Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 28 septembrie 2009 00:00
Marius Piticariu (34 de ani) pare un tip obişnuit. S-a apucat de mai multe sporturi, le-a deprins singur şi în 5 dintre ele a devenit campion naţional
Cînd intri în clubul IDM din Capitală, unde se practică biliard, snooker, bowling şi darts, şi ajungi la pistele cu popice, un lucru îţi atrage atenţia. Recordurile fiecăruia sînt trecute lîngă număr. Un nume apare mai peste tot: Marius Piticariu. În vreo 3 locuri e însoţit de cifra 300, recordul maxim într-o manşă de 10 frameuri. Pe scurt, ca să reuşeşti să aduni 300 de puncte trebuie să dai 12 strikeuri (doborîrea tuturor popicelor din prima lovitură) consecutive.
Bowlingul, marea provocare
L-am cunoscut pe Marius în mijlocul unui concurs. Cînd am dat noroc mi-a atras atenţia: "Ai mîna rece. Nu e bine, eu sînt încălzit!". Eram un profan care călcase pe bec la primul pas într-o lume nouă. M-a liniştit: "Se întîmplă, dar amănuntele astea contează. Pînă şi praful poate influenţa o aruncare". Marius s-a apucat de bowling tîrziu, la 27 de ani. A învăţat singur, uitîndu-se la alţii şi exersînd ore întregi zilnic. De atunci a ieşit de 3 ori campion al României şi de doi ani face parte din echipa naţională. E doar ultimul capitol dintr-un lung şir de provocări pe care Marius a reuşit să le treacă, de multe ori cu brio. Marius Piticariu, omul bionic care parcă nu ştie să piardă.
Polo, rugby şi tir
În clasele I-VIII a făcut polo şi rugby. A renuţat la primul în clasa a 9-a, cînd s-a invit o nouă provocare. "A venit un profesor de tir să facă o selecţie. A adus un pistol de lemn cu o ţeavă lungă de aluminiu, dar şi o bucată de carton cu trei găuri, din ce în ce mai mici. Am fost singurul care a putut să treacă ţeava direct prin acele găuri, fără să ating marginile". "Vrei să faci tir?", m-a întrebat. "Da, vreau!".
După 6 luni a devenit campion naţional de juniori 2, iar apoi, cîţiva ani, nu l-a mai putut bate nimeni la pistol precizie cu glonţ şi cu aer comprimat, de la 50 de metri. Tot atunci făcea şi rugby. Rugby şi tir. Două sporturi care, în mod normal se exclud. "Nu şi la mine. Făceam antrenament la rugby, iar apoi mergeam în poligon şi îmi «îngheţa» mîna", povesteşte Marius. Ulterior s-a lăsat de rugby din cauza unei accidentări: ruptură de menisc. S-a apucat însă de altceva: biliard.
Învins de şuţii de buzunare din 331
Era în clasa a 10-a la "I.L. Caragiale". "La Piaţa Dorobanţi era o masă de biliard, d-aia cu fise, unde jucau cămătarii şi şuţii de buzunare care operau pe maşina 331. Am vrut să joc cu ei o partidă. Era prima dată cînd puneam mîna pe tac. Am jucat pe bani, o sumă modică. Am pierdut, dar am băgat 4 bile la rînd. M-am enervat şi am făcut ca în filmele alea cînd unul se ascunde în munţi şi se antrenează singur. Eu am găsit o masă în Herestrău şi un barman cu care jucam zi şi noapte. Îmi luam şi mîncare acolo. Găurile erau aşa de mici că abia puteai băga bilele. După 2-3 luni m-am întors în Dorobanţi. I-am învins pe toţi, mi-am recuperat banii pierduţi prima dată şi cu dobîndă".
Campion la carambol şi la steca
Marius Piticariu se numără printre "pionierii" biliardului din România, alături de nume celebre precum Toni Judeţ, Mihai Braga sau Daniel Bontea. "Ei erau mai buni, dar am tras de mine şi am ajuns la nivelul lor". N-a reuşit să cîştige titlul naţional niciodată la biliard sau snooker: "Am fost de 5-6 ori vicecampion naţional la snooker, după Sandy (Daniel Bontea), care mă bătea mereu în finală". A fost însă de două ori campion intern la carambol trei mante şi carambol steca, două sporturi înrudite cu biliardul.
A reuşit şi la darts
În urmă cu cîţiva ani, Piticariu s-a apucat şi de darts. Tot singur şi, chiar dacă în acea vreme nu exista federaţie naţioanlă, e fost de două ori cel mai bun din ţară, în urma celor mai importante turnee. "Aş fi vrut să fac şi curling. Dar în România acest sport nu există. Este foarte greu şi costisitor să deschizi şi să întreţii o sală pentru curling", spune Marius.
Copiii, ultima provocare
"Nu bea. Deloc. Doar o gură de şampanie de revelion. În schimb fumează la greu", îl dă de gol iubita lui, Andreea. Practică şi ea bowlingul. Se întreabă de ce alt sport se va mai apuca Marius. El se gîndeşte puţin apoi explodează: "Gata! Ştiu! De copii!. E timpul. Eu vreau 5, cîţi sînt într-o echipă de bowling!". Andreea nu e de acord: "Doi ajung!". "Bine, doi!", acceptă Marius. Apoi face cu ochiul: "Nu poţi să fii campion la toate!".
"Am un dar. Ochiul drept şi mîna dreaptă se coordonează foarte bine. Sinapsele mele sînt ca nişte autostrăzi, nu străduţe întortocheate"
Mihai Piticariu, campion bowling
"Care e secretul reuşitei? Îmi place. Cînd îmi pun ceva în cap, nu mă mai las pînă nu reuşesc. Se face ceaţă în jurul meu, nu mă mai interesează nimic altceva"
Marius Piticariu
Marius Piticariu (34 de ani) pare un tip obişnuit. S-a apucat de mai multe sporturi, le-a deprins singur şi în 5 dintre ele a devenit campion naţional
Cînd intri în clubul IDM din Capitală, unde se practică biliard, snooker, bowling şi darts, şi ajungi la pistele cu popice, un lucru îţi atrage atenţia. Recordurile fiecăruia sînt trecute lîngă număr. Un nume apare mai peste tot: Marius Piticariu. În vreo 3 locuri e însoţit de cifra 300, recordul maxim într-o manşă de 10 frameuri. Pe scurt, ca să reuşeşti să aduni 300 de puncte trebuie să dai 12 strikeuri (doborîrea tuturor popicelor din prima lovitură) consecutive.
Bowlingul, marea provocare
L-am cunoscut pe Marius în mijlocul unui concurs. Cînd am dat noroc mi-a atras atenţia: "Ai mîna rece. Nu e bine, eu sînt încălzit!". Eram un profan care călcase pe bec la primul pas într-o lume nouă. M-a liniştit: "Se întîmplă, dar amănuntele astea contează. Pînă şi praful poate influenţa o aruncare". Marius s-a apucat de bowling tîrziu, la 27 de ani. A învăţat singur, uitîndu-se la alţii şi exersînd ore întregi zilnic. De atunci a ieşit de 3 ori campion al României şi de doi ani face parte din echipa naţională. E doar ultimul capitol dintr-un lung şir de provocări pe care Marius a reuşit să le treacă, de multe ori cu brio. Marius Piticariu, omul bionic care parcă nu ştie să piardă.
Polo, rugby şi tir
În clasele I-VIII a făcut polo şi rugby. A renuţat la primul în clasa a 9-a, cînd s-a invit o nouă provocare. "A venit un profesor de tir să facă o selecţie. A adus un pistol de lemn cu o ţeavă lungă de aluminiu, dar şi o bucată de carton cu trei găuri, din ce în ce mai mici. Am fost singurul care a putut să treacă ţeava direct prin acele găuri, fără să ating marginile". "Vrei să faci tir?", m-a întrebat. "Da, vreau!".
După 6 luni a devenit campion naţional de juniori 2, iar apoi, cîţiva ani, nu l-a mai putut bate nimeni la pistol precizie cu glonţ şi cu aer comprimat, de la 50 de metri. Tot atunci făcea şi rugby. Rugby şi tir. Două sporturi care, în mod normal se exclud. "Nu şi la mine. Făceam antrenament la rugby, iar apoi mergeam în poligon şi îmi «îngheţa» mîna", povesteşte Marius. Ulterior s-a lăsat de rugby din cauza unei accidentări: ruptură de menisc. S-a apucat însă de altceva: biliard.
Învins de şuţii de buzunare din 331
Era în clasa a 10-a la "I.L. Caragiale". "La Piaţa Dorobanţi era o masă de biliard, d-aia cu fise, unde jucau cămătarii şi şuţii de buzunare care operau pe maşina 331. Am vrut să joc cu ei o partidă. Era prima dată cînd puneam mîna pe tac. Am jucat pe bani, o sumă modică. Am pierdut, dar am băgat 4 bile la rînd. M-am enervat şi am făcut ca în filmele alea cînd unul se ascunde în munţi şi se antrenează singur. Eu am găsit o masă în Herestrău şi un barman cu care jucam zi şi noapte. Îmi luam şi mîncare acolo. Găurile erau aşa de mici că abia puteai băga bilele. După 2-3 luni m-am întors în Dorobanţi. I-am învins pe toţi, mi-am recuperat banii pierduţi prima dată şi cu dobîndă".
Campion la carambol şi la steca
Marius Piticariu se numără printre "pionierii" biliardului din România, alături de nume celebre precum Toni Judeţ, Mihai Braga sau Daniel Bontea. "Ei erau mai buni, dar am tras de mine şi am ajuns la nivelul lor". N-a reuşit să cîştige titlul naţional niciodată la biliard sau snooker: "Am fost de 5-6 ori vicecampion naţional la snooker, după Sandy (Daniel Bontea), care mă bătea mereu în finală". A fost însă de două ori campion intern la carambol trei mante şi carambol steca, două sporturi înrudite cu biliardul.
A reuşit şi la darts
În urmă cu cîţiva ani, Piticariu s-a apucat şi de darts. Tot singur şi, chiar dacă în acea vreme nu exista federaţie naţioanlă, e fost de două ori cel mai bun din ţară, în urma celor mai importante turnee. "Aş fi vrut să fac şi curling. Dar în România acest sport nu există. Este foarte greu şi costisitor să deschizi şi să întreţii o sală pentru curling", spune Marius.
Copiii, ultima provocare
"Nu bea. Deloc. Doar o gură de şampanie de revelion. În schimb fumează la greu", îl dă de gol iubita lui, Andreea. Practică şi ea bowlingul. Se întreabă de ce alt sport se va mai apuca Marius. El se gîndeşte puţin apoi explodează: "Gata! Ştiu! De copii!. E timpul. Eu vreau 5, cîţi sînt într-o echipă de bowling!". Andreea nu e de acord: "Doi ajung!". "Bine, doi!", acceptă Marius. Apoi face cu ochiul: "Nu poţi să fii campion la toate!".
"Am un dar. Ochiul drept şi mîna dreaptă se coordonează foarte bine. Sinapsele mele sînt ca nişte autostrăzi, nu străduţe întortocheate"
Mihai Piticariu, campion bowling
"Care e secretul reuşitei? Îmi place. Cînd îmi pun ceva în cap, nu mă mai las pînă nu reuşesc. Se face ceaţă în jurul meu, nu mă mai interesează nimic altceva"
Marius Piticariu
