Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 11 martie 2010 00:00
Ion Alexe, cel mai titrat "greu" al României din toate timpurile, rememorează momentele înfruntărilor cu doi monştrii sacri ai ringului: "Sînt mîndru că nu m-au bătut nişte fraieri!"
Ion Alexe, 64 de ani, e cel mai medaliat "greu" din istoria boxului românesc. Vicecampion olimpic în '72 (Munchen) şi un titlu european în '69 (Bucureşti) au fost momentele de glorie ale carierei unui colos care a rezistat timp de un deceniu în lotul naţional.
A luptat la categoria cea mai de sus a vremii, +81 kg, la care un pumn dat sau încasat cîntăreşte cît o piatră de moară. "Nici nu ştiţi cît e de complicat să rezişti în vîrf atîta vreme în sportul ăsta!", spune bărbatul care trăieşte acum într-un apartament civilizat din localitatea de baştină, Cornu, pe Valea Prahovei. Acolo îşi fac loc şi amintirile înfruntărilor speciale cu două legende ale pugilatului: George Foreman (SUA) şi Teofilo Stevenson (Cuba).
"Eram convins că produc miracolul"
Cu americanul şi-a încrucişat mănuşile la Olimpiada de la Mexico City ('68), prima competiţie majoră pentru ambii boxeri. "Big George" abia trecuse de vîrsta majoratului şi avea deja o aură de invincibil, iar românul împlinise 22 de ani. S-au intersectat în "sferturi". Alexe povesteşte meciul de parcă tocmai a coborît din ring.
"Recunosc că mă cam rodea stomacul la gîndul că mă voi bate cu Foreman. Iar asta a început să mi se întîmple încă de la tragerea la sorţi, cînd am picat pe partea lui de tablou", spune acum bărbatul, cu sinceritate. Explică însă că în timpul meciului s-a zbătut ca un leu: "Primele două reprize am boxat foarte bine. Am punctat mult. Eram chiar convins în sinea mea că voi produce miracolul! Mi-a spart arcada, dar şi eu pe a lui, iar cînd l-am văzut cu gheaţă pe frunte în colţul ringului mi-am zis că pot să-l bat. Se deplasa foarte uşor, era agil, avea o viteză de execuţie fantastică şi lovea năpraznic".
"Mi s-a terminat benzina"
Filmul s-a rupt însă pentru Alexe în runda a treia: "Pur şi simplu, mi s-a terminat benzina! Aş fi putut să mai apelez la nişte trucuri, să mă mişc mai mult, să-l prind în clinciuri, dar n-am reuşit. Ultima repriză m-a dominat net, însă am terminat în picioare. Nu mi-a părut însă niciodată rău de acea înfrîngere, fiindcă nu m-a bătut vreun fraier. Rusul pe care l-a prins în finală a ajuns la spital, săracul! L-a tocat!".
Ghips şi finală ratată
Povestea cu Stevenson are două episoade. Întîi, momentul Jocurilor Olimpice de la Munchen ('72). Acolo, Alexe ajunge eroic în finală, după ce, în "sferturi", în faţa unui sportiv din RDG, a plătit victoria cu o ruptură de ligamente la degetul mare al mîinii drepte! Aşa l-a învins apoi în semifinale pe suedezul Thomsen, "aveam pumnul oblojit, dar am dat în el ca într-o stîncă!", după care a picat însă ghilotina înaintea confruntării pentru titlul olimpic.
"Am fost oprit la vizita medicală. Braţul se umflase, se învineţise, iar doctorii m-au trimis direct la sala de operaţie, pentru ghips", spune Alexe cu regret despre finala nejucată în faţa lui Stevenson.
*click pe poză pentru mărire
"Ne-am lovit cap în cap"
Destinul îi va pune însă din nou faţă-n faţă pe cei doi după numai un an, la "Centura de Aur" de la Bucureşti ('73). Alexe: "Ca şi cu Foreman, am făcut iarăşi primele două reprize bune, dar în ultima rundă, cînd Stevenson a prins cîteva lovituri foarte tari, antrenorul s-a grăbit şi a aruncat prosopul, abandonînd disputa. Mă lăsasem pe vine în colţul ringului, dar aş fi putut continua pînă la urmă. Celor din staff le-a fost însă frică de un KO, care mi-ar fi blocat participarea la Europenele care urmau în cîteva luni. Ţin minte că, la un moment dat, ne-am lovit cap în cap realmente şi a început să ne curgă sîngele la amîndoi. Arbitrul m-a trimis însă numai pe mine la colţ, pentru îngrijiri, fiindcă la Stevenson, din cauza culorii pielii şi a transpiraţiei abundente, nu prea se vedea cum şiroieşte sîngele!".
Paradoxal, trei înfrîngeri fac parte din panoplia specială a unui mare campion. Dar omul acesta cît un munte, simplu şi modest, ia şi acum în piept eşecurile lui de legendă cu o frază senină: "Domne, aş fi fost supărat dacă mă băteau nişte fraieri. Dar aşa, sînt mîndru că m-am luptat cu toate forţele cu nişte uriaşi ai boxului mondial".
"Foreman era mai complet decît Stevenson. Nu întîmplător americanul a făcut carieră la profesionism, în timp ce cubanezul a rămas doar cu rezultatele de la amatori"
ION ALEXE
"Cînd m-am bătut cu el la Mexico City, Foreman n-avea încă pe el fibra aia ieşită în relief, ca la profesionişti. Ceva mai tîrziu a devenit colosul acela sculptat din ring"
ION ALEXE
"Mi-am auzit vorbe că mi-a fost teamă să boxez cu Stevenson în finala olimpică de la Munchen şi că m-am dat accidentat. Răutăţi, fiindcă o şansă ca asta o ai o dată-n viaţă şi nu-ţi permiţi să o ratezi. Lupţi pînă la capăt!"
ION ALEXE
"Stevenson stăpînea perfect o singură lovitură: directa de dreapta. Dacă te pălea, erai terminat!"
ION ALEXE
"Boxul de azi e în criză totală. Spectacolul s-a stricat de la arbitraje. Dacă loveşti o dată sau dacă ai o serie succesivă, te punctează tot o singură dată. Şi atunci, de ce să faci efort în plus?!"
ION ALEXE
"Cu o echipă de manageri buni, Vaştag cred că ar fi făcut treabă bună la profesionişti. Dar a fost probabil o chestiune de opţiune personală"
ION ALEXE
"Mi-am operat deviaţia de sept abia anul trecut. Nu mă lăsa inima s-o fac pe vremea cînd eram boxer, fiindcă povestea se rezolva atunci cu dalta şi ciocanul"
ION ALEXE
8.000 de euro a fost recompensa lui Ion Alexe pentru argintul olimpic din '72: "I-am spart cu familia într-o vacanţă boierească la mare"
Bătaie cu ţiganii la Săftica
Poveste spectaculoasă de la începutul anilor '70. Lotul naţional de box plecase spre cantonamentul de la Snagov, dar, pe drum, la Săftica, s-au trezit cu o bicicletă aruncată de un ţigan în autocar! Alexe: "Cînd a văzut omul cu cine are de-a face, a rupt-o la fugă, dar a uitat-o pe nevastă-sa! Am luat-o prizonieră! S-a întors cu toată şatra, cu furci, şi a ieşit o bătaie ca-n filme. Era o ceaţă deasă şi unul, Kovaci, mai solid, l-a altoit o dată din greşeală pe Stanef de la «pană», că l-a cocoşat! Pe ţigani i-a adus apoi la anchetă la Snagov, iar şoferul nostru, cu acceptul plutonierului, a vrut să-l altoiască pe unul dintre ei. A lovit însă cu pumnul în zid, că ţiganul a eschivat, şi s-a ales cu un ghips de toată frumuseţea!".
GEORGE FOREMAN
- născut pe 10 ianuarie '49 (Texas)
- campion olimpic: '68
- desemnat în topul celor mai buni 25 de boxeri din istorie
- deţinător al titlului suprem la profesionişti: '73-'74, '94-'97
- palmares la profesionişti: 76 victorii (68 prin KO)/5 înfrîngeri
TEOFILO STEVENSON
- născut pe 29 martie '52 (Puerto Padre)
- campion olimpic: '72, '76, '80
- campion mondial amatori: '74, '78, '86
Ion Alexe, cel mai titrat "greu" al României din toate timpurile, rememorează momentele înfruntărilor cu doi monştrii sacri ai ringului: "Sînt mîndru că nu m-au bătut nişte fraieri!"
Ion Alexe, 64 de ani, e cel mai medaliat "greu" din istoria boxului românesc. Vicecampion olimpic în '72 (Munchen) şi un titlu european în '69 (Bucureşti) au fost momentele de glorie ale carierei unui colos care a rezistat timp de un deceniu în lotul naţional.
A luptat la categoria cea mai de sus a vremii, +81 kg, la care un pumn dat sau încasat cîntăreşte cît o piatră de moară. "Nici nu ştiţi cît e de complicat să rezişti în vîrf atîta vreme în sportul ăsta!", spune bărbatul care trăieşte acum într-un apartament civilizat din localitatea de baştină, Cornu, pe Valea Prahovei. Acolo îşi fac loc şi amintirile înfruntărilor speciale cu două legende ale pugilatului: George Foreman (SUA) şi Teofilo Stevenson (Cuba).
"Eram convins că produc miracolul"
Cu americanul şi-a încrucişat mănuşile la Olimpiada de la Mexico City ('68), prima competiţie majoră pentru ambii boxeri. "Big George" abia trecuse de vîrsta majoratului şi avea deja o aură de invincibil, iar românul împlinise 22 de ani. S-au intersectat în "sferturi". Alexe povesteşte meciul de parcă tocmai a coborît din ring.
"Recunosc că mă cam rodea stomacul la gîndul că mă voi bate cu Foreman. Iar asta a început să mi se întîmple încă de la tragerea la sorţi, cînd am picat pe partea lui de tablou", spune acum bărbatul, cu sinceritate. Explică însă că în timpul meciului s-a zbătut ca un leu: "Primele două reprize am boxat foarte bine. Am punctat mult. Eram chiar convins în sinea mea că voi produce miracolul! Mi-a spart arcada, dar şi eu pe a lui, iar cînd l-am văzut cu gheaţă pe frunte în colţul ringului mi-am zis că pot să-l bat. Se deplasa foarte uşor, era agil, avea o viteză de execuţie fantastică şi lovea năpraznic".
"Mi s-a terminat benzina"
Filmul s-a rupt însă pentru Alexe în runda a treia: "Pur şi simplu, mi s-a terminat benzina! Aş fi putut să mai apelez la nişte trucuri, să mă mişc mai mult, să-l prind în clinciuri, dar n-am reuşit. Ultima repriză m-a dominat net, însă am terminat în picioare. Nu mi-a părut însă niciodată rău de acea înfrîngere, fiindcă nu m-a bătut vreun fraier. Rusul pe care l-a prins în finală a ajuns la spital, săracul! L-a tocat!".
Ghips şi finală ratată
Povestea cu Stevenson are două episoade. Întîi, momentul Jocurilor Olimpice de la Munchen ('72). Acolo, Alexe ajunge eroic în finală, după ce, în "sferturi", în faţa unui sportiv din RDG, a plătit victoria cu o ruptură de ligamente la degetul mare al mîinii drepte! Aşa l-a învins apoi în semifinale pe suedezul Thomsen, "aveam pumnul oblojit, dar am dat în el ca într-o stîncă!", după care a picat însă ghilotina înaintea confruntării pentru titlul olimpic.
"Am fost oprit la vizita medicală. Braţul se umflase, se învineţise, iar doctorii m-au trimis direct la sala de operaţie, pentru ghips", spune Alexe cu regret despre finala nejucată în faţa lui Stevenson.
*click pe poză pentru mărire
"Ne-am lovit cap în cap"
Destinul îi va pune însă din nou faţă-n faţă pe cei doi după numai un an, la "Centura de Aur" de la Bucureşti ('73). Alexe: "Ca şi cu Foreman, am făcut iarăşi primele două reprize bune, dar în ultima rundă, cînd Stevenson a prins cîteva lovituri foarte tari, antrenorul s-a grăbit şi a aruncat prosopul, abandonînd disputa. Mă lăsasem pe vine în colţul ringului, dar aş fi putut continua pînă la urmă. Celor din staff le-a fost însă frică de un KO, care mi-ar fi blocat participarea la Europenele care urmau în cîteva luni. Ţin minte că, la un moment dat, ne-am lovit cap în cap realmente şi a început să ne curgă sîngele la amîndoi. Arbitrul m-a trimis însă numai pe mine la colţ, pentru îngrijiri, fiindcă la Stevenson, din cauza culorii pielii şi a transpiraţiei abundente, nu prea se vedea cum şiroieşte sîngele!".
Paradoxal, trei înfrîngeri fac parte din panoplia specială a unui mare campion. Dar omul acesta cît un munte, simplu şi modest, ia şi acum în piept eşecurile lui de legendă cu o frază senină: "Domne, aş fi fost supărat dacă mă băteau nişte fraieri. Dar aşa, sînt mîndru că m-am luptat cu toate forţele cu nişte uriaşi ai boxului mondial".
"Foreman era mai complet decît Stevenson. Nu întîmplător americanul a făcut carieră la profesionism, în timp ce cubanezul a rămas doar cu rezultatele de la amatori"
ION ALEXE
"Cînd m-am bătut cu el la Mexico City, Foreman n-avea încă pe el fibra aia ieşită în relief, ca la profesionişti. Ceva mai tîrziu a devenit colosul acela sculptat din ring"
ION ALEXE
"Mi-am auzit vorbe că mi-a fost teamă să boxez cu Stevenson în finala olimpică de la Munchen şi că m-am dat accidentat. Răutăţi, fiindcă o şansă ca asta o ai o dată-n viaţă şi nu-ţi permiţi să o ratezi. Lupţi pînă la capăt!"
ION ALEXE
"Stevenson stăpînea perfect o singură lovitură: directa de dreapta. Dacă te pălea, erai terminat!"
ION ALEXE
"Boxul de azi e în criză totală. Spectacolul s-a stricat de la arbitraje. Dacă loveşti o dată sau dacă ai o serie succesivă, te punctează tot o singură dată. Şi atunci, de ce să faci efort în plus?!"
ION ALEXE
"Cu o echipă de manageri buni, Vaştag cred că ar fi făcut treabă bună la profesionişti. Dar a fost probabil o chestiune de opţiune personală"
ION ALEXE
"Mi-am operat deviaţia de sept abia anul trecut. Nu mă lăsa inima s-o fac pe vremea cînd eram boxer, fiindcă povestea se rezolva atunci cu dalta şi ciocanul"
ION ALEXE
8.000 de euro a fost recompensa lui Ion Alexe pentru argintul olimpic din '72: "I-am spart cu familia într-o vacanţă boierească la mare"
Bătaie cu ţiganii la Săftica
Poveste spectaculoasă de la începutul anilor '70. Lotul naţional de box plecase spre cantonamentul de la Snagov, dar, pe drum, la Săftica, s-au trezit cu o bicicletă aruncată de un ţigan în autocar! Alexe: "Cînd a văzut omul cu cine are de-a face, a rupt-o la fugă, dar a uitat-o pe nevastă-sa! Am luat-o prizonieră! S-a întors cu toată şatra, cu furci, şi a ieşit o bătaie ca-n filme. Era o ceaţă deasă şi unul, Kovaci, mai solid, l-a altoit o dată din greşeală pe Stanef de la «pană», că l-a cocoşat! Pe ţigani i-a adus apoi la anchetă la Snagov, iar şoferul nostru, cu acceptul plutonierului, a vrut să-l altoiască pe unul dintre ei. A lovit însă cu pumnul în zid, că ţiganul a eschivat, şi s-a ales cu un ghips de toată frumuseţea!".
GEORGE FOREMAN
- născut pe 10 ianuarie '49 (Texas)
- campion olimpic: '68
- desemnat în topul celor mai buni 25 de boxeri din istorie
- deţinător al titlului suprem la profesionişti: '73-'74, '94-'97
- palmares la profesionişti: 76 victorii (68 prin KO)/5 înfrîngeri
TEOFILO STEVENSON
- născut pe 29 martie '52 (Puerto Padre)
- campion olimpic: '72, '76, '80
- campion mondial amatori: '74, '78, '86
