Articol de GSP - Publicat sambata, 27 octombrie 2007 00:00
Marele regret al lui Dobrin a fost faptul ca nu a jucat macar un minut la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic. Cea mai mare controversa a carierei lui Nicolae Dobrin a ramas absenta sa de la Mondialul din Mexic '70. Iata cum a comentat la acea vreme inegalabilul Ioan Chirila lipsa "Giscanului" dintre 'tricolori" in volumul sau "Zile si nopti pe stadion".
Pentru cronicarul pelerin, un singur semn de intrebare: ar fi putut sa joace si Dobrin? In zilele acelea fierbinti de la Guadalajara, cu putin inainte de primul meci, l-am intrebat pe "Ciogli" Vogl: de ce nu joaca Dobrin? Batrinul antrenor mi-a raspuns ca nu poate juca deoarece e intr-o conditie fizica inacceptabila. Astazi, dupa atitia ani, nu pot sa accept aceasta explicatie, desi stima fata de Vogl nu a scazut. Dimpotriva...
Scrisesem, inainte de plecarea la Guadalajara, in numarul 6 pe 1970 al revistei "Sport": In sfirsit, cazul Dobrin. Pentru ca, in ultima vreme, exista un caz Dobrin... Pe Dobrin il cunoastem. El este jucatorul de farmec. El ramine un magician al balonului si, in acelasi timp, un ginditor al clipei care trece, cu o sensibilitate de pictor impresionist.
Nu exista cale de mijloc
Multi ii cer lui Dobrin sa fie mai mult decit este. (I se reproseaza comoditatea in joc si tratarea superficiala a unor momente). Sa fim intelesi. Dobrin nu poate face, in nici un caz, ceea ce face Codreanu sau Prepurgel in teren. El reprezinta acel moment de stralucire care ar putea intoarce soarta unui meci, dar nu reuseste - din motive obiective, pe care le intaresc si medicii - sa manifeste constanta in joc a unui Dembrovski sau Lupescu, de pilda.
In cazul Dobrin nu exista cai de mijloc. Vorba francezilor: C'est a prendre ou a laisser. Ori il accepti asa cum este, cu fulgerarile lui de-o clipa, ori il respingi in numele principiului care a stat si la baza indepartarii unui Corso sau Jimmy Greaves.
In ceea ce ma priveste, am toata stima pentru antrenorii care nu impart jucatorii in buni de corvoada si scutiti de efort, dar l-as aplauda din toata inima pe antrenorul care ar sti sa-l arunce in lupta pe acest incontestabil artist in cele mai adecvate 90 de minute (asa cum a fost in meciul cu Portugalia), in cel mai adecvat sfert de ora sau chiar in cea mai adecvata secunda din istoria unui meci...
Cu sau fara Dobrin?
Daca il respingi de plano pe Dobrin, faci - eventual - opera de tehnician onest.
Daca il pastrezi, fie si numai pentru cinci minute, promovezi din rindul celor care (doar) analizeaza fotbalul in categoria celor care il simt".
Dobrin nu a mai jucat in Mexic. Astazi, dupa atitia ani, regretul cronicarului depaseste cadrul tehnico-tactic al problemei. Dobrin ar fi trebuit sa joace in Mexic. Un meci, un sfert de ora, sau un minut. si nu pentru a i se oferi prilejul de a spune ca si el a jucat intr-un turneu final al campionatului mondial. Nu. Dobrin, in rolul de victima, s-a bucurat de o aureola si mai mare. O aureola care creste si va creste mereu.
Omul care ne-a dus in Mexic
Dar Dobrin ne-a dus in Mexic prin marele sau meci cu Portugalia. si nu era intr-o forma extraordinara. Iar peste doi ani, in celebrul meci cu Cehoslovacia, din campionatul european, el a fost autorul principal al victoriei care a incununat, de fapt, cariera de antrenor a lui Angelo Niculescu. Intre meciul cu Portugalia si faimosul meci cu Cehoslovacia se ridica, precum un repros, Mexicul, care, pentru Dobrin, a fost, cu adevarat, doar o Fata Morgana.
Imi aduc aminte de seara de 14 noiembrie 1971, seara acelui meci cu Cehoslovacia. Facliile bucuriei se stinsesera. In afara stadionului, un grup de tineri, cu steagul tricolor al victoriei, scanda: "Ce ne facem oameni buni / cu acest Dobrin / Care-ascunde mingea / de n-o mai gasim?". In seara aceea, Dobrin, intrind in folclorul stadionului, s-a ridicat mult deasupra Guadalajarei...
Marele regret al lui Dobrin a fost faptul ca nu a jucat macar un minut la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic. Cea mai mare controversa a carierei lui Nicolae Dobrin a ramas absenta sa de la Mondialul din Mexic '70. Iata cum a comentat la acea vreme inegalabilul Ioan Chirila lipsa "Giscanului" dintre 'tricolori" in volumul sau "Zile si nopti pe stadion".
Pentru cronicarul pelerin, un singur semn de intrebare: ar fi putut sa joace si Dobrin? In zilele acelea fierbinti de la Guadalajara, cu putin inainte de primul meci, l-am intrebat pe "Ciogli" Vogl: de ce nu joaca Dobrin? Batrinul antrenor mi-a raspuns ca nu poate juca deoarece e intr-o conditie fizica inacceptabila. Astazi, dupa atitia ani, nu pot sa accept aceasta explicatie, desi stima fata de Vogl nu a scazut. Dimpotriva...
Scrisesem, inainte de plecarea la Guadalajara, in numarul 6 pe 1970 al revistei "Sport": In sfirsit, cazul Dobrin. Pentru ca, in ultima vreme, exista un caz Dobrin... Pe Dobrin il cunoastem. El este jucatorul de farmec. El ramine un magician al balonului si, in acelasi timp, un ginditor al clipei care trece, cu o sensibilitate de pictor impresionist.
Nu exista cale de mijloc
Multi ii cer lui Dobrin sa fie mai mult decit este. (I se reproseaza comoditatea in joc si tratarea superficiala a unor momente). Sa fim intelesi. Dobrin nu poate face, in nici un caz, ceea ce face Codreanu sau Prepurgel in teren. El reprezinta acel moment de stralucire care ar putea intoarce soarta unui meci, dar nu reuseste - din motive obiective, pe care le intaresc si medicii - sa manifeste constanta in joc a unui Dembrovski sau Lupescu, de pilda.
In cazul Dobrin nu exista cai de mijloc. Vorba francezilor: C'est a prendre ou a laisser. Ori il accepti asa cum este, cu fulgerarile lui de-o clipa, ori il respingi in numele principiului care a stat si la baza indepartarii unui Corso sau Jimmy Greaves.
In ceea ce ma priveste, am toata stima pentru antrenorii care nu impart jucatorii in buni de corvoada si scutiti de efort, dar l-as aplauda din toata inima pe antrenorul care ar sti sa-l arunce in lupta pe acest incontestabil artist in cele mai adecvate 90 de minute (asa cum a fost in meciul cu Portugalia), in cel mai adecvat sfert de ora sau chiar in cea mai adecvata secunda din istoria unui meci...
Cu sau fara Dobrin?
Daca il respingi de plano pe Dobrin, faci - eventual - opera de tehnician onest.
Daca il pastrezi, fie si numai pentru cinci minute, promovezi din rindul celor care (doar) analizeaza fotbalul in categoria celor care il simt".
Dobrin nu a mai jucat in Mexic. Astazi, dupa atitia ani, regretul cronicarului depaseste cadrul tehnico-tactic al problemei. Dobrin ar fi trebuit sa joace in Mexic. Un meci, un sfert de ora, sau un minut. si nu pentru a i se oferi prilejul de a spune ca si el a jucat intr-un turneu final al campionatului mondial. Nu. Dobrin, in rolul de victima, s-a bucurat de o aureola si mai mare. O aureola care creste si va creste mereu.
Omul care ne-a dus in Mexic
Dar Dobrin ne-a dus in Mexic prin marele sau meci cu Portugalia. si nu era intr-o forma extraordinara. Iar peste doi ani, in celebrul meci cu Cehoslovacia, din campionatul european, el a fost autorul principal al victoriei care a incununat, de fapt, cariera de antrenor a lui Angelo Niculescu. Intre meciul cu Portugalia si faimosul meci cu Cehoslovacia se ridica, precum un repros, Mexicul, care, pentru Dobrin, a fost, cu adevarat, doar o Fata Morgana.
Imi aduc aminte de seara de 14 noiembrie 1971, seara acelui meci cu Cehoslovacia. Facliile bucuriei se stinsesera. In afara stadionului, un grup de tineri, cu steagul tricolor al victoriei, scanda: "Ce ne facem oameni buni / cu acest Dobrin / Care-ascunde mingea / de n-o mai gasim?". In seara aceea, Dobrin, intrind in folclorul stadionului, s-a ridicat mult deasupra Guadalajarei...
