Articol de GSP - Publicat marti, 04 decembrie 2018 12:12
Așadar e Luka Modrici! Balonul de Aur 2018 a fost în cele din urmă acordat mijlocașului croat, un secret mai degrabă cunoscut, o decernare ce fusese de mulți anticipată. ”Marca” anunța încă de luni dimineață ceea ce avea să aflăm oficial seara, dovadă că între marile redacții europene schimbul de informații încă funcționează.
- Andrei Niculescu scrie din nou în paginile Gazetei Sporturilor și pe gsp.ro începând de pe 12 noiembrie.
Balonul este acordat așadar unui vicecampion mondial, dar mai ales unui câștigător de Champions League, trofeu ce, se vede treaba, a cântărit ceva mai mult decât Cupa Mondială.
Acest Balon 2018 va rămâne cumva în istorie. Este cel care pune capăt hegemoniei de 10 ani a celor două fenomene numite Messi și Cristiano Ronaldo. Este într-un fel un Balon acordat normalității, constanței, seriozității, dar și a dragostei față de acest sport. E, dacă vreți, și o mică lecție de viață. Luka Modrici e copilul care a crezut într-un vis, acela de a ajunge fotbalist, un vis plecat dintre bombe, tranșee, cenușă, lacrimi și dezrădăcinare, cultivat cu pasiune de-a lungul anilor. E băiatul care nu s-a predat în fața greutăților prin care a trecut familia lui (lacrimile lui Modrici senior sunt de fapt lacrimile tuturor celor care au trăit acel crâncen război).
E adolescentul blond, cu o freză totuși incertă, care a trecut prin toate etapele NORMALE, întăresc acest cuvânt, normale, din fotbal și din sport în general. A fost mai întâi un talent, apoi a devenit un fotbalist promițător, pasul spre fotbalistul bun a venit logic, la fel și următorul pas, spre fotbalistul foarte bun, pentru ca ultimii ani să-l transforme într-unul excelent. Aproape de neînlocuit în angrenajul Madridului celor trei Ligi consecutive, căci scăderea lui de formă din aceste luni se observă evident în prestațiile echipei.
Suntem obișnuiți să-i judecăm pe toți cei care primesc anumite premii prin prisma acestor criminali în serie care sunt Messi și Cristiano. Ucigași de adjective, de metafore, de comparații, care au ars etapele și au incendiat normalul. Poate că n-ar mai trebui s-o facem. Cei doi, protagoniști ai celui mai frumos, captivant, pasionant și mediatizat duel din istoria fotbalului, vor intra ușor ușor în istorie, iar în prim plan vor reveni cei ca Modrici. Un fotbalist care nu e atins de geniu precum Messi, nu e o mașinărie precum Cristiano, nu are aspectul comercial al lui Mbappe, nebuniile lui Neymar, dar care respiră acel aer de firesc ce ar trebui să fie mai prezent în viața de zi cu zi.
Mulți spun că e un premiu nemeritat și văd tot felul de manevre de culise. Idee care totuși nu se susține, căci dacă ar fi vrut să facă manevre, cei de la ”France Football” ar fi dat trofeul unui francez. Unii cred că ar fi meritat Griezmann, iar eu mă număr printre ei. Alții cred că Ronaldo era cel îndreptățit. Destui se întreabă de ce nu Messi.
Ilie Dumitrescu, de exemplu, i-ar fi dat Balonul lui Mbappe. Luni la Fotbal European am primit o temă de dezbatere foarte bună: ”Dacă nu era la Real Madrid, ar mai fi câștigat Luka? Și dacă, să presupunem, Barcelona ar fi luat Champions League, oare ar fi câștigat Rakitic?”. Fiecare dintre noi suntem liberi să avem opțiuni, în fond ce ne-am face fără aceste diferențe de opinie. La fel ca noi însă și cei care au votat pentru acest premiu au opțiunile lor. Atinse poate de subiectivism, de apropierea față de un club sau altul. Ar trebui să acceptăm asta, căci până la urmă e doar un premiu, nimic mai mult.
Și da, e Balonul de după. De după orgasmul emoțional provocat de reușitele lui Messi și Cristiano, de avalanșele de imagini cu cei doi care ne-au invadat în acești ani. Întrebarea pe care mi-o pun azi este: după acest Balon, ce va urma? Oare cei doi și-au spus ultimul cuvânt?
){kind=small}
