Articol de Theodor Jumătate - Publicat duminica, 12 aprilie 2020 18:24
Pe 12 aprilie 2000, în turul finalei Cupei Italiei dintre Inter și Lazio, brazilianul Ronaldo a suferit o recidivă mult mai gravă. Genunchiul drept, deja operat în noiembrie 1999, a fost distrus. A avut nevoie de peste un an de recuperare. Totuși, doi ani mai târziu, Ronaldo cucerea titlul mondial cu Brazilia.
În acel moment, era unul dintre cei mai buni fotbaliști din lume. La 23 de ani, Ronaldo bătuse deja de două ori recordul pentru cel mai scump jucător all-time, cum doar Maradona mai reușise, și cucerise Balonul de Aur în 1997, pe lângă multe alte trofee.
Ronaldo, prăbușit în fața lui Fernando Couto
După două sezoane extraordinare la Inter, 1997-1999, a urmat al treilea ca un coșmar. Pe 21 noiembrie 1999, a suferit prima accidentare gravă la genunchiul drept. Operat, a revenit pe gazon după cinci luni. Pentru a trăit marea dramă a carierei. Pe 12 aprilie 2000, în turul finalei Cupei Italiei, Lazio - Inter, superatacantul carioca a intrat în minutul 58, la 2-1 pentru biancocelesti.
Doar șase minute a jucat. După un sprint cu mingea la picior, a încercat faimoasa lui fentă, dreapta-stânga cu rupere de ritm. Și atunci, genunchiul drept a cedat. I-a sărit genunchiul, pur și simplu, cu ruptură de ligamente încrucișate și de tendoane. S-a prăbușit chiar în fața lui Fernando Couto, schimonosit de durere.
Lacrimile care au impresionat lumea întreagă
A izbucnit în lacrimi și nimeni nu îl putea consola, nici colegii, nici adversarii, care au sărit imediat să-l ajute. Acea imagine, cu el în lacrimi, ținându-și piciorul cu mâinile și privind disperat, a făcut înconjurul lumii. Scos pe targă, Ronaldo a fost din nou supus unei dificile intervenții chirurgicale. A avut nevoie de mai mult de un an de pauză.
Ronaldo: „Unii au spus atunci că nici nu voi mai putea merge”
Mult mai târziu, pe 3 august 2017, brazilianul mărturisea pe site-ul The Players Tribune: „Pentru mine, viață părea că începe și se încheie pe terenul de fotbal. Când genunchiul meu a fost distrus, am simțit în acea clipă că mi-au luat viața!”. Ronnie a mai scris: „A fost atât de grav încât unii spuneau că nu voi mai putea juca niciodată. Că nici nu voi mai putea merge. La acea vreme, psihicul meu a fost pus cu adevărat la încercare. Știam că vine Cupa Mondială din 2002, dar nu trofeele sau golurile m-au motivat. Nu mă gândeam decât la acel sentiment extraordinar pe care îl puteam trăi doar pe gazon, cu mingea la picior".
Al doilea titlu mondial, golgeter și al doilea Balon de Aur
Doi ani după acea dramă, „grăsuțul” contrazicea toate diagnosticele care anunțau sfârșitul carierei. Mondialul din 2002 a fost al său. Brazilia a cucerit titlul (al doilea al lui Ronaldo, după cel din 1994), iar el a fost golgeterul turneului. Cu 8 goluri, două în finală. A fost 2-0 cu Germania datorită „dublei” lui. În acel an, a primit al doilea Balon de Aur. Încoronarea regelui.
„Chiar și astăzi, o accidentare ca a lui Ronaldo este extrem de rară. Am mai avut un jucător cu o leziune similară, Batata. Dar, în cariera mea de 42 de ani, am văzut doar două asemenea accidentări în fotbal”
- Joaquim Grava, doctorul lui Corinthians, medicul naționalei Braziliei între 1998 și 2001
