Articol de Eduard Apostol - Publicat marti, 28 februarie 2023 13:49 / Actualizat marti, 28 februarie 2023 13:52
Ajuns la 33 de ani, Cornel Râpă, fundașul dreapta cu 10 trofee câștigate, a explicat de ce rezistă în Polonia din 2016, într-o lume și un campionat în care nu s-au impus jucători cu cotă mult mai bună.
Cornel Râpă are niște cifre senzaționale. Fundașul dreapta, prea puțin băgat în seamă la națională, este titular de ani buni în Polonia. Mai întâi la Pogon Szczecin, iar de mai bine de trei ani la KS Cracovia (locul 6 în prezent), al cărei căpitan a devenit.
5 selecțiiare Cornel are la națională, toate în perioada 2010-2011, patru amicale și un meci din preliminariile Euro 2012
A câștigat titlul cu Oțelul și apoi cu FCSB, două cupe cu Cracovia, 10 trofee în total! 160 de meciuri, 9 goluri și 8 assist-uri are gălățeanul în trei ani și jumătate pentru Cracovia, după ce aceasta a plătit 200.000 de euro să-l ia de la Pogon. Și este mândru că depășit un număr impresionant, de 200 de partide în Ekstraklasa.
- Cornel, mai ai chef să joci în Polonia?
- Când faci ceea ce îți place, normal că faci cu plăcere. Am 33 de ani, nu îi simt, mă bucur că în toată cariera mea nu am avut accidentări și sper să mai joc mult și bine.
6 trofeeare Râpă cu FCSB, două cu Oțelul și două cu Cracovia
- Te-ai gândit și la un come back în Liga 1?
- Nu, n-am avut oportunități, dar sincer target-ul meu e să rămân în Polonia cât mai mult și, de ce nu?, să mă retrag din fotbal în afara țării.
Cornel Râpă: „Nu mă afectează că n-am fost chemat la națională”
- Naționala României... Crezi că are cineva ochi și pentru tine?
- Inevitabil te întrebi, însă nu veau să mă gândesc la așa ceva deocamdată. Dacă vor avea nevoie de mine, de ce nu? Totuși, e greu când ieși din circuitul echipei naționale să te mai cheme cineva.
- Te-a căutat careva de la Federație?
- Da, am discutat în perioada domnului Rădoi. Nu cu dumnealui, ci cu cineva de acolo. Îmi pusese anumite întrebări. Cred că eram „acolo”, dar au decis să aibă altă opțiune.
- Din staff-ul lui Edi Iordănescu?
- Nu. Am vorbit cu dumnealor prin Antalya, când am fost în cantonament, au asistat la antrenamente. E și Ghiță la Cracovia, care este mult mai în circuitul naționalei, și poate nu au fost să mă vadă pe mine, au venit să îl vadă pe el.
- De ce crezi că nu au cei de acolo ochi și pentru tine?
- Poate sunt alții mai buni. Mi-e greu să îmi dau cu părerea. Mă gândesc că ei analizează fiecare jucător în parte și dacă au nevoie de cineva, apelează la el.
- Adică nu ai pus la suflet sau nu te-a afectat?
- Nu. În niciun caz.
Cornel Râpă: „Steaua vinde bine, de asta s-a dus Sorescu acolo”
- Poate altul în locul tău ar fi zis „Uite, mă, eu joc în străinătate și totuși nu sună telefonul.”
- Cred că au o părere diferită despre campionatul Poloniei, deși Sorescu, la ultima convocare, a venit de aici și a jucat chiar bine în ambele meciuri. Nu știu! Pe mine nu m-a afectat pentru că prioritatea mea este echipa de club, am vrut tot timpul să îmi fac datoria aici, să îmi văd de familia mea, iar dacă cineva apela la mine... Cu cea mai mare plăcere.
- Ai deschis subiectul Sorescu. Crezi că a făcut bine că s-a întors în România și că a semnat cu FCSB?
- Eu zic că nu e un pas înapoi. Știm și noi că e presiune mare la Steaua, dar cu siguranță a fost adus să joace, iar dacă o va face bine și va fi activată clauza poate să confirme și să facă pasul mai departe, fiindcă Steaua vinde bine și toată lumea vine pentru Steaua.
79 de meciuri, două goluri și 7 assist-uria adunat fundașul pentru FCSB
- Totuși, pare că a eșuat în străinătate, că altfel îl țineau cei de la Racow să se bată la titlu cu ei.
- Da, într-adevăr, pare că nu a confirmat acolo. Eu l-am vazut în multe meciuri, chiar era un jucător bun, probabil cei de acolo au motivele lor și Deian știe mai bine de ce a ales să se întoarcă la o echipă la care să joace și să aibă mai multe șanse. Probabil și pentru națională. Are motivele lui.
- Crezi că va rezista presiunii lui Gigi Becali?
- Eu zic că da. E obișnuit, a fost și la Dinamo, unde era presiunea suporterilor... O să facă față.
Cornel Râpă despre experiența la FCSB: „M-a dezvoltat ca om”
- Tu îți aduci aminte de momentele de la FCSB?
- Pot să zic că m-a dezvoltat ca om perioada Steaua. Venisem puțin necălit de la Oțelul. Altă filosofie, undeva ne apăram, nu trebuia să ajuți foarte mult atacul. Când am făcut pasul la Steaua m-am lovit de chestiile astea, iar, din punct de vedere fizic, mental m-am dezvoltat foarte, foarte mult. A fost benefic.
- Tu ai venit de la Oțelul, care era totuși campioană. A fost decalajul atât de mare să vii de la Galați?
- Da. Păi, erau cerințele mult mai mari. Acolo,, ne apăram și plecam pe contraatac, la Steaua e invers. Tu trebuie să deschizi, să ataci, să faci ambele faze și m-am lovit de chestiile astea. Și, ușor-ușor, mi-am dat seama unde greșesc, de ce nu joc mai mult și așa m-am dezvoltat.
- Cum te-a lovit viața de București? Care a fost impactul?
- Nu. Chiar nu m-a schimbat. Aveam o relație îndelungată, planuri de viitor. Și la Galați eram liniștit, așa că nu. Auzisem fel și fel de chestii.
- Că te strică Bucureștiul?
- Da. Contează. Contează anturajul. Contează pe cine ai lânga tine, dar eram obișnuit cu viața de familie.
Cornel Râpă: „Cei ce nu jucau se antrenau de 3-4 ori mai mult decât titularii”
- Tânăr fiind nu stăteai până mai târziu, să mai pierzi câte o noapte, cu gândul că oricum o recuperezi?
- Cred că dacă faci totul cu cap și pierzi o noapte când ai liber, e OK, dar nu când ai antrenamente. Iar în perioada Steaua, dacă pierdeai o noapte se cunoștea imediat. Cei care nu jucau se antrenau de 3-4 ori mai mult decât cei care jucau și niciodată nu îți permiteai să zici "Mamă, nu joc! Nu mă mai interesează! Mă duc la antrenament doar de dragul de a mă duce". Nu! Era mult mai greu.
- Adică erau antrenamentele mult mai solicitante, mai dure? Ne referim la perioada cu Neubert.
- Exact!
- Acum, face la FCSB mai mult cu mingea, nu mai e ca la trupele SEAL.
- Da, nu mai merge niciodată ce mergea atunci. Erau jucătorii de așa natură, toți se sacrificau pentru echipă. Făcea diferența pregătirea fizică. Acum? Nu mai e același tip de jucător. Calitatea tehnică e mult mai mare.
- Da, doar că voi eliminați Ajax și învingeați Chelsea, în toamnă FCSB a luat 10 goluri de la Silkeborg.
- E greu să faci comparații. Au nevoie de timp cei de acum. Atunci erau maturi, iar lotul Stelei forma echipa națională.
Cornel Râpă: „Trebuie să le zici zilnic”
- Ce era atât de special la echipa aia, ce vă ținea uniți și vă făcea să aveți performanțe?
- Fiecarea avea setea de a confirma și de a pleca la mai bine. Și ni s-a implementat că doar așa putem face performanțe. Cine voia să ajungă în străinătate trebuia să se sacrifice, să sufere fizic. Calitate au mulți români. La noi se lucra mental și fizic.
- Tu de ce rămâi de atâția ani în străinătate?
- Mie mi-a fost ușor să mă adaptez. Eram pregătit fizic. În Polonia, e campionat fizic. Aici, dacă vii aici și confirmi, e mai ușor să mergi spre Occident. Mă refer la un fotbalist tânăr-mediu. Eu am ajuns cam târziu.
204 partidea evoluat Cornel în Ekstraklasa, 9 goluri și 11 assist-uri
- Cât de mult te-a ajutat munca în fața talentului?
- A fost esențială munca și dorința de a nu ceda niciodată.
- Și cei mai tineri de ce nu reușesc?
- Am văzut mulți cu talent, însă trebuie să lucreze la partea mentală, să li se spună zi de zi că nu reziști doar cu talent, e nevoie de multă muncă.
Cornel Râpă: „Eu cu antrenamentele, nu cu pilele”
- Duci dorul a ceva?
- Îmi lipsește limba română, să vorbesc mai mult.
- Ai fi vrut să ai parte de mai multă reclamă?
- Nu neapărat reclamă, dar te gândești că tot timpul trebuie să ai pe cineva în spate care să te placă. Uneori, ai nevoie de o mână de ajutor în plus de la antrenor. Eu niciodată n-am avut pile, am fost doar cu munca.
- Care e cea mai importantă calitate a ta?
- Perseverența. Ambiția.
- Ai fi dorit alte calități, pe care nu le ai?
- M-am gândit, uneori, dacă aș fi vrut mai mult talent. Totuși, nu cred că ar fi fost mai bine, e mai important să muncești și să nu renunți niciodată.
- Polonezii cum te privesc?
- Ca pe un om serios.
Cornel Râpă printre polonezi în 3 idei
- „Mă descurc cu limba, pot să înțeleg discuții, să rezolv problemele... Ei sunt foarte patrioți. Trebuie să înveți polonă. E esențial pentru ei chiar dacă te chinui, polonezii chiar apreciază asta”.
- „Polonezii au împrumutat mult de la germani, sunt mai calmi. Noi suntem stresați, agitați. În București făceam 40 de minute până la antrenament, în trafic, ajungeam nervos. În Polonia, faci poate același timp, dar ajungi calm, fără să ți se bage nimeni în față în trafic, fără înjurături, nu se uită nimeni urât”.
- „În Polonia nu întreabă nimeni când se bagă banii. Cel mult pot întârzia o zi, două, la câteva luni. Aveam colegi noi din alte țări care întrebau când intră salariile, la început, apoi și-au dat seama că totul e corect”.
E posibil ca Steaua să ia titlul. Îmi place mult și Viitorul, Farul, deși pare că nimeni n-o ia în seamă. Nu cred că va eșua la presiune. Și CFR e tare, are cinci campionate la rând.
Domnul Becali nu venea frecvent la noi, că erau rezultate. Sută la sută intervenea și atunci la echipă, dar nu cum o face acum. N-am avut discuții frecvente
Hazard, Ballotelli, Neymar au fost cei mai dificili adversari cu care m-am confruntat. Hazard avea o explozie în picioare, incredibilă. De la noi - Sânmărtean
Oțelul, apoi FCSB
Cea mai mare bucurie personală ca fotbalist? "Titlul din 2011 cu Oțelul Galați. Am fost crescut acolo, am făcut junioratul la Galați. Dacă aș pune totul în ordine, titlul cu Oțelul este cel mai important. Deși perioada Steaua e senzațională, cu Ajax, cu 1-0 cu Chelsea, trofee.
Rămâne frustrarea că n-am jucat în grupele Champions League la Galați. Dacă stadionul era full, scoteam și noi puncte", a comentat Cornel, gândindu-se că dunărenii n-au scos niciun punct în grupă cu Manchester United, Benfica și Basel
Cornel Râpă: „O perioadă n-am fost om”
Ratarea penalty-ului decisiv în august 2014, la Sofia, când Moți i-a blocat lovitura de departajare, iar Ludogoreț a mers în grupele Champions League în locul celor de la FCSB, îl marchează și acum după nouă ani: "A fost o coincidență nefericită, plus rivalitatea cu Dinamo, fiindcă toți «câinii» au ținut cu echipa lui Moți, contra noastră.
O perioadă n-am mai fost om. Multe seri nu am putut dormi. N-am mai ieșit din casă, foarte afectat am fost. Colegii m-au susținut, fanii au fost acizi cu mine. Gigi Becali nu mi-a spus nimic în față. Eu m-am simțit vinovat pentru că am ratat penalty-ul decisiv".
Citește și alte articole:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
