Articol de Oana Duşmănescu - Publicat joi, 02 aprilie 2026, 12:52 / Actualizat joi, 02 aprilie 2026 12:52
Italianul Luigi Fresco, care va împlini 65 de ani pe 4 aprilie, antrenează echipa Virtus Verona de nu mai puțin de 44 de ani. În privința continuității pe aceeași bancă tehnică, doar legendarul Guy Roux (Auxerre) se poate compara cu el, la nivel mondial.
În fotbalul mare, mai sunt exemple de longevitate în rândul antrenorilor: Frank Schmidt la Heidenheim (din 2007) sau Diego Simeone la Atlético Madrid (din 2011).
Etaloanele fidelității antrenorilor pentru fanii din întreaga lume vor rămâne pentru totdeauna Arsene Wenger și cei 22 de ani ai săi petrecuți la Arsenal și Sir Alex Ferguson, care a condus pe Manchester United timp de 27 de ani.
Toți pălesc însă în fața numelui și poveștii lui Luigi Fresco.
Virtus este abia a treia echipă în ierarhia orașului verona, fiind în umbra lui Hellas, formație de primă ligă, și a mai faimoasei Chievo, care, după faliment, joacă acum în Serie D.
Cu toate acestea, despre acest mic club se vorbește tocmai datorită antrenorului său. „Alex Ferguson cel italian”, așa cum este supranumit în țara sa, este o raritate absolută. În aproape 45 de ani de activitate, pauza sa la Virtus a durat doar 20 de zile.
Luigi Fresco: de la un copil de opt ani la președinte
Fresco a îmbrăcat pentru prima dată tricoul lui Virtus la vârsta de 8 ani. A început să cocheteze cu profesia de antrenor la 12 ani, alături de colegii săi, iar trei ani mai târziu a ajuns să conducă echipa de tineret.
Pe 1 aprilie 1982, la vârsta de 21 de ani, a devenit nu doar antrenorul principal al echipei de amatori de atunci, care juca în ultima ligă italiană, ci a preluat direct și funcția de președinte.
A urmat un drum anevoios, dar plin de succes, în ascensiune. Luigi Fresco a dus clubul său iubit cu șase divizii mai sus, transformând definitiv statutul amator în profesionist și ajungând până în Serie C.
Luigi Fresco a luat sub protecția sute de imigranți ajunși în Italia
Și-a pus tot sufletul în clubul din Verona, lucru ilustrat nu doar de rezultate. În vremurile în care echipa sa juca la amatori, Luigi Fresco vindea chiar și ziare, doar pentru a avea din ce să-și plătească jucătorii.
Sub conducerea sa, Virtus nu a însemnat niciodată doar o echipă de fotbal, ci a devenit și un fel de refugiu social. Luigi Fresco a oferit adăpost familiilor nevoiașe, la baza clubului, și a ajutat activ imigranții ajunși în Italia.
„La începutul anilor '90, am luat sub aripa noastră mai mulți albanezi. Apoi, timp de cincisprezece ani, tineri din fosta Iugoslavie”, își amintea Luigi Fresco în toamna anului 2020.
„Nu cu mult timp în urmă, prefectura din Verona ne-a trimis un grup de tineri africani care doreau să facă sport. Cu timpul, li s-au alăturat și alții. Printre ei sunt și unii care și-au găsit vocația în fotbal”, spunea Fresco.
Un exemplu bun este portarul Sheikh Sibi, care a ajuns în Italia cu o barcă. A ajuns în centrul de refugiați Costagrande din Verona, iar soarta l-a adus la Luigi Fresco.
Acesta a comentat povestea acestuia: „L-am repartizat la o altă echipă de fotbal amator. Mai târziu, ne-a convins că merită mai mult, așa că de cinci ani apără poarta primei echipe. Apoi A primit o convocare la naționala Gambiei.”
Luigi Fresco - neînfricat în fața ultrașilor rivali
Când unul dintre atacanții săi brazilieni a devenit ținta unor acte de rasism din partea fanilor unei alte echipe, Luigi Fresco s-a dus să rezolve problema direct în teritoriul acestora.
„A doua zi, după meci, am mers la barul unde se întâlneau de obicei ultrașii. Am fost uimit să văd cum conviețuiau pașnic în același loc cu persoane de culoare, deși cu 24 de ore înainte îmi insultaseră jucătorul. Am discutat cu ei despre ce s-a întâmplat pe stadion și am înțeles că a fost un mod stupid de a glumi. Dar asta nu-i scuză”, a descris Fresco incidentul cu huliganii.
Luigi Fresco e propriul său șef: s-a concediat și apoi s-a iertat
În ciuda poziției sale la club, Fresco nu suportă apelative precum „domnule președinte” sau „Mister”. Cere tuturor să-i spună simplu „Gigi” și își deleagă treburile administrative și altor angajați.
Din sezonul 2018/19, Virtus activează neîntrerupt în a treia ligă italiană, iar în 2023 a obținut un excelent loc șase în grupa A, ceea ce i-a permis să joace în optimile de finală ale barajului de promovare.
Prezentul este însă mult mai sumbru. Echipa ocupă provizoriu locul 18, iar formația se pregătește pentru barajul de menținere în liga a a treia, simțind amenințarea retrogradării.
Nici venirea lui Hachim Mastour (27 de ani), fost la AC Milan, nu a ajutat la obținerea unor rezultate mai bune.
Pentru ca Luigi Fresco să revigoreze echipa și să readucă la viață vestiarul căzut în letargie și dezamăgire, a făcut pe 4 martie 2026 un pas fără precedent. S-a autodemis din funcția de antrenor principal și s-a retras în poziția de tehnician secund.
Astfel, povestea omului care a stat pe aceeași bancă aproape o jumătate de secol părea să se fi încheiat. Însă fotbalul are uneori un simț al ironiei extraordinar. Cum Virtus a obținut un singur punct în următoarele trei etape de campionat, „pensionarea” lui „Gigi” a durat exact 20 de zile.
Pe 24 martie, el a revenit ca tehnician principal al clubului Virtus Verona, cu dorința de a-și salva clubul iubit. Biografia sa deja neobișnuită are deja două date-reper: antrenor principal al echipei Virtus Verona de la 1 aprilie 1982 până la 4 martie 2026. Și apoi de la 24 martie 2026 până... în prezent.
Este posibil ca Luigi Fresco să se retragă de pe banca tehnică dacă Virtus Verona se va salva de la retrogradare și să se mulțumească definitiv cu scaunul de președinte.
AI UN PONT? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
