Articol de GSP - Publicat duminica, 27 iunie 2021 16:09 / Actualizat duminica, 27 iunie 2021 16:30
Dan Petrescu, triplu campion ca fotbalist cu Steaua, a vorbit în cadrul emisiunii "Prietenii lui Ovidiu", de pe GSP.ro, despre ofertele pe care le-a avut în carieră și pe care le-a refuzat, despre perioada Chelsea și începuturile sale în fotbalul românesc, dar și despre cum vede fotbalul românesc în acest moment.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Dane, am uitat să te întreb, cum de-ai ajuns fundaș, când la începuturi erai vârf?
- Cred că d-asta am marcat și multe goluri în cariera mea. Două sunt de antologie și poate unice în istoria fotbalului românesc. Cu Statele Unite în 1994 și cu Anglia în 1998. Și cred că mai am recordul că sunt singurul fotbalist român care a înscris din acțiune două goluri la două Campionate Mondiale. Un record greu de egalat, pentru că nu mai ajungem pe acolo. Eu vedeam mereu numai golul!
- Te-a ajutat că ai pornit la drum ca atacant.
- Să vă spun! Glenn Hoddle juca cu trei fundași centrali, dar eram singurul care avea voie să se ducă în față. Îmi spunea mereu că sunt cel mai bun fundaș dreapta din lume, așa mă motiva. Și după cum am evoluat așa a părut.
- E surprinzător că după Chelsea ai ajuns la Bradford City.
- Au fost și oferte pe care dacă le acceptam, numele meu ar fi fost mai mare. Giovanni Becali știe că am avut ofertă de la Real Madrid, era Capello antrenor, dar și ofertă de la Ajax. Am preferat să rămân la Chelsea. Dacă plecam la Real Madrid cariera mea...
Tata știa cât de mult iubesc fotbalul, cât mă dăruiam și cât plângeam dacă nu luam note bune după meciuri
- Nu-ți pare rău acum? Nu regreți?
- Iubeam prea mult Chelsea ca să regret, eram în formă maximă la 29 de ani. Atunci a venit Giovanni cu oferta asta, a trebuit să mă gândesc și-am ales să rămân la Chelsea.
- Tu cum vezi situația în momentul ăsta în România?
- Fotbalul românesc poate să mai aibă echipa frumoasă din '94. Nu știm când vine, dar noi atunci eram uniți, prieteni în afara terenului. Plus că era alt nivel.
Am avut șansa să joc la Steaua cu Lăcătuș, Pițurcă, Boloni, Stoica... Ce jucători, ce nume! Echipa aia a Stelei dacă juca acum, jucătorii valorau 30-40-50 de milione de euro
- De departe erau echipe de top!
- Hagi la Real, Popescu la Barcelona, Dorinel în Germania, Ionuț în Germania, eu la Chelsea, Ilie Dumitrescu la Tottenham, Răducioiu la Milan, Belodedici peste tot, Stelea și Prunea erau excelenți. Noi veneam cu bucurie chiar dacă stăteam câte șapte zile la Săftica. Veneam de la echipele de club și Iordănescu nu ne lăsa nici măcar o oră acasă. Acolo fiind împreună ne-am unit. Și am avut șansa să jucăm cu cel mai bun jucător din istoria României, adică cu Gică Hagi. Indiferent ce mi se spune, a fost cel mai bun jucător. Ne-a ajutat să ajungem la nivelul ăla.
Dan Petrescu putea câștiga Liga Campionilor
Petrescu putea ajunge la Real Madrid în sezonul 1996/1997, când pe bancă se afla Fabio Capello. Tehnicianul îl știa pe român din perioada în care jucase în Italia pentru Foggia și Genoa. Lovit de refuzul lui Petrescu, Capello l-a transferat pe Secretarior, de la FC Porto. Portughezul n-a rimpresionat, astfel că, în iarnă, a fost nevoie de o nouă mutare: Christian Panucci. „Galacticii” au câștigat titlul, însă tehnicianul a plecat la finalul sezonului.
Dacă accepta transferul la Real Madrid, Petrescu ar fi fost coleg cu nume uriașe din istoria fotbalului: Roberto Carlos, Fernando Hierro, Manolo Sanchis, Redondo, Raul, Mijatovic, Suker, Seedorf, Canizares, Panucci sau Guti. Mai mult, fundașul român își putea trece în CV și Liga Campionilor, dacă ar fi rezistat doi ani pe „Bernabeu”. Real Madrid a câștigat UCL în 1998, după o finală cu Juventus, scor 1-0.
CITEȘTE ȘI
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
){kind=small}
