Articol de GSP - Publicat duminica, 12 februarie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 11 februarie 2012 22:11
Învestit miercuri, noul guvern al României, condus de Mihai Răzvan Ungureanu, poartă numărul 85 în România secolelor XX-XXI. De-a lungul acestor 112 ani, dincolo de regimuri şi partide, mulţi miniştri au trăit aproape de sportul românesc, implicîndu-se în destinul său ca suporteri, sportivi sau oameni de stat
Unii dintre ei au fost figuri marcante ale epocii, au avut portofolii atît la Interne, cît şi la Externe sau Agricultură. Alţii, trecători prin istoria convulsivă, au în spatele carierei publice un trecut apropiat de sport. Binefăcători sau figuri controversate, s-au implicat în fenomenul sportiv românesc, din postura de ministru sau cu tenacitatea unui suporter înflăcărat. Cum s-ar descurca acum un astfel de guvern imposibil?
ALEXANDRU MARGHILOMAN (1854-1925)
- jurist, lider conservator, prim-ministru (1918)
- 11 mandate de ministru 1888-1918 (Agricultură, Externe, Finanţe, Justiţie)
Boierul jocheu
Pionier al echitaţiei româneşti, Marghiloman organizează primele pariuri hipice la Floreasca (1880), sprijină construirea hipodromului Băneasa şi înfiinţează la Buzău, oraşul natal, un hipodrom şi prima crescătorie de cai pursînge româneşti (1892). Doi cai ai lui Marghiloman cîştigă prestigiosul turneu de la Paris (1896), după care moşierul dotează după ultimele standarde europene grajdurile reşedinţei sale bucureştene (astăzi Cinema Patria).
SPIRU HARET (1851-1912)
- organizatorul şcolii moderne româneşti, academician
- 3 mandate de Ministru al Învăţămîntului (1897-1910)
Părintele oinei
Haret solicită în 1898 elaborarea primului regulament de oină şi instituie "concursuri anuale pentru elevii şcoalelor primare şi secundare, şcoalelor normale şi seminariilor". Motivaţia: "dezvoltarea exerciţiilor fizice, fără care educaţiunea tinerimii nu poate să fie nici completă, nici armonică, se poate atinge printr-unul din cele mai eficace mijloace, acela de a se cultiva jocurile care dezvoltă forţa, agilitatea, curajul şi iniţiativa individuală".
GABRIEL MARINESCU (1886-1940)
- general, şeful Poliţiei Capitalei (1930-1937)
- Ministru de Interne (1939)
Dictatorul de la FRF
Suporter pătimaş, Marinescu devine în 1936 conducător la Venus Bucureşti şi apoi preşedinte de onoare la Rapid (după o finală de Cupă pierdută de Venus tocmai cu giuleştenii, în urma căreia a dispus arestarea a patru fotbalişti vişinii şi rejucarea partidei! - episod din "Glasul roţilor de tren", de Ioan Chirilă). Devenit preşedinte FRF (1939), e nelipsit de la antrenamentele "naţionalei" şi verifică selecţia antrenorului Virgil Economu! Marinescu a tipăririt pentru prima oară regulamentului de fotbal în limba română, în 1939.
EMIL DRĂGĂNESCU (n. 1919)
- membru CPEX al PCR
- Ministrul Energiei (1965-1968), Vice prim-ministru (1975-1978), Ministrul Turismului şi Sportului (1978-1982)
Paznicul balonului oval
Preşedinte al FR de Rugby timp de 16 ani (1953-1967 şi 1982-1984), în perioada de aur a rugby-ului românesc, numit vicepreşedinte şi membru de onoare al Federaţiei Internaţionale după victoria "stejarilor" cu Franţa (1960. Împătimit al rugby-ului şi personalitate contrastantă cu tendinţele politice epocii, Drăgănescu a facilitat turneele selecţionatei Bucureştiului în Marea Britanie şi a menţinut contactele României cu federaţiile de tradiţie europene.
TUDOR POSTELNICU (n. 1931)
- general, membru al CC al PCR, şef al Securităţii (1978-1987)
- Ministru de Interne (1987-1989)
Păpuşarul primei ligi
Postelnicu modifică ierarhiile Ligii 1 din anii '80 şi se impune ca protector al echipelor Victoria Bucureşti şi Flacăra Moreni, forţînd transferuri şi influenţînd rezultate. Un episod uluitor din 1978, povestit de Dumitru Dragomir, se leagă de etapă a Diviziei C, decisivă la promovare pentru Flacăra Moreni şi FC Olt Scorniceşti (club prezidat de Dragomir şi condus de cumnatul lui Nicolae Ceauşescu). La egalitate de puncte, FC Olt a promovat în urma unei victorii cu 18-0: la Scorniceşti se auzise, în timpul meciului, că Flacăra conduce cu 9-0, cînd de fapt era doar 2-0!
Putin, premier judokan
În istoria recentă a altori ţări est-europene se regăsesc foşti sportivi de performanţă care au devenit miniştri. Dincolo de celebrul Vladimir Putin (foto jos), prim-ministru rus cu mai multe trofee cîştigate la judo şi sambo, fostul premier al Croaţiei, Zlatko Matesa, în prezent preşedinte al Comitetului Olimpic de la Zagreb este la bază poloist, cu mai multe selecţii în echipa naţională. Şi premierul maghiar în funcţie, Viktor Orban, are în spate o carieră sportivă, ca jucător de fotbal la echipa din Felcsut, în ligile inferioare ale Ungariei, motiv pentru care este şi prezent în jocul Football Manager 2006!
ALTE PROPUNERI
Take Ionescu
- prim-ministru (1921-1922) şi alte 10 mandate de ministru (Învăţămînt, Finanţe, Interne, Externe) între 1891 şi 1921, introduce în 1893 oina ca sport obligatoriu în şcoli
Cornel Burada
- Ministrul Transporturilor în anii '70, preşedinte al FR de Rugby (1971-1977, 1982-1986), a introdus din 1971 acest sport în şcolile Ministerului pe care l-a condus, organizînd campionate de juniori în paralel cu cele federale
Ion Coman
- Ministrul Apărării Naţionale (1976-1980), "şef peste sportul din ţară între 1981-1986" după cum mărturiseşte, a coordonat construirea stadionului Steaua
Cornel Pacoste
- Vice prim-ministru (1986-1989), fost fotbalist la Flacăra Tg. Jiu, precursoarea Pandurilor, a transformat Sportul Studenţesc în Agronomia, Clubul Universitarilor şi apoi Ştiinţa, perioadă în care echipa a promovat în Liga 2
Marin Cristea
- Ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului (1992-1996), preşedinte al FR de Rugby (1984-1989)
Mircea Angelescu
- Ministru al Sportului (1990), a condus FRF (1969-1975 şi 1986-1989) şi a fost primul preşedinte LPF (1992-1996)
Alexandru Mironov
- Ministrul Tineretului şi Sportului (1993-1996), vicecampion naţional de scrimă şi preşedinte al Federaţiei în anii '90
George Copos
- Ministru pentru coordonarea mediului de afaceri şi IMM-uri (2004-2006), finanţator Rapid Bucureşti
Conducerea FRF, galerie cu demnitari
Lista cu cei 25 de preşedinţi ai fotbalului românesc e plină de nume care se regăsesc şi în listele guvernelor României. Începînd cu Aurel Leucuţia (Ministrul Economiei 1944-1945) şi V.V. Tilea (ministru plenipotenţiar al României la Londra 1939-1940), primii conducători ai FRF, şi trecînd prin perioada comunistă, cei care s-au ocupat de soarta fotbalului au fost în diferite perioade oameni de bază în conducerea României. Alături de Gabriel Marinescu şi Mircea Angelescu, pe scaunul lui Mircea Sandu au mai stat Alexandru Bîrlădeanu şi Dumitru Petrescu (vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri), Traian Dudaş (Transporturi şi Telecomunicaţii 1974-1975) sau Corneliu Mănescu (Ministru de Externe 1969-1972)
