Franţa şi lumea întreagă îi plîng pe sportivii decedaţi într-un accident de zbor » Trei oameni, trei vieţi, un dezastru

O filmare de amator a surprins, în cîteva secunde tragice, coliziunea fatală a celor două aparate de zbor, ambele implicate în filmările pentru programul tv Dropped, un show de supravieţuire al TF1 care avea drept decor Argentina.

Cu cîteva minute înainte, Camille Muffat, Florence Arthaut şi Alex Vastine fuseseră prinşi într-o imagine fotografică, ultima din vieţile lor. Îşi ajustau ţinutele, urmau să urce în elicopter. Apoi s-a produs dezastrul. Cei trei sportivi, alţi cinci francezi, membri ai echipei de producţie, şi cei doi piloţi argentinieni au decedat în teribilul accident.

Restul concurenţilor, cinci, patinatorul Philippe Candeloro, înotătorul Alain Bernard, snowboardera Anne Flore Marxer, fotbalistul Sylvain Wiltord şi ciclista Jeannie Longo, rămăseseră la sol, legaţi la ochi, cînd s-a produs ciocnirea.

De atunci, mii de mesaje de condoleanţe, de consternare, de compasiune au inundat toate mediile de comunicare. Trei sportivi şi-au pierdut viaţa, ce ironie!, tocmai într-un show al curajului. Cine au fost ei?

Camille Mouffat - Înotătoare, 25 de ani
A fost precoce, atît de precoce încît în 2005, la 15 ani, o învingea pe celebra Laure Manaudou la 200 m mixt în cadrul campionatelor naţionale ale Franţei. Cînd Laure s-a retras prima dată din înot, în 2009, Camille a preluat rolul de lider, dar şi presiunea cîştigării medaliilor importante.

A făcut-o însă în stilul propriu, cu modestie şi un zîmbet uneori stingher. "E discretă, aproape secretoasă", o descria acum 3 ani singurul ei antrenor, Fabrice Pellerin. "Nu şi-a primit locul pe care îl merită în ochii lumii. Acel loc a fost acaparat de Laure, în presă, pe copertele revistelor".

Şi-a atins momentul maxim de glorie la Londra, în 2012. Acolo a încetat să mai fie o copie a cuiva. A devenit, pur şi simplu, Camille Mouffat, campioană olimpică la 400 metri liber. A mai cucerit argintul la 200 m liber şi bronzul cu ştafeta de 4x200 m liber.

S-a retras în 2014. "Nataţia e pasiune, nu e o meserie ca oricare alta", spunea Camille. "Pentru mine, a venit momentul să mă opresc. Nu voi reveni. Vreau să explorez alte lucruri. Corpul meu ar rezista încă zece ani, dar eu sînt stăpîna vieţii mele".

Alex Vastine - Boxer, 28 de ani
În 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing, cucerise bronzul la categoria superuşoară. Patru ani mai tîrziu, la Londra, a pierdut însă în "sferturi". O înfrîngere pe care a considerat-o injustă, manipulată. A ieşit din ring în lacrimi şi nu şi-a putut reţine plînsul în hohote la zona mixtă, unde îl aşteptau jurnaliştii.

Arbitrii îl consideraseră învingător pe ucraineanul Taras Şelestiuk, iar Vastine, profund decepţionat, n-a putut spune decît: "Asta e politică, nu sport". Voia să-şi încheie cariera la JO de la Rio de Janeiro, de anul viitor. "Am transpirat, am sîngerat, am primit pumni în ţări în care boxerii sînt cei mai puternici", spunea Alex.

"După înfrîngerea de la Londra a intrat în depresie, tot ce dorea era să-şi relanseze cariera", a povestit Brahim Asloum, singurul pugilist francez campion mondial şi olimpic. Născut la Pont-Audemar, venea dintr-o familie de boxeri.

Tatăl lui, Alain, fusese vicecampion al Franţei, iar fratele, Adriani, cucerise bronzul european în 2011. Fuseseră însă deja loviţi de tragedie anul acesta, la început, cînd sora mai mică, Célie, îşi pierduse viaţa într-un accident de maşină.

Florence Arthaud - navigatoare, 57 de ani
"Franţa a pierdut-o pe prinţesa rebelă a Oceanului Atlantic. Romantică, temerară, cu opinii tranşante, argumentativă, capabilă să conducă de una singură", aceasta era Florence Arthaud în cuvintele ziaristei Maria Laura Avignolo în cotidianul argetinian Clarin.

Fire rebelă, nu s-a încadrat niciodată în normele yachting-ului, un sport plin de bărbaţi. A sfidat de două ori moartea. Mai întîi, la 17 ani, cînd a ieşit dintr-o comă profundă cauzată de un accident auto îngrozitor şi mai apoi în 2011, cînd pe 29 octombrie, în mijlocul nopţii, a căzut în apele neliniştite ale Mediteranei.

Barca s-a îndepărat, iar ea s-a salvat graţie unui telefon mobil pe care-l avea în jurul gîtului şi aşa şi-a anunţat familia care a dat alertă. Cel mai strălucitor moment al carierei sale a fost cîştigarea cursei "Route du Rhum", o cursă care uneşte provincia franceză Bretagne cu Caraibe.

"Florence nu se încadra în modelul sportivului modern, ea bea alcool, fuma, mînca tot ce îi plăcea, vorbea fără eufemisme şi nu se temea să-şi expună punctele de vedere fără menajamente", mai scrie Maria Laura Avignolo.