Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 05 decembrie 2017 14:22
Editorialistul GSP Alin Buzărin povestește momente inedite din relația Casei Regale cu fotbalul.
ECHIPA NAȚIONALĂ A APĂRUT CELEBRÂND O NUNTĂ REGALĂ
Primul meci din istoria echipei naționale a României s-a disputat la 8 iunie 1922, la Begrad, cu Iugoslavia și a însemnat o victorie ”tricoloră” cu 2-1.
Era la trei ani și jumătate de la Marea Unire, iar ceea ce ardelenii numeau Regat, adică Țara Românească și Moldova, însemnau destul de puțin în fotbal, majoritatea echipelor, Colentina București, Olympia București, Prahova Ploiești având în componență muncitori străini, în cea mai mare parte englezi.
Exista încă de la 1909 Comisia de Fotbal, din care-și trage, cumva rădăcinile actuala FRF(Amănuntele sunt juridice și, prin urmare, plictisitoare). Șeful acestei comisii era un evreu bucureștean, Mario Gebauer și el a primit misiunea de a alcătui o echipă reprezentativă care să înfrunte Iugoslavia. Firește că Gebauer s-a inspirat din Transilvania, unde fotbalul era mult mai dezvoltat, toți componenții garniturii aliniate la Belgrad activând la cluburi din Ardeal sau Banat: Adalbert Ritter (Chinezul Timișoara), Alois Szilagyi (MTK Tg. Mureș), Elemer Hirsch (CA Cluj), Dezso Jakobi ( Nagybu Cluj), Nicolae Honigsberg (CA Oradea), Francisc Zimmermann (CA Timișoara), Aurel Guga (U Cluj) – căpitanul echipei și singurul cu origini eminamente românești, ceilalțifiind maghiari, șvabi sau evrei - , Carol Frech (Chinezul), Paul Schiller (Chinezul), Francisc Ronnay (CAO), Ion Auer (AMEFA Arad).
Selecționer doctor în Drept
Antrenor a fost numit tot un ardelean, Teofil Moraru. Acesta era nu numai campion național la aruncarea greutății, ci și un intelectual de elită. Doctor în Drept, cu studiile făcute la Viena, Moraru a fost un important unionist, unul dintre apropiații lui Vasile Goldiș, cel care a citit la 1 Decembrie 1918, Proclamația de la Alba Iulia. De asemenea, era colaborator apropiat al doctorului Iuliu Hațieganu și figurează ca membru fondator al U Cluj, în 1919.
Prințesa Mărioara, zisă Mignon, viitoarea regină Marija
În acea zi de 8 iunie 1922 (când Regele Mihai avea doar 7 luni!) meciul Iugoslavia-România făcea parte din ceremoniile organizate cu prilejul nunții dintre tânărul rege al Iugoslaviei, Alexandru I (34 de ani) și, după acte, Marie de Hohenzollern-Sigmaringen. Născută în 1900, la Gotha, în Germania, fiica Regelui Ferdinand și a Reginei Maria. La curtea regală era numită Prințesa Mărioara, iar în familie i se spunea Mignon.
Guga a primit Cupa
Pe stadionul Topsidece din Belgrad iugoslavii au deschis scorul prin Siffer (nici ei nu erau sârbo-croați sută la sută!), din 11 metri în minutul 35, Ronnay a egalat în minutul 41 și Guga a marcat golul victoriei românești în minutul 61. Tot el, Guga, căpitanul României, a primit la final Cupa Regelui Alexandru, chiar din mâinile suveranului. A fost primul trofeu internațional din istoria fotbalului românesc!
Destin trist pentru ”Mignon”
Căsătoria cu Regele Iugoslaviei a mers o vreme bine pentru principesa din România, devenită Regina Marija a Iugoslaviei. Au avut trei fii, Petru, Tomislav și Andrei. Dar, în 1934, la doar 46 de ani, Alexandru I era asasinat în condiții suspecte la Marsilia. Marija devenea Regină-mamă și regentă a fiului cel mai mare, Petru, care avea doar 11 ani.
După instaurarea comunismului, Marija a ales, ca majoritatea familiilor regale din Europa de Est, calea exilului. A murit la Londra, în 1961.
