Frumosul obiect zburător

Aşa descrie Nicoleta Grasu discul, cel care i-a adus săptămîna trecută încă o medalie mondială, a cincea

Nicoleta Grasu şi discul. S-au cunoscut în 1986, la Roman. Au o relaţie de 23 de ani. A fost atracţie la prima vedere. De atunci, s-au despărţit o singură dată, în 2002, dar doar pentru a se împăca din nou un an mai tîrziu. "Aveam 15 ani cînd am început atletismul cu antrenorul Emil Floroiu. De ce am ales discul? E un obiect frumos. Zboară. Nu poate să nu-ţi placă ceva care pluteşte", spune atleta. Este şi motivul pentru care nu a trecut la altă probă. "Greutatea mi-e nesuferită şi acum, chiar dacă trebuie să mai fac ca să-mi antrenez muşchii. Iar ciocan, nici gînd. Oricum, a apărut mult mai tîrziu".

23 de ani şi 6 medalii. Ultima chiar săptămîna trecută, la Mondialele de la Berlin. Un bronz preţios fiindcă e singurul al României. Adus de o atletă fără vîrstă în vîrstă de 38 de ani. Care îşi trăieşte cariera de la an la an. Nu se gîndeşte la Olimpiada din 2012, însă probabil că va fi şi acolo.

Soră de tripleţi
E prima născută, dar după ea, la 4 ani distanţă, mama Nicoletei a adus pe lume tripleţi. Doi băieţi şi o fată: Cătălin, Ciprian şi Cătălina. "N-am avut jucării preferate, mă jucam cu ei, dar le şi purtam de grijă, ca s-o ajut pe mama. A fost o copilărie frumoasă, însă familia mea era modestă. Nu am avut de toate", spune sportiva.

Pepsi sub brad
Delicatesa copilăriei? "Îmi amintesc ce surpriză am avut într-un an, de Crăciun, cînd am găsit cîteva sticle de Pepsi sub brad. La magazine nu se mai găsea de mult, dar probabil că făcuse rost cineva din familie. Aşa se întîmpla pe vremea lui Ceauşescu cu tot ce ne mai doream noi, copiii. Banane, portocale, ciocolată. Trebuia să apelezi la cine avea relaţii".

Pragul de 60 de metri
Primul concurs i-a adus Nicoletei şi prima medalie. Era junioară III şi a aruncat 36 de metri într-o competiţie desfăşurată lîngă turnul de paraşutism din Complexul "Lia Manoliu". Un alt reper important însă e întîia dată cînd a reuşit să treacă de 60 de metri, un prag psihologic pentru aruncătorii de disc. "S-a întîmplat în 1991, în primul an de seniorat. Un an mai tîrziu, la nici 21 ai mei, mergeam deja la Olimpiada de la Barcelona. Am luat locul 13 acolo, am fost la un pas de finală, însă m-am simţit foarte relaxată. Costel a venit al patrulea. Eram împreună, iar după Jocuri ne-am căsătorit".

Aproape să renunţe
Nicoleta şi Costel au devenit părinţi în februarie 2003, cînd s-a născut Ştefan. "Atunci am crezut că nu mă mai reapuc", îşi aminteşte atleta. "După 4-5 luni însă, cei de la federaţie m-au chemat într-un cantonament la Snagov, să fiu alături de ceilalţi sportivi. Aşa mi-am reluat antrenamentele. Parcă porneam de la zero, nu mai reuşeam să arunc nici 60 de metri, eram stresată, chinuită de nopţi nedormite. Pe de altă parte, am acumulat mult mai repede şi în primăvara lui 2004 mi-am făcut baremul pentru Olimpiadă. La Atena am ieşit pe 6".

OAMENI CARE I-AU INFLUENŢAT CARIERA
Ioan Benga
Venerabilul antrenor, specialist în aruncări, are acum 73 de ani. "El a fost mentorul nostru, şi al meu, şi al Nicoletei", spune Costel Grasu. "Un om de un calm incredibil, pe care ni-l transmitea şi nouă. Nu-ţi dădea niciodată mură în gură, te făcea să gîndeşti şi să descoperi singur ce trebuie să faci". Le-a rămas în memorie şi prin apelativul amuzant cu care îi striga. ", aşa ne zicea. I-a rămas vorba asta de la un căţel de care a avut el grijă la Snagov timp de zece ani".

Costel Grasu
S-au cunoscut în 1989, într-un cantonament de la Cîmpulung. În 1992 s-au căsătorit, iar din 2000 i-a devenit antrenor. Medaliile cucerite la Mondialele din 2001, 2007 şi 2009 şi la Europenele din 2006 i se datorează. "E important ca soţii să aibă aceleaşi preocupări, mai ales în sport, unde sînt perioade lungi de cantonament", explică Nicoleta. De cînd îl au pe Ştefan (6 ani), cei doi preferă pregătirea în ţară pentru a-l avea mereu alături pe băieţel. "Numai cînd mergem la concursuri îl lăsăm la mama lui Costel, la Feteşti", adaugă atleta.

Nicoleta Grasu nu crede că se va mai arunca în curînd peste 70 de metri. Poate 68. "Trebuie să fie o sportivă înaltă, masivă, dar care să aibă şi viteză. În proba noastră, dacă eşti lent, nu faci nimic"

"Anul acesta am schimbat ceva. Înainte de Mondiale, timp o lună n-am mers la nici un concurs internaţional. Aşa mi-am atins vîrful de formă la Berlin"
NICOLETA GRASU

Despre ea
» e singura atletă din istorie care a participat la opt ediţii ale Campionatelor Mondiale
» de două ori în carieră a avansat cu cîte un loc pe podium: în 2001, la Edmonton, bronzul i s-a transformat în argint, iar în 2007, la Osaka, de pe 4 a urcat pe treapta de bronz, în ambele cazuri după descalificarea unor sportive depistate pozitiv
» nu se vede antrenoare, dar nici casnică. "Nu vreau să iau meseria soţului meu, însă nici degeaba nu vreau să stau. Nu e în firea mea".
» nu crede că sportivii prinşi dopaţi ar trebui să fie lăsaţi să revină
» "n-am cîştigat o avere din sport, chiar dacă muncesc de peste 20 de ani. Doar cît să se facem o căsuţă la Slănic Prahova, acolo unde ne retragem ca să respirăm aer curat"

68,80 metri măsoară cea mai bună aruncare din cariera Nicoletei Grasu, realizată în 1999, la Poiana Braşov