Articol de Justin Gafiuc - Publicat duminica, 11 aprilie 2010 00:00
Antrenorul Ceahlăului, 57 de ani, vorbeşte despre momentele frumoase şi încercările dure ale vieţii şi carierei sale. Îi place tehnicitatea din România, dar e bulversat de agresivitate şi de atenţia excesivă acordată arbitrilor
- Mister Filipovici, cu ce subiect v-ar plăcea să începem o discuţie despre cariera dumneavoastră?
- Cu norocul fantastic pe care l-am avut să debutez la 17 ani la Steaua Roşie Belgrad, într-o generaţie incredibilă, cu Geaici căpitan. La primul meu sezon în Europa am ajuns, în '71, pînă în semifinalele Cupei Campionilor! Am cîştigat acasă cu Panathinaikos, 4-1, dar a urmat un retur inexplicabil la Atena, unde am pierdut cu 3-0 şi am ratat finala.
- În campania aceea a fost şi primul gol continental pentru Zvezda.
- Am reuşit o "dublă" în returul cu Ujpest Dosza. Pierdusem cu 2-0 în Ungaria, dar am învins la Belgrad cu 4-0. Golurile acelea îmi sînt cele mai dragi. La fel de dragi ca şi primul gol pentru fosta Iugoslavie, la 2-1 cu RDG, la Leipzig.
"Am jucat cu 160.000 de oameni în tribune, la Rio"
- Erau vremuri în care jucaţi cu 70.000 de oameni în tribune la Belgrad.
- Aşa e! Mulţimea aia de oameni îţi dădea o motivaţie greu de descris. Dar cea mai şocantă experienţă de acest gen am avut-o la "amicalul" cu Brazilia de la Rio de Janeiro, în '71. A fost ultimul meci al lui Pele în echipa naţională. Au fost 160.000 de fani! Pffuau! De neuitat!
- Aţi avut un model de atacant în tinereţe?
- Pe Vojan Lazarevici, un sîrb care evolua atunci în campionatul belgian. Era foarte bun la lovitura cu capul, exact cum am devenit şi eu în timp. Am fost însă învăţat la şcoala Stelei Roşii să preţuiesc grupul înaintea oricărei individualităţi. Iar cînd am ajuns în echipa mare a Zvezdei eram deja educat în acest spirit de profesorii mei, de la care ştiam aproape tot: cum să stau în teren, cum să lovesc mingea, cum să mă demarc.
Fiul lucrează pentru Steaua Roşie
- Cum se simţea la echipă diferenţa de naţionalităţi: sîrbi, muntenegreni, sloveni?
- Asta a fost mereu doar o chestiune politică. Pe noi nu ne interesa cine e muntenegrean sau sîrb, nu conta dacă eşti musulman ori ai soţie croată.
- În timpul războiului din anii '90 lucraţi în Portugalia. Familia şi prietenii au avut de suferit?
- M-am simţit teribil. Soţia rămăsese la Belgrad şi la Podgorica, printre pericole. Din fericire, nu mi-am pierdut nici un amic în lupte şi ai mei au scăpat cu toţii sănătoşi.
- Ştiu că aveţi doi copii.
- O fată de 27 de ani, Teodora, şi un băiat de 24 de ani, Nemanja. El e angajat la sectorul de marketing la Steaua Roşie şi nu s-a apucat de fotbal din cauza mea. În Portugalia, l-am înscris la o şcoală britanică privată, făcea multă practică şi nu mai avea timp pentru sport de performanţă. A terminat însă o universitate şi e OK.
- Iar fiica?
- Lucrează în management. A studiat la Londra, a şi locuit acolo o perioadă, dar acum munceşte la Belgrad. Sînt mîndru de amîndoi!
"Nu auzisem de Ceahlăul"
- Ne întoarcem la fotbal? La Ceahlăul? Ştiaţi ceva de acest club înainte să primiţi oferta?
- Nimic! Prima dată l-am rugat pe fiul meu să se uite pe Internet, să-mi dea cîteva detalii. Am văzut stadionul, baza de pregătire, am citit despre oraşul Piatra Neamţ şi mi s-a părut OK. Terminasem doar de o lună contractul cu federaţia din Muntenegru şi mi-am spus că n-am nici un motiv să refuz propunerea din România. Am venit să dau ce am mai bun, să înfrunt o nouă provocare şi să lucrez cu un grup foarte bun.
- Cu ce aţi rămas după primele şapte partide în prima ligă română?
- Sînt foarte multe echipe care luptă pentru titlu şi destule formaţii mai mici care-i împiedică etapă de etapă pe cei puternici. Asta ajută la calitatea competiţiei. Mi se pare un campionat tehnic, însă prea agresiv, defensivele apelează la orice arme posibile. E foarte dificil să te apropii de puncte!
"Ceva funcţionează greşit"
- Arbitrii?
- Aici ai senzaţia că meciurile încep şi se termină cu arbitrii! Se vorbeşte excesiv pe această temă. E foarte mare presiune din partea cluburilor, probabil că se bagă mulţi bani în fotbal şi de aceea nervozitatea e crescută. În loc să apară în prim-plan jucătorii şi antrenorii, vezi mereu numai preşedinţi şi arbitri! Ceva funcţionează greşit!
- Cum l-aţi caracteriza în două fraze pe antrenorul Filipovici?
- Încerc să ajut fiecare fotbalist în parte, îmi place să joc şi ofensiv, şi defensiv, în funcţie de lotul avut la dispoziţie. Uite, la "naţionala" Muntenegrului preferam un sistem cu trei atacanţi, fiindcă mizam pe Vucinici, Jovetici şi Vukcevici.
- Apropo de Jovetici. E omul care i-a luat deja locul lui Mutu printre titularii Fiorentinei.
- Povestea lui Mutu e tristă. Nu ştiu ce face în viaţa lui privată, dar nu e bine ce i s-a întîmplat. Numele lui apare prea des în ziare. Sînt în lume mulţi jucători de calitate, talentaţi, dar care-şi pierd din anvergură tocmai din cauza unor astfel de lucruri.
A învăţat de la Miljanici, Boşkov şi Eriksson
- Aţi lucrat de-a lungul anilor cu doi antrenori uriaşi: Boşkov şi Eriksson. Ce aţi învăţat de la ei?
- L-am avut în primul rînd pe Miljanici, la începutul carierei. Cel mai faimos tehnician din Europa acelor ani! Boşkov era un tip pragmatic, ştia să stimuleze jucătorul, să creeze atmosferă. Iar Eriksson, foarte inteligent, simplu, calm, vorbea pe înţelesul fiecăruia. Cu el am cîştigat la Benfica două titluri şi o Cupă în Portugalia, plus o finală în UEFA. Discuta la fel cu un titular sau cu un fotbalist neoprit în lot pentru vreun meci. Cei care rămîneau pe bancă simţeau asta, că sînt trataţi egal faţă de orice vedetă!
- I-aţi promovat la Steaua Roşie pe Vidici, Bosko Jankovici, Lukovici, Stojkovici. Vă place să lucraţi în special cu tineri?
- Treceţi-l şi pe Zigici! L-am descoperit în liga a patra! M-am dus direct la preşedintele Geaici şi i-am spus: "Ia-l imediat pe băiatul ăsta! Va fi un star într-un an!". Şi aşa s-a întîmplat! Am experienţă în lucrul cu tinerii, am ochi pentru ei şi nu mi-e teamă să-i titularizez pe cei cu calităţi. După ce am plecat de la Zvezda, toţi au explodat, au ajuns staruri şi au fost vînduţi foarte bine.
Coleg cu Mourinho
- E adevărat că aţi fost coleg cu Mourinho la cursurile de antrenori din Portugalia?
- În Scoţia! Andy Roxburgh, care era antrenorul reprezentativei britanice, ne-a invitat pe amîndoi la un stagiu de două săptămîni. Am rămas amic de atunci cu Jose, am mai şi discutat cu el la Londra, cînd antrena Chelsea, mai ţinem încă legătura. E un tip coleric, dinamic şi extrem de inteligent. O să mă uit acum cu atenţie cum se va descurca Interul lui în faţa lui Messi!
- O favorită pentru Mondialele din vară?
- Poate Spania, dar mai degrabă Anglia! Capello e un antrenor de superclasă şi va lua titlul dacă nu se va confrunta cu accidentări.
"Salvarea de la retrogradare nu va fi simplă. Trebuie să le dau încredere jucătorilor mei, să luptăm, să muncim împreună. Nu vreau să aduc energie negativă către acest obiectiv"
"Din campionatul românesc îmi plac în mod special patru jucători: Kapetanos, Niculae, Alexe şi Boştină. Pe Niculae îl ştiu încă de cînd făcea furori la Sporting!"
"E necesară disciplină şi motivaţie pentru a renaşte echipa voastră naţională. Antrenorul trebuie să lucreze cu fineţe pentru a crea atmosfera necesară în această perioadă de criză"
"Mi-ar fi plăcut să merg din nou pe stadionul Craiovei, unde am jucat acel meci fantastic din '83, cu Benfica. Din păcate, Ceahlăul va juca acasă cu Universitatea în acest retur"
"În urmă cu vreo doi ani, am fost la un seminar la Mogoşoaia, la care Hagi a ţinut o prelegere. A vorbit excepţional, s-a simţit experienţa şi clasa în fiecare vorbă"
Fan Al Pacino şi Merryl Streep
"Familia e deseori furioasă pe mine fiindcă mă uit la toate meciurile posibile, pe toate televizoarele", explică Filipovici pasiunea permanentă pentru fotbal. Încearcă însă să-şi găsească timp şi pentru hobbyul său: filmele. "Am acasă un munte de DVD-uri, merg şi la cinema, iar actorii mei preferaţi sînt Brad Pitt, Al Pacino şi Merryl Streep", spune antrenorul Ceahlăului.
"Îmi explic ideile în faţa presei"
Cum îi place să fie relaţia cu presa? Filipovici: "N-am avut niciodată episoade negative cu jurnaliştii. Îmi place să fiu un tip deschis, comunicativ, accept discuţiile, vreau să explic ideile mele în faţa ziariştilor, pentru a fi înţeles. Nu mă deranjează criticile, cu condiţia să fie argumentate, nu răutăcioase".
Carte de vizită
Data naşterii: 6 februarie '53, Titograd
A jucat la Steaua Roşie Belgrad ('70-'80), Bruges ('80-'81), Benfica ('81-'84), Boavista ('84-'85)
Performanţe: campion Iugoslavia ('77, '80), Cupa Iugoslaviei ('73), golgeterul Iugoslaviei ('77 - 21 goluri), campion Portugalia ('83, '84), Cupa Portugaliei ('83), finalist Cupa UEFA ('83)
A antrenat Salgueiros ('88-'93), Beira Mar ('93), Benfica ('94-'96, secund), Boavista ('96-'97), Sampdoria ('97-'98, secund), Iugoslavia ('98 / '99-'00, secund), Guimaraes ('98-'99), Panionios ('00-'01), Steaua Roşie ('01-'03), Al-Shaab ('03-'04), Serbia-Muntenegru ('05-'06, director tehnic), Muntenegru ('07-'10)
Performanţe: Cupa Portugaliei ('96)
Antrenorul Ceahlăului, 57 de ani, vorbeşte despre momentele frumoase şi încercările dure ale vieţii şi carierei sale. Îi place tehnicitatea din România, dar e bulversat de agresivitate şi de atenţia excesivă acordată arbitrilor
- Mister Filipovici, cu ce subiect v-ar plăcea să începem o discuţie despre cariera dumneavoastră?
- Cu norocul fantastic pe care l-am avut să debutez la 17 ani la Steaua Roşie Belgrad, într-o generaţie incredibilă, cu Geaici căpitan. La primul meu sezon în Europa am ajuns, în '71, pînă în semifinalele Cupei Campionilor! Am cîştigat acasă cu Panathinaikos, 4-1, dar a urmat un retur inexplicabil la Atena, unde am pierdut cu 3-0 şi am ratat finala.
- În campania aceea a fost şi primul gol continental pentru Zvezda.
- Am reuşit o "dublă" în returul cu Ujpest Dosza. Pierdusem cu 2-0 în Ungaria, dar am învins la Belgrad cu 4-0. Golurile acelea îmi sînt cele mai dragi. La fel de dragi ca şi primul gol pentru fosta Iugoslavie, la 2-1 cu RDG, la Leipzig.
"Am jucat cu 160.000 de oameni în tribune, la Rio"
- Erau vremuri în care jucaţi cu 70.000 de oameni în tribune la Belgrad.
- Aşa e! Mulţimea aia de oameni îţi dădea o motivaţie greu de descris. Dar cea mai şocantă experienţă de acest gen am avut-o la "amicalul" cu Brazilia de la Rio de Janeiro, în '71. A fost ultimul meci al lui Pele în echipa naţională. Au fost 160.000 de fani! Pffuau! De neuitat!
- Aţi avut un model de atacant în tinereţe?
- Pe Vojan Lazarevici, un sîrb care evolua atunci în campionatul belgian. Era foarte bun la lovitura cu capul, exact cum am devenit şi eu în timp. Am fost însă învăţat la şcoala Stelei Roşii să preţuiesc grupul înaintea oricărei individualităţi. Iar cînd am ajuns în echipa mare a Zvezdei eram deja educat în acest spirit de profesorii mei, de la care ştiam aproape tot: cum să stau în teren, cum să lovesc mingea, cum să mă demarc.
Fiul lucrează pentru Steaua Roşie
- Cum se simţea la echipă diferenţa de naţionalităţi: sîrbi, muntenegreni, sloveni?
- Asta a fost mereu doar o chestiune politică. Pe noi nu ne interesa cine e muntenegrean sau sîrb, nu conta dacă eşti musulman ori ai soţie croată.
- În timpul războiului din anii '90 lucraţi în Portugalia. Familia şi prietenii au avut de suferit?
- M-am simţit teribil. Soţia rămăsese la Belgrad şi la Podgorica, printre pericole. Din fericire, nu mi-am pierdut nici un amic în lupte şi ai mei au scăpat cu toţii sănătoşi.
- Ştiu că aveţi doi copii.
- O fată de 27 de ani, Teodora, şi un băiat de 24 de ani, Nemanja. El e angajat la sectorul de marketing la Steaua Roşie şi nu s-a apucat de fotbal din cauza mea. În Portugalia, l-am înscris la o şcoală britanică privată, făcea multă practică şi nu mai avea timp pentru sport de performanţă. A terminat însă o universitate şi e OK.
- Iar fiica?
- Lucrează în management. A studiat la Londra, a şi locuit acolo o perioadă, dar acum munceşte la Belgrad. Sînt mîndru de amîndoi!
"Nu auzisem de Ceahlăul"
- Ne întoarcem la fotbal? La Ceahlăul? Ştiaţi ceva de acest club înainte să primiţi oferta?
- Nimic! Prima dată l-am rugat pe fiul meu să se uite pe Internet, să-mi dea cîteva detalii. Am văzut stadionul, baza de pregătire, am citit despre oraşul Piatra Neamţ şi mi s-a părut OK. Terminasem doar de o lună contractul cu federaţia din Muntenegru şi mi-am spus că n-am nici un motiv să refuz propunerea din România. Am venit să dau ce am mai bun, să înfrunt o nouă provocare şi să lucrez cu un grup foarte bun.
- Cu ce aţi rămas după primele şapte partide în prima ligă română?
- Sînt foarte multe echipe care luptă pentru titlu şi destule formaţii mai mici care-i împiedică etapă de etapă pe cei puternici. Asta ajută la calitatea competiţiei. Mi se pare un campionat tehnic, însă prea agresiv, defensivele apelează la orice arme posibile. E foarte dificil să te apropii de puncte!
"Ceva funcţionează greşit"
- Arbitrii?
- Aici ai senzaţia că meciurile încep şi se termină cu arbitrii! Se vorbeşte excesiv pe această temă. E foarte mare presiune din partea cluburilor, probabil că se bagă mulţi bani în fotbal şi de aceea nervozitatea e crescută. În loc să apară în prim-plan jucătorii şi antrenorii, vezi mereu numai preşedinţi şi arbitri! Ceva funcţionează greşit!
- Cum l-aţi caracteriza în două fraze pe antrenorul Filipovici?
- Încerc să ajut fiecare fotbalist în parte, îmi place să joc şi ofensiv, şi defensiv, în funcţie de lotul avut la dispoziţie. Uite, la "naţionala" Muntenegrului preferam un sistem cu trei atacanţi, fiindcă mizam pe Vucinici, Jovetici şi Vukcevici.
- Apropo de Jovetici. E omul care i-a luat deja locul lui Mutu printre titularii Fiorentinei.
- Povestea lui Mutu e tristă. Nu ştiu ce face în viaţa lui privată, dar nu e bine ce i s-a întîmplat. Numele lui apare prea des în ziare. Sînt în lume mulţi jucători de calitate, talentaţi, dar care-şi pierd din anvergură tocmai din cauza unor astfel de lucruri.
A învăţat de la Miljanici, Boşkov şi Eriksson
- Aţi lucrat de-a lungul anilor cu doi antrenori uriaşi: Boşkov şi Eriksson. Ce aţi învăţat de la ei?
- L-am avut în primul rînd pe Miljanici, la începutul carierei. Cel mai faimos tehnician din Europa acelor ani! Boşkov era un tip pragmatic, ştia să stimuleze jucătorul, să creeze atmosferă. Iar Eriksson, foarte inteligent, simplu, calm, vorbea pe înţelesul fiecăruia. Cu el am cîştigat la Benfica două titluri şi o Cupă în Portugalia, plus o finală în UEFA. Discuta la fel cu un titular sau cu un fotbalist neoprit în lot pentru vreun meci. Cei care rămîneau pe bancă simţeau asta, că sînt trataţi egal faţă de orice vedetă!
- I-aţi promovat la Steaua Roşie pe Vidici, Bosko Jankovici, Lukovici, Stojkovici. Vă place să lucraţi în special cu tineri?
- Treceţi-l şi pe Zigici! L-am descoperit în liga a patra! M-am dus direct la preşedintele Geaici şi i-am spus: "Ia-l imediat pe băiatul ăsta! Va fi un star într-un an!". Şi aşa s-a întîmplat! Am experienţă în lucrul cu tinerii, am ochi pentru ei şi nu mi-e teamă să-i titularizez pe cei cu calităţi. După ce am plecat de la Zvezda, toţi au explodat, au ajuns staruri şi au fost vînduţi foarte bine.
Coleg cu Mourinho
- E adevărat că aţi fost coleg cu Mourinho la cursurile de antrenori din Portugalia?
- În Scoţia! Andy Roxburgh, care era antrenorul reprezentativei britanice, ne-a invitat pe amîndoi la un stagiu de două săptămîni. Am rămas amic de atunci cu Jose, am mai şi discutat cu el la Londra, cînd antrena Chelsea, mai ţinem încă legătura. E un tip coleric, dinamic şi extrem de inteligent. O să mă uit acum cu atenţie cum se va descurca Interul lui în faţa lui Messi!
- O favorită pentru Mondialele din vară?
- Poate Spania, dar mai degrabă Anglia! Capello e un antrenor de superclasă şi va lua titlul dacă nu se va confrunta cu accidentări.
"Salvarea de la retrogradare nu va fi simplă. Trebuie să le dau încredere jucătorilor mei, să luptăm, să muncim împreună. Nu vreau să aduc energie negativă către acest obiectiv"
"Din campionatul românesc îmi plac în mod special patru jucători: Kapetanos, Niculae, Alexe şi Boştină. Pe Niculae îl ştiu încă de cînd făcea furori la Sporting!"
"E necesară disciplină şi motivaţie pentru a renaşte echipa voastră naţională. Antrenorul trebuie să lucreze cu fineţe pentru a crea atmosfera necesară în această perioadă de criză"
"Mi-ar fi plăcut să merg din nou pe stadionul Craiovei, unde am jucat acel meci fantastic din '83, cu Benfica. Din păcate, Ceahlăul va juca acasă cu Universitatea în acest retur"
"În urmă cu vreo doi ani, am fost la un seminar la Mogoşoaia, la care Hagi a ţinut o prelegere. A vorbit excepţional, s-a simţit experienţa şi clasa în fiecare vorbă"
Fan Al Pacino şi Merryl Streep
"Familia e deseori furioasă pe mine fiindcă mă uit la toate meciurile posibile, pe toate televizoarele", explică Filipovici pasiunea permanentă pentru fotbal. Încearcă însă să-şi găsească timp şi pentru hobbyul său: filmele. "Am acasă un munte de DVD-uri, merg şi la cinema, iar actorii mei preferaţi sînt Brad Pitt, Al Pacino şi Merryl Streep", spune antrenorul Ceahlăului.
"Îmi explic ideile în faţa presei"
Cum îi place să fie relaţia cu presa? Filipovici: "N-am avut niciodată episoade negative cu jurnaliştii. Îmi place să fiu un tip deschis, comunicativ, accept discuţiile, vreau să explic ideile mele în faţa ziariştilor, pentru a fi înţeles. Nu mă deranjează criticile, cu condiţia să fie argumentate, nu răutăcioase".
Carte de vizită
Data naşterii: 6 februarie '53, Titograd
A jucat la Steaua Roşie Belgrad ('70-'80), Bruges ('80-'81), Benfica ('81-'84), Boavista ('84-'85)
Performanţe: campion Iugoslavia ('77, '80), Cupa Iugoslaviei ('73), golgeterul Iugoslaviei ('77 - 21 goluri), campion Portugalia ('83, '84), Cupa Portugaliei ('83), finalist Cupa UEFA ('83)
A antrenat Salgueiros ('88-'93), Beira Mar ('93), Benfica ('94-'96, secund), Boavista ('96-'97), Sampdoria ('97-'98, secund), Iugoslavia ('98 / '99-'00, secund), Guimaraes ('98-'99), Panionios ('00-'01), Steaua Roşie ('01-'03), Al-Shaab ('03-'04), Serbia-Muntenegru ('05-'06, director tehnic), Muntenegru ('07-'10)
Performanţe: Cupa Portugaliei ('96)
