Articol de Ionuţ Iordache, Sergiu Alexandru - Publicat miercuri, 10 iunie 2026, 16:05 / Actualizat miercuri, 10 iunie 2026 16:05
Mexic, țara care deschide cel mai mare Campionat Mondial din istorie, oferă unul dintre cele mai mari paradoxuri religioase. Deși cei mai mulți dintre mexicani se declară catolici, moartea are un loc central în credința mexicanilor.
- Sergiu Alexandru și Ionuț Iordache (foto) se află la Campionatul Mondial și vor semna corespondențe speciale pentru Gazeta Sporturilor pe durata turneului final din Mexic, Canada și SUA
Dacă în majoritatea culturilor moartea este un subiect evitat, în Mexic este exact opusul. Santa Muerte (Sfânta Moarte) e în centrul unuia dintre cele mai răspândite fenomene spirituale. Deși Biserica Catolică nu recunoaște Sfânta Moarte, milioane de mexicani îi sunt devotați și i se roagă zilnic în fața ultor altare pline de flori și de statuete.
Reportaj GSP » Între Fecioara de Guadalupe și Santa Muerte: paradoxul religios al Mexicului
La prima vedere, sună a două lumi care nu pot exista împreună. În capitala Ciudad de Mexico, se află unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru catolici, Basilica of Our Lady of Guadalupe. Aici vin anual milioane de credincioși pentru a se ruga.
Pe de altă parte, în cartiere precum Tepito, sute de oameni se opresc zilnic în fața altarelor pline de statui cu Santa Muerte, figura reprezentată sub forma unui schelet feminin cu coasă, pe care Biserica Catolică refuză să o recunoască și o critică deschis.
Și chiar nu e deloc neobișnuit ca în aceeași casă să existe o imagine a Fecioarei de Guadalupe, un crucifix și o statuie a Santa Muerte. Mulți dintre cei care se roagă „Sfintei Morți” se consideră în continuare catolici și participă la slujbe. Și nu văd cele două credințe ca fiind opuse, ci ca răspunsuri diferite la nevoi diferite.
Mexicanii consideră că religia catolică și Dumnezeu le oferă mântuire, viață după moarte și o busolă morală, în timp ce Santa Muerte poate rezolva probleme mai puțin spirituale, precum cele cu banii, cele de sănătatea sau cele din dragoste.
Cum a apărut fenomenul „Santa Muerte”
Pentru adepți, Santa Muerte nu este un simbol al răului, ci o figură protectoare, care tratează pe toată lumea în mod egal. Și care îi poate ajuta la nevoie.
Rădăcinile cultului Santa Muerte coboară adânc în timp, cu aproape jumătate de mileniu în urmă, mult înainte ca spaniolii să înceapă cucerirea Mexicului. Aztecii credeau că moartea deschidea o nouă etapă. Ei considerau că lumea de dincolo era guvernată zei, în frunte cu Mictlantecuhtli și soția lu Mictecacihuatl, adică „Doamna Lumii Morților”. Istoricii văd adesea în această din urmă zeiță prima inspirație a ceea ce avea să devină, peste secole, Santa Muerte.
Totul s-a schimbat dramatic în 1521, după căderea Tenochtitlanului. Conchistadorii lui Hernan Cortes au impus catolicismul cu forța. Și au pus la pământ templele aztece, începând să ridice biserici direct peste ruinele lor. Însă vechile credințe n-au fost uitate. Iar mexicanii s-au încăpățânat să le tină în viață, amestecându-le subtil cu religia spaniolilor într-un proces care a dat naștere unui univers spiritual complet nou.
Santa Muerte aparține exact aceleiași povești, fiind considerată contopirea unor simboluri precolumbiene legate de sfârșitul vieții, adaptate și reinterpretate pentru lumea modernă.
De altfel, contrastul este izbitor chiar și astăzi în Ciudad de México, vechiul Tenochtitlan. La doar câteva străzi distanță de ruinele marelui templu aztec se înalță imensa Catedrală Metropolitană, în timp ce pe străzile lăturalnice din cartierele populare găsești altare ticsite cu flori dedicate Sfintei Morți. Puține locuri din lume reușesc să arate atât de clar cum două civilizații s-au împletit una în cealaltă, iar credințele de odinioară continuă să existe și în prezent.
Chiar dacă a explodat în atenția publicului abia în ultimele două decenii, Santa Muerte nu a apărut de nicăieri. Istoricii au localizat-o încă din perioada colonială, primele documente care menționează un cult al morții datând din jurul anului 1797. Mult mai târziu, prin anii '40, „Sfânta” începuse deja să prindă rădăcini în cartierele muncitorești din Ciudad de Mexico, însă în secret.
Popularitatea a început să crească în 2001. Atunci, o femeie pe nume Enriqueta Romero, pe care Mexicul o știe drept „Doña Queta”, a scos-o pe Santa Muerte la lumină, instalând primul altar public chiar în fața casei sale din faimosul cartier Tepito. Gestul ei a dărâmat un zid, iar cultul a ieșit la suprafață și s-a răspândit rapid. Mai întâi în restul capitalei, apoi în toată țara, trecând granițele spre Statele Unite și America Centrală.
Astăzi vorbim deja despre milioane de adepți, unele estimări sar bine de 10 milioane, iar sociologii o numesc adesea mișcarea religioasă cu cea mai rapidă expansiune din Americi.
Ziua Morților
Nicăieri nu se vede mai clar această legătură unică pe care mexicanii o au cu lumea de dincolo decât în timpul sărbătorii numite „Dia de los Muertos”, „Ziua Morților”, care are lor pe 1 și 2 noiembrie.
Dacă în Europa pomenirea celor plecați este un moment sobru, copleșit de tăcere și haine negre, în Mexic totul se transformă într-o explozie de vitalitate. Cimitirele încetează să mai fie locuri ale tristeții și devin decorul unei uriașe petreceri: se umplu de covoare de flori portocalii, mii de lumânări, muzică și mâncare.
Iar mexicanii cred că preț de o noapte, granița dintre lumi se șterge, iar morții se întorc acasă nu ca niște fantome, ci ca niște oaspeți de onoare, gata să petreacă din nou alături de cei vii.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Noua Dacia Striker, surprinsă în premieră pe străzile din București » Reacțiile sunt împărțite
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
