Articol de GSP - Publicat vineri, 28 ianuarie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 28 ianuarie 2011 09:33
Animale rare, căzute prin braconaj, ajung să fie notă de distincţie socială prin prezenţa lor în meniurile oamenilor. Necuvîntătoare căzute sub glonţ spre a-i apăra pe oameni. Două perspective de a privi vînătoarea şi nenumărate interpretări
"Omul e singura creatură care consumă fără să producă nimic. Nu dă lapte, nu scoate ouă, e prea firav pentru a trage la plug şi nu e suficient de rapid spre a prinde un iepure. Cu toate acestea, e regele tuturor animalelor". Şi George Orwell n-a văzut tot.
În ultimii ani, mediatizarea vînătorilor l-au făcut pe Omul Rege să apară drept un sălbatic în faţa unora dintre semenii săi. Lumea s-a împărţit între Vînători şi Protectori.
Protectorii: "Sport e tirul în poligon, nu uciderea animalelor"
Florin Stoican, preşedintele asociaţiei "Kogayon", spune că "societatea şi-a depăşit demult stadiul de a trăi din vînat, aşa că aceasta a devenit cu precădere distracţia unor oameni cărora le place să ucidă. Pentru sport, există tirul în poligon".
El duce discuţia şi spre spectrul politic, pomenind despre victoria militantistă în faţa iniţiativei legislative care intenţiona să dea liber la vînătoare inclusiv în parcurile naturale din România. "Prin acţiuni ale societăţii civile, împreună şi cu alţi colegi, am reuşit să blocăm tragedia care era pe punctul de a se produce", explică Stoican. "40% dintre parlamentari, cei care legiferează, sînt şi vînători!", spune el.
Vînătorii: "E necesară selecţia animalelor sălbatice"
Dar Vînătorii susţin altceva. "România are cel mai valoros fond cinegetic din Europa, după Rusia", spune Gavrilă Vasilescu, membru al Asociaţiei Vînătorilor şi Pescarilor pe Bucureşti şi Ilfov: "Avem o mulţime de specii. De la francezi, de exemplu, au dispărut urşii, iar englezii nu mai au mistreţi!".
Combate sever asocierea dintre vînătoare şi crimă: "Această activitate nu înseamnă neapărat să omori animale. E vorba şi despre o necesară selecţie a vînatului. Din păcate, echilibrul unei specii e dat peste cap de braconaj în multe situaţii. Statul nu se preocupă cît ar trebui de acest aspect şi există prea mare indulgenţă faţă de cei prinşi".
Dar nici chiar Vasilescu nu e fericit pentru dosarul Balc, eveniment pe care nici nu-l ridică la rang de vînătoare. "E ca o acţiune în ograda unui om, care-şi cheamă prietenii pentru a-şi omorî proprii porci. Vînătoarea presupune ca animalul să aibă o şansă de a scăpa. Nu e cazul într-o astfel de situaţie".
Poveste din Borşa
Dumitru Murariu, doctor şi director al muzeului Antipa, descrie o întîmplare petrecută în Munţii Rodnei, în Maramureş: "Mi-a istorisit un pădurar că a pus mîna pe nişte braconieri, a sunat la Poliţie, iar de acolo, în loc să intervină, l-au luat la întrebări, l-au «învîrtit» la telefon, pînă a renunţat omul, deducînd că băieţii ar fi venit cu dezlegare de sus să împuşte capră neagră".
Un exemplar dispărut la un moment dat din zona Borşei, repopulată însă, şi cu o asemenea faimă în braconaj de capră neagră încît se spune că la nunţile şi botezurile locale a devenit o notă de distincţie socială să ai în meniu friptură din carnea preţiosului patruped. Dar, în afara acestor excepţii, e de acord cu vînătoarea.
"Moralmente inacceptabil"
Cristian Grecu, reprezentantul Coaliţiei pentru Mediu, e un Protector supărat. "Vînătorii sînt sportivi? Majoritatea sînt nişte burtoşi care hăpăie, dacă îi pui să alerge zece metri, leşină. Vînătorul a devenit un vector de periculozitate publică. Se vînează pentru etalarea opulenţei, e o afişare a statutului social din partea celor bogaţi şi celebri, care sînt modele aspiraţionale. Omul simplu se gîndeşte: dacă ajung bogat, pot să ucid! Dacă acceptăm să doborîm animale pentru distracţie, mîine putem vorbi despre oameni. A omorî din plăcere e moralmente inacceptabil".
Între tabere
Atît Vînătorii, cît şi Protectorii au un adversar comun. Cei care încearcă să-i înţeleagă. "Nu e nimic moral sau imoral la un vînător, fiindcă jocul acesta al uciderii ţine doar de instinct, care trece dincolo de jurisdicţia moralităţii. Impulsul de a omorî, ca sport, e, pur şi simplu, amoral", scrie americanca Ann Causey, plasîndu-se, riscant, inutil şi încăpăţînat, între cele două tabere care ştiu exact ce e de făcut.
"România e un El Dorado pentru vînătorii din toată Europa, fiindcă aici găsesc din abundenţă exemplare naturale, nu dintre cele aduse de prin alte ţări pentru populare. De aceea, şi braconajul e într-o expansiune foarte mare"
Florin Stoican, preşedinte asociaţia "Kogayon"
"Mistreţii distrug recolte şi atacă oameni! Unii urşi, la fel. Vînătoarea e un sport care decurge dintr-o necesitate deloc cinică de a apăra omul"
Gavrilă Vasilescu, asociaţia vînătorilor, filiala Bucureşti
"Englezii folosesc cuvîntul game, francezii spun jeu. Asta şi e vînătoarea: te joci cu existenţa unei fiinţe. Numai că regulile le face omul fără ştirea celuilalt"
Cristian Grecu, reprezentant Coaliţia pentru Mediu
Ce înseamnă să vînezi la ţarc?
La ţarc sînt vînaţi cu precădere mistreţii. Animalele sînt crescute în regim de captivitate pe un areal delimitat de garduri. Vînatul e hrănit zilnic şi ferit de contactul cu alte animale. Vînătoarea se realizează la pîndă sau la goană. În primul caz, vînătorii stau în observatoare înalte de 4-5 metri, lîngă locurile de hrănire a animalelor. În versiunea la goană, există linii pentru trăgători, culoare prevăzute cu standuri de 1-2 metri. Vînătorul se protejează astfel de o eventuală replică a porcului sălbatic nedoborît pe loc. "Ţarcurile au apărut din nevoie. În zonele cu densitate mare de mistreţi, spre exemplu, se calcula efectivul optim pe un fond de vînătoare, restul animalelor producînd pagube enorme. Ulterior, s-au folosit pentru populare şi carne de calitate", explică Mircea Bichiş, fost şef de Ocol Silvic.
Împotriva killerilor » Masacre discrete
Fostul şef al Ocolului Silvic Călăraşi, Mircea Bichiş, spune că efectivele de vînat sînt umflate intenţionat spre a se putea împuşca mai multe animale
- Ce s-a schimbat în vînătoare în ultimii ani?
- Masacrele din perioada comunistă, de care se ştie, se petrec şi astăzi. Nu mai e însă la vedere. Atunci, cînd se făcea evaluarea fondului de recoltă, nu îţi permiteai să greşeşti. Astăzi se greşeşte intenţionat, se umflă cifrele, ca să rămînă animale pentru cine trebuie. Oricum, înainte de '89, vînătoarea era mai mult o pasiune.
- Şi acum?
- Majoritatea vînează pentru bani şi pentru plăceri de neexplicat. Ce-i motivează, de exemplu, pe cei care vînează noaptea, la lumina farurilor maşinii, sau pe cei care împuşcă animalul aflat la zece metri de el? Eu cred că sînt împinşi de un instinct de killer.
- Cum ar arăta o vînătoare pe care aţi declara-o responsabilă?
- Respect pentru animal şi pentru vînătoare. Iar la nivel de sistem, o administrare mai bună a fondurilor de vînătoare şi rezolvarea problemei armelor. Cred că prea repede se ajunge în posesia unei arme de vînătoare şi prea puţin control există după ce ai obţinut permisul. Cînd laşi arma în mîna cuiva, ai o mare responsabilitate ca stat.
10 reguli de etică vînătorească
- fii vînător competent şi responsabil
- respectă limitele impuse dreptului de a vîna
- fii responsabil faţă de patrimoniul natural comun
- ţine seamă de interesele mediului şi ale celorlalţi utilizatori
- fii bun ocrotitor al vînatului
- fii responsabil de faptele tale
- fii bun camarad de vînătoare
- respectă vînatul viu şi pe cel împuşcat
- respectă obiceiurile de după focul de armă
- cinsteşte vînătoarea şi ziua vînătorului
