FOTO & VIDEO Belodedici revine în fotbal şi bate tot la 48 de ani! » Fostul internaţional s-a relegitimat în Liga a 4-a

La 11 ani de la retragerea din 2001, Miodrag Belodedici (48 ani) s-a relegitimat în fotbalul românesc, în Liga a 4-a, la GVD, echipa şcolii de fotbal a fostului dinamovist Vasile Ghiţă

Deţinător a două Cupe ale Campionilor Europeni ('86, '91), cu Steaua şi Steaua Roşie Belgrad, cel supranumit pe vremuri ”Căprioara” face parte dintr-o echipă, alături de Daniel Iftodi, Adrian Oprişan, Ciprian Mozacu, Tom Cristea şi alţi prieteni, care joacă oficial în liga bucureşteană. Iar Belo, neschimbat, arată ca în timpurile de glorie!

Au ţinut totul top secret. Au făcut vizita medicală şi s-au înscris în Liga a 4-a, Seria a II-a, din acest retur. Numele echipei nu trădează nici el nimic. În scriptele de la AMF Bucureşti e trecută GVD. Cînd descompui iniţialele, afli că e vorba despre şcoala de fotbal a fostului jucător de la Dinamo, Vasile Dan Ghiţă, campion cu "cîinii" în 1977. Acum băieţii îi spun "Patroane". Cine sînt "băieţii"? Miodrag Belodedici, Daniel Iftodi, Adrian Oprişan, Ciprian Mozacu, Tom Cristea şi alţi prieteni sau fotbalişti care au jucat pe la ligi inferioare.

Elegant şi fără nici un pic de burtă
Toţi joacă fotbal împreună, pe rupte, de mai mulţi ani. Pe unde apucă, nu contează, fotbal să fie! "Zici că am înnebunit, jucăm mai mult decît pe vremea cînd eram fotbalişti", face haz Iftodi. Evoluează mai mult pe teren mic. Deh! Anii! La unii kilogramele, spatele, crampele!

Senzaţia maximă o produce însă Belodedici: e neschimbat, tricoul stă pe el perfect, ca pe vremurile în care era unul dintre fundaşii de top ai lumii, nu are nici un pic de burtă, iar mişcările de pe gazon sînt la fel fine şi elegante. Joacă doar cu capul sus, nu se precipită nici o secundă şi ai jura că e capabil să intre şi mîine pe gazon la orice meci din Liga 1. Măcar un sfert de ceas!

De curînd, aceşti tipi "nebuni" s-au înscris şi în campionatul de minifotbal, acolo unde li s-a alăturat şi fostul căpitan al Stelei în campania din '86, Tudorel Stoica. Gabriel Zeciu, un împătimit al fotbalului, a avut ideea să facă echipă şi pentru Liga a 4-a. Se cunoştea bine cu "patronul" Ghiţă şi aşa au trecut la fapte. Adrian Oprişan, fost jucător al Sportului, acum proprietarul restaurantului "Vatra", a devenit şi un fel de sponsor. A făcut echipamentul şi, după meciuri, din cînd în cînd, băieţii merg la el şi sărbătoresc victoriile. Au pus toţi bani, mînă de la mînă, pentru baremurile de arbitraj şi din retur au intrat în competiţie. Deocamdată nu joacă pe puncte, dar sezonul viitor se gîndesc să tragă la promovare! Bineînţeles, cu Belo în frunte! :)

Păzea, vin fotbaliştii!

Trupa lui Belo, Iftodi, Oprişan, Mozacu şi Tom Cristea face spectacol în campionatul Capitalei, unde adversarii rămîn mască în faţa jocului foştilor internaţionali.

După două partide în liga a 4-a, unde joacă din acest retur, dar fără să conteze ca punctaj în clasament, echipa lui Belodedici şi compania au adunat două victorii şi un golaveraj de 11-1.

Belodedici şi colegii săi au redebutat în forţă ca fotbalişti legitimaţi. În prima etapă, în urmă cu două săptămîni, au bătut cu 6-1 pe Coresi, locul 6 în serie. Belo a lipsit, motivat. Era la Timişoara, cu un lot de juniori. Dar vinerea trecută, după 11 ani de la retragerea din 2001, a reapărut pe gazon, în partida cu Inter Voluntari, locul 13 în Seria a II-a.

Cu excepţia lui Belo, Iftodi şi Mozacu, ceilalţi din teren sînt mai mult sau mai puţin rotunjori. Adi Oprişan, alias "Balauru'" (45 ani), e şi el în parametrii de concurs, un Gulliver pe lîngă puştanii de la Voluntari. Mozacu a luat "decarul" şi banderola de căpitan. Belo a pus mîna pe numărul 13: "Cu ăsta am început şi la Steaua". Arată aproape la fel ca atunci cînd încînta publicul, care l-a numit "Căprioara". Şi peste două luni face 48 de ani!

Iftodi a rămas şi el neschimbat. Numai "muşchi", zici că mănîncă de două ori pe săptămînă! Doar griul din păr povesteşte că a trecut şi el de 44 de ani. "Balauru'" dă ultimele indicaţii. Parcă ar fi o scenă din "Gladiator": "Stăm aici, la mijlocul terenului, aproape unii de alţii, să nu alergăm mult. Jucăm simplu, ţinem mingea la noi". 

Stilul cohortă, cu Belo şi Iftodi la pian
Încă o surpriză. Belo e la mijloc, coordonator. Iar Mozacu e "iepurele" din faţă. El e tinerel, nu are decît 36 de ani şi arată încă perfect. "Bătrînii" se mişcă precum o cohortă, avansează, se retrag, pasează scurt, disciplinat, nu lasă spaţii.

Puştii de la Voluntari sînt dominaţi. De pe margine, rezervele fac mişto:"Gata, băi, noi plecăm, că voi jucaţi tiki-taka, ce să mai stăm!". Se joacă pe terenul mare, sintetic, de la Centrul Naţional din Buftea. Tribunele sînt goale, n-a aflat nimeni că greii s-au apucat iar de fotbal. Belo preia elegant pe piept, capul sus, distribuie baloane pe flancuri, cu stîngul, cu dreptul. "Căprioara" s-a întors!  Iftodi e aceeaşi sfîrlează ca pe vremuri. O ghidonează cu stîngul, pune frîne, îi pierde pe drum pe copii şi îl lansează pe Mozacu sau pe Zeciu. Cei de la Voluntari se uită ca la televizor. "Haide, băi, intraţi la ei, atacaţi-i!", încearcă să-i trezească antrenorul Gheorghe Diţă. Degeaba, adversarii pasează aproape ireal.

"Patroane, luăm nişte tuburi de oxigen?"
Iar Belo îşi continuă recitalul cu un exterior de efect spre dreapta. Dominique, prietenul de pe extremă, nu mai ajunge. Belo strînge pumnii, se enervează. "Balauru'" îl calmează: "Foarte bine! Nu-i nimic, n-a plecat el la timp!". Doar la deposedări parcă nu-i mai iese lui Belo ca pe vremuri. Se retrage mai greu. Dar aleargă, aleargă! Pînă la pauză, Zeciu şi Iftodi fac 2-0. "Hai că sîntem în grafic!", se aude de pe margine.

Belo se prăbuşeşte pe banca de rezerve. "Patroane, să luăm nişte tuburi de oxigen!", vine propunerea lui Zeciu. Rîd toţi. Îşi fac poze. Cineva întreabă de prime. "De la foarte mult în sus", anunţă Vasile Ghiţă. Belo are genunchii zdreliţi. L-au cam tăvălit puştii, dar zîmbeşte: "Băi, e cam mare terenul ăsta mare pentru noi!". Trece un sfert de oră. "Stai că nu mai vin adversarii. Or fi fugit?!", se amuză şi Oprişan. 

Show: torpilă în vinclu de la 30 de metri!
Curios, deşi sînt mai bătrîni, fotbaliştii domină şi mai tare după pauză. Cenuşă face 3-0 repede din serviciul lui Iftodi. Mai departe, băieţii schimbă pase între ei ca la carte. "Am numărat, au fost 34 consecutive" e gata să jure Zeciu de pe margine.

Apoi o fază de pus în ramă: după un schimb cu Belo, Iftodi taie mingea cu stîngul, de la 30 m, iar băşica zboară teleghidată şi se cuibăreşte în vinclu. N-o scotea nici Casillas! E 4-0 şi tot mai întuneric. "Băi, nu mai avem voie să facem schimbări?", întreabă Belo, care se ţine tot mai des de coapse. N-are ce face, rămîne în teren şi îl deschide perfect pe Mozacu pentru 5-0. Final!

La cabine, Oprişan îi aşteaptă pe băieţi gata îmbrăcat: "Mamă, avem 6 puncte din două meciuri şi golaveraj 11-1. Putem să ne desfiinţăm, că acum vin meciurile grele!". Belo se alintă: "Nu m-au durut niciodată picioarele ca acum. Trebuie să facem şi recuperare". Apoi se scuză: "Etapa viitoare nu pot să vin, plec în Spania! Mă duc la ziua fiicei mele, Zandalee, face 15 ani. Aşa că aveţi grijă ce faceţi!".

Bere şi mici după victorii
Cum se întîmplă de obicei, după meci, băieţii se strîng la "Vatra", restaurantul lui Oprişan. Jumări, salată de vinete, mici, bere, vin alb. La masă se comentează fotbalul de altădată. "Mai aduceţi nişte mici! Să fie aici, vorba lui Tomiţă Cristea, «unde e belşug vin şi rezultate»", comandă patronul Oprişan. Se gîndesc ca la anul să joace pe bune, pe puncte, şi în Liga a IV-a. "Poate tragem şi la promovare. Dar să ne pună şi punctele pe care le facem anul ăsta", glumeşte "Balauru'". Glumă, glumă, dar dacă băieţii ăştia chiar o iau în serios, zău că devin mult mai interesanţi decît plictiselile îngrozitoare de pe la Liga 1!

"Am făcut echipa asta de distracţie. Noi oricum jucăm de atîţia ani împreună. Nu avem antrenor, noi facem tactica, noi dăm banii, noi ne premiem" (Adrian Oprişan "Balauru'", fost jucător Sportul)

"A fost o glumă la început. Dar a devenit o treabă serioasă. Îmi place, deşi nevastă-mea mă tot ceartă că joc fotbal în fiecare zi" (Daneil Iftodi, fost jucător Bistriţa, Steaua, Rapid, Dinamo)

"A fost o experienţă unică. Să joci cu Belodedici, Iftodi şi ceilalţi! N-am avut nici o şansă, încă ştiu jocul, nici nu zici că s-au lăsat de atîţia ani. M-am ciocnit o dată de Belo şi parcă nici nu s-a clintit" (Marin Teodor (23 ani), căpitan Inter Voluntari)

"Mi-era dor să mă doară genunchii juliţi"

Belo spune că nu-l lasă inima să se lase de fotbal, chiar dacă se apropie de jumătate de secol de viaţă.

La 48 de ani, Miodrag Belodedici face cea mai frumoasă declaraţie de dragoste primei sale iubiri, fotbalul. Şi spune că, la liga a patra, se simte la fel de bine ca pe orice mare stadion al lumii: ”Contează doar bucuria jocului!”

- Belo, ce-i cu revenirea asta pe gazon, după 11 ani?
- Nu e nimic senzaţional. Sînt ani buni de cînd am făcut echipa asta. Jucăm apoape în fiecare zi, ba pe la terenul lui Tom Cristea, ba la mini-fotbal. Nu pot să mă las! E greu să te desparţi de drogul ăsta după ce te-a prins. Toată iarna, cînd era ger şi zăpada cît casa, noi am jucat aproape zilnic la balon.

"Îmi place să am cît mai mult mingea"

-Te-ai reprofilat, joci coordonator?
- Asta mi-a plăcut mereu, să joc acolo unde pot să am mingea la picior cît mai mult timp. Ca libero sau în apărare, n-am prea avut parte de asta. Măcar acum să mă scot şi eu. Îmi place să simt mingea, să mai driblez, să mai dau o pasă printre fundaşii adverşi.

- Apropo, văd că n-ai uitat cum e cu mingea.
- Asta nu poţi să uiţi niciodată. Problema nu e cu mingea, tehnica nu se pierde. Necazul e cu anii, cu alergătura. Începe să mai scîrţie pe acolo, pe dincolo, parcă terenul e din ce mai mare. Nu ştiu ce m-a apucat şi pe mine să mă bag şi la echipa asta pe teren normal. (Rîde)

- Cum de arăţi aproape la fel ca pe vremea cînd erai jucător în activitate?
- Nu e nici un secret. Fac sport. Sînt atent la ce mănînc. Eu nu le am cu friptanele, cu micii. Mai mult peşte, ciorbe. Mai iau şi cîte un medicament cînd mă mai doare spatele sau capul, dar nu fac exces.

- N-ai nici un fir de păr alb, deşi împlineşti în curînd 48 de ani.
- Aşa de mult? Mai bine nu-mi mai aminti! Aşa sînt eu, mai măsliniu! Cînd mă duc pe acasă, la Moldova Nouă, mă mai tachinează prietenii, mă suspectează că mă vopsesc. Nici vorbă.

"Şi durerea poate să-ţi provoace amintiri plăcute!"

- Te-au cam tăvălit puştii de la Voluntari, ai genunchii juliţi.
- Aşa e la fotbal. Vrei să-ţi spun ceva. Mă dor genunchii, dar mi-era dor să mă doară de la juliturile de după un meci de fotbal. E o durere plăcută. Îmi place şi cînd mi-o mai pune unul pe gleznă, să simt că trăiesc iar fotbalul. Îmi aduce aminte de toate momentele senzaţionale pe care le-am trăit pe teren. Pentru mine, fotbalul e la fel de frumos dacă îl joci pe un teren de Liga a IV-a sau pe una dintre marile arene ale lumii.

- Pe Tudorel Stoica nu-l poţi convinge să vină la Liga a IV-a?
- Tudorel joacă deja cu noi, dar la mini-fotbal. Nu ştiu dacă se bagă şi pe teren mare. Deocamdată ne-a refuzat. Să vedem, nu se ştie, poate se răzgîndeşte.

- Şi tu cît o să mai joci, Belo?
- Cît o să mă mai ducă picioarele. Deocamdată merge, chiar dacă tot mai greu. Nici nu fac recuperare, nu fac masaj după meciuri. Noroc că mă menţin cu silueta şi asta e mare lucru. Aşa că joc, nu am de gînd să mă opresc. Nu mă lasă inima să mă despart încă de fotbal!

CV: Miodrag Belodedici

- Născut pe 20 mai 1964, la Socol (Caraş-Severin)
- Debut în Liga 1: 05.03.1983, Steaua - Poli Iaşi 1-0
- A jucat la: Steaua ('83-'88, '98-'01), Steaua Roşie Belgrad ('90-'92), Valencia ('92-'94), Valladolid ('94-'95), Villarreal ('95-'96), Atlante Ciudad de Mexico ('96-'98)

Meciuri/goluri
- Liga 1: 235-21 / campionatul Iugoslaviei: 49-2 / campionatul Spaniei: 80-0 / cupele europene: 53-1
- Debut în echipa naţională: 31.07.1984, România - China 1-0
- Meciuri/goluri în echipa naţională: 55-5

Palmares: 6 ori campion România ('85, '86, '87, '88, '89, '01 cu Steaua), douş ori campion Iugoslavia ('91, '92 cu Steaua Roşie Belgrad), o dată campion Mexic ('98 cu Atlante), 3 Cupa României ('85, '87, '99 cu Steaua), 2 CCE ('86 cu Steaua, '91 cu Steaua Roşie Belgrad), Supercupa Europei ('87 cu Steaua), Cupa Intercontinentală ('91 cu Steaua Roşie Belgrad)

A participat cu echipa naţională la CM 1994 şi la două CE ('96, '00)