În urmă cu 2 ani, Didi Prodan și-a povestit viața și cariera într-un interviu spectaculos în Gazetă: ”Prima pereche de blugi am avut-o la 18 ani”

- Ai prins la Steaua antrenamentele la Forban. Era OK acea metodă de pregătire?
- La vremea respectivă, era cea mai bună. După un meci de 90 de minute, mai puteam să joc încă unul. Eu eram și genul de jucător care avea nevoie să fie bine pregătit ca să poată juca. Acuma... Timpul poate să spună dacă au fost cele mai bune antrenamente. Eu am făcut patru operații la genunchi. Cine poate ști dacă și antrenamentele de la Forban mi-au cauzat? Așa era moda atunci. Și altceva nici nu prea aveai ce să faci. Nu era TRX... Aveam niște gantere d-alea vechi, din Al Doilea Război Mondial.

- Seria de accidentări care te-au chinuit cu ce a pornit?
- Cu fractură de stres. Asta o fac maratoniștii de obicei. Mi-am rupt meniscul extern. Am ajuns specialist în medicină, dacă nu am citit tot ce am prins... Dacă-mi dădeai artroscopul mă operam singur! S-a rupt meniscul extern și din cauza asta se producea o frecare între femur și tibie. Și eu jucam, jucam, jucam. Am ajuns la Atletico, am jucat, pe urmă am venit la "națională". I-am zis lui nea Puiu "mă doare rău genunchiul, mi se umflă la efort". "Ce, mă? Pentru ăia care îți dau bani ai jucat, pentru țara ta nu joci?". Îmi injecta doctorul ceva în genunchi și jucam așa, accidentat. La Madrid, oamenii de acolo mă luau invers: "Ai jucat la "națională" și nu joci aici, unde ești plătit?". Și jucam și acolo!

- Și ai jucat pînă cînd nu s-a mai putut?
- Exact, pînă am ajuns la prima operație. Pe urmă, a doua operație a fost la doctorul Filipescu. Ăla m-a terminat! Era cu o lună înainte de Mondialul din 1998. Filipescu putea să-mi fi zis din start: "Băi Didi, cu problema asta a ta n-ai cum să joci la Mondial!". Cei de la Atletico îmi ziseseră: "Nu te opera, nu mai prinzi turneul final! Du-te și joacă așa și te operezi după Mondial". Dar Filipescu mi-a promis că joc, mi-a zis că Baresi a avut același lucru și și-a revenit după 30 de zile.

"Doctorul belgian s-a speriat cînd m-a văzut"

- N-ai avut altă variantă? Alt medic?
- Iordănescu cu Mircea Sandu mi-au spus "hai, că te ducem la doctorul Martens, în Belgia!". Eu: "Nu, că mi-a promis Filipescu că mă face bine". Nu știu ce mi-a făcut el, dar la cinci, șase zile de la operație m-a pus să alerg, să fac efort. Mie îmi curgea lichid din genunchi, nici nu se închisese bine operația. Am stat cu gheață, de durere... Eram coleg de cameră cu Doboș. Am ținut gheață pe genunchi pînă a răcit Doboș!

- Și altă operație?
- Următoarea a fost cînd eram în Scoția. Semnasem cu Glasgow Rangers. Atunci am mers la Martens, care zis din start: "Mai ai 60 la sută șanse să joci și 40 la sută să te lași, depinde de gene". S-a mai uitat o dată pe radiografii: "Pfa, ce e aici! Cine te-a operat?". "Unu', Filipescu". "Ai pistol? Că e de împușcat pentru așa ceva!". Glumea, bineînțeles.

- Mondialul l-ai ratat.
- Știi care e problema? Te operează, îți zice: "Revii într-o lună". Trece luna aia, nu se întîmplă nimic și nu ți se explică de ce promisiunea nu mai e valabilă. Auzi vorbe de doctor la Filipescu: "Băi Didi, du-te și tu la Mondial și joci cinci minute, cît poți, măcar să bifezi Mondialul!". "Cum, mă, cinci minute? Eu n-am jucat niciodată cinci minute! Ori tot meciul, ori deloc! Mă duc pînă în Franța și cer schimbare după cinci minute? Ca fundaș central?!". El voia să-și facă publicitate pe spatele meu. Să poată spune: "Ați văzut? L-am făcut bine, a jucat. Eu știu de ce a rezistat doar cinci minute? O fi făcut ruptură musculară!".

- Doctorul a avut vreo explicație?
- Mi-a zis că n-a avut aparatură. "Bine, mă, dar nu puteai să spui? Cît e un aparat? 10.000? 20.000 de dolari? Luam eu un aparat și-l lăsam spitalului, că doar nu plecam cu el acasă!".

"Fotbalistul se acomodează, jucătorii se chinuie"

- Dar cum ai ajuns la Filipescu? Ți l-a recomandat cineva?
- Vorbisem cu Gîlcă. Și el mi-a spus "uite, Sburlea a avut tot menisc și l-a operat Filipescu, l-a reparat". Nu știu dacă-l mai știți pe Sburlea, era unu'...

- Ion Sburlea, fundaș central, Craiova, Steaua, Dinamo.
- Exact. Și am zis: "Hai, mă, Costele, că mă duc și eu la Filipescu, dacă l-a operat pe Sburlică!". Gîlcă mi-a și spus pe urmă: "Băi Didi, eu te-am terminat, eu ți l-am recomandat!". Normal că n-avea nici o vină el.

- Ai avut probleme cînd ai trecut de la Steaua la Atletico Madrid?
- Fotbalistul se acomodează, pentru jucători e mai greu. La Atletico am dat gol la primul meci. Erau în lot Kiko, Caminero, Simeone. Pe mine m-au remarcat spaniolii la meciuri directe în Champions League, apoi m-au urmărit la alte trei jocuri ca să se convingă.

- Rangers, cînd te-a luat, știa că ești accidentat?
- Scoțienii știau că-s operat, dar nu știau de gravitatea accidentării. M-au controlat, și-au asumat transferul, m-au luat cu accidentarea în brațe. Cînd am început alergările, au început problemele.

- Mai ai dureri și azi? Sau doar la efort foarte intens?
- Da, da. În afara de alergare liniară, eu nu pot să fac nimic. Dacă mă bagi la fotbal acum, trei, patru zile nu mai pot de genunchi!

Cum l-a alertat Iordănescu

- Ai mai jucat și după accidentările grave. Erai OK atunci?
- Mi-am revenit într-un final și m-am întors în țară ca să mai prind "naționala". Dar nu mai era Prodan ăla, eram la maximum 80 la sută. D-aia m-am și retras, am vrut ca oamenii să rămînă cu amintirea adevăratului Prodan.

- Ai vreo amintire specială din Statele Unite?
- Țin minte zilele dinaintea meciului cu Columbia. Nea Puiu făcuse fișe cu toți adversarii. Era numele columbianului și scoase la fiecare calități, defecte. Cu trei, patru zile înainte de meci, deja se cam știa echipa. Și cînd m-am prins c-o să joc am început să mă uit la Asprilla, normal, era clar că el o să-mi fie adversar direct. Că doar nu mă gîndeam c-o să ies cu mingea la picior să-l driblez eu pe Valderrama!

- Și care erau datele despre Asprilla?
- Viteză: excelentă. Sîngul, dreptul: foarte bune ambele. Joc de cap: foarte bun. Și jos, defecte: liniuță. Adică nu are. Nu mai dormeam noaptea, numai la ăsta mă gîndeam! Cu o zi înaintea jocului m-a chemat nea Puiu: "Didi, ce faci? Te-ai uitat vreun pic pe notițele despre Asprilla?". "Bre nea Puiule, m-am uitat. Da' ce e aia? Stîngu', dreptu', capu', pieptu'?! Și cred că ai uitat să treci defectele! Cum să n-aibă nici unul? Nu există așa ceva!". "Ba da, mă, are unu'. E fricos, e tîrșălos rău de tot". Atunci mi-a venit inima la loc: "Al meu e! Lasă-l la mine, dacă e fricos, că-l rezolv!".

- Te-a mai impresionat vreun atacant?
- Batistuta. Ăsta era invers decît Asprilla, mai puțin agil, dar tare de tot fizic, se întorcea cu mine în spate, nu puteam să-l dau la o parte oricît încercam. Și am mai jucat cu Atletico împotriva lui Ronaldo. Ronaldo, Ronaldo, adevăratul, brazilianul! Ăla era Asprilla plus Batistuta.

- Cîți din "naționala" de azi ar fi avut loc în formula din America?
- Ia echipa din '94 și vezi unde jucau fiecare. Răducioiu nu era titular la club, dar era rezerva lui Van Basten! Tu ești nebun la cap? Răducioiu se antrena zilnic cu Van Basten, cu Papin, cu Savicevici. Nici nu mai zic Costacurta, Maldini, Tassotti, Baresi...

"Am văzut blugi la 18 ani!"

- Ce fel de viață aveai în afara terenului? Agitată?
- Nu ieșeam în club, că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac. Prima pereche de blugi am avut-o la 18 ani. Îi refuzam pe prietenii care insistau: "Nu vin, mă, în discotecă". Ei aveau blugi prespălați, adidași Puma, cum erau atunci... Cu două perechi de pantaloni am venit la Steaua.

- Echipa în care ai ajuns în 1993 era cuminte?
- Foarte cuminte. Ilie Dumitrescu mai ieșea pe la Nord. Nici nu erau multe discoteci: Nord, Vox Maris... Nici nu prea aveam pe ce să cheltuiesc banii. Ca toată lumea, mi-am luat lanț de aur, ghiul. Am venit la Steaua cu un ghiul. M-a văzut Panduru: "Ce-i cu bătătoru' ăla de șnițele? Dă-l, bă, jos, că ești la Steaua!".

- Îți place vreun fundaș român?
- Gardoș.

- Gardoș, nu Chiricheș?
- Da. Gardoș e mai pe stilul meu, mai puternic. E și din Satu Mare.... Asta nu înseamnă că nu e bun și Chiricheș.

- De ce nici unul nu reușește în Premier League?
- O să se impună, o să vedeți. Southampton a avut cel mai bun start din istoria clubului! E greu pentru un fundaș să-și facă loc în asemenea condiții. Iar Chiricheș a avut și probleme cu accidentările. Anglia nu e un loc tocmai plăcut să te recuperezi după o problemă medicală. Acolo, dacă nu plouă în fiecare zi, de trei ori pe zi plouă sigur! Ha-ha-ha!

"Țin minte că am debutat cu gol la Atletico. Aveam numărul 23, sînt născut pe 23 și am marcat în minutul 23. Au remarcat ziariștii spanioli, eu nu-mi dădusem seama"

"Popescu și Belodedici au fost cei mai buni fundași lîngă care am jucat. Peste cei din Spania, peste toți"
Daniel Prodan

"Alecsandrescu era omul invizibil. Era un om la locul lui, nu știu dacă l-am auzit pronunțînd zece cuvinte cît am jucat la Steaua"