism, Dan Mareş şi-a dat seama că îl atrag şi alte sporturi. "Mă interesează orice. La sabie am mers din curiozitate. Un concurent mi-a explicat regulile, m-am orientat unde să stau ca să nu deranjez", povesteşte Dan Mareş.

Avocatul în rezervă nu a urmat nici un curs de fotografie. "Totul e empiric. Le-am mai greşit, le-am mai bunghit. Le selectez apoi, le pun pe Facebook. Dar acum chiar consider că la atletism am experienţă", spune el. Oricum, este mult mai interesant să faci fotografii decît hîrţogăraie. Mareş nu se mai gîndeşte să revină vreodată la avocatură. "Nu ştiu ce va ieşi de aici, dar trebuie să iasă ceva", spune el. Este liniştea unui om sigur de sine.

Mesaje de la atleţi
Dar ştie că mai are multe de învăţat. De exemplu, ştie că nu are timp să se concentreze pe ceva anume în timpul unei sesiuni foto. "Deocamdată mă aflu în faza în care încerc să fac cît mai multe poze. Mi-e teamă să nu scap ceva anume. Îmi dau seama că e o chestie de baftă, nu ai cum să premeditezi ceva, trupul atletului se mişcă, iar eu trebuie să-l urmăresc", spune el. Întrebarea vine firesc. Dar un studio te-ai gîndit să faci?, scoţi un ban, îţi faci şi mîna... "Nu, nu mă interesează fotografia de studio, aranjată. Nici nu mă pricep, nici nu mă atrage".

Dan Mareş nu este căsătorit. "Dar mama îmi spune, de cîte ori ne vedem, că sînt nebun şi că ar trebui să reintru în rîndul lumii. Prietenii, în schimb, mă încurajează, am văzut reacţii chiar OK din partea lor, nu mă mai simt atît de descreierat", zîmbeşte el. Se mulţumeşte, deocamdată, cu aprecierile apropiaţilor şi cu mulţumirile din partea sportivilor fotografiaţi de el. "Ancuţa Bobocel mi-a scris o dată ceva pe Facebook care m-a emoţionat. Erau nişte poze făcute la Felix, aşa, pe cîmpul liber, cu cerul liber. Mi-a spus că nu-i plac pozele mele, ci că le adoră! Mi-a mers la inimă", mărturiseşte Mareş.

"Îmi dau seama că în trecut am avut bani, poziţie, dar nu am avut parte de mulţumiri din partea unor oameni care nu mă cunosc. Tratez pasiunea pentru pozele acestea mai serios decît îmi tratam jobul pe bani. Ţin foarte mult să nu fac porcării, să nu dezamăgesc, oamenii aşteaptă poze frumoase. Este un full-time job, să ştiţi, uneori merg la 1-2 competiţii săptămînal. Apoi le bibilesc, le prelucrez". E viaţa lui. Noua lui viaţă, pe care o iubeşte.

"Îmi place fotbalul, dar la televizor. Nu cred că este interesant de pozat, mie îmi place armonia şi nu o găsesc la un sport de echipă" (Dan Mareş, fotograf-avocat)

"Mama îmi spune, de cîte ori ne vedem, că sînt nebun şi că ar trebui să reintru în rîndul lumii" (Dan Mareş, fotograf-avocat)

"În trecut am avut bani, poziţie, dar nu am avut parte de mulţumiri din partea unor oameni care nu mă cunosc" (Dan Mareş, fotograf-avocat)