Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 14 octombrie 2023 10:00
Florentin Petre (47 de ani) e liber de contract după despărțirea ca „principal” de Ceahlăul Piatra Neamț ♦ Acesta își amintește perioada petrecută în Bulgaria, dar și în Rusia, acolo unde l-a cunoscut și avut ca patron pe liderul cecen, Ramzan Ahmatovici Kadîrov
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Florentin, în cariera ta ai ajuns în Bulgaria. Mai bine ca în România?
- Am plecat de acasă după 15 ani. Doar să te adaptezi îți trebuie trei luni. Am avut noroc că era Eugen Trică acolo, dar a plecat și-am rămas singur. Atunci am învățat limba, am întâlnit oameni foarte bine pregătiți, un club foarte serios. M-am dezvoltat extraordinar și de acolo am plecat la Campionatul European din 2008. Am fost inclusiv cel mai bun jucător străin din Bulgaria. O perioadă foarte bună, am avut rezultate.
- Bani buni?
- Față de ce câștigam la Dinamo, acolo am câștigat mult mai bine. Dar la cum plătesc acum Craiova, CFR, FCSB, n-aș fi plecat niciodată de aici. Dacă ești corect față de meserie, n-au ce să-ți reproșeze. Când ajungi acolo, normal să ceri mai mult. Ei câștigau două mii, trei mii de euro, tu luai dublu decât ei, mi se pare normal ca tu să faci diferența.
Florentin Petre: „Pasiunea lui Kadîrov pentru fotbal era enormă”
- Apoi ai făcut pasul spre Grozny.
- Cu Pancu și Mărgăritescu. Oamenii care ne-au văzut acolo ne apreciază și astăzi și suntem foarte bine văzuți. Noi stăteam în Rusia, la 400-500 de kilometri de Grozny, acolo aveam baza. Cu o zi sau cu două înainte plecam cu avionul în Cecenia și jucam meciurile oficiale. Aveam apartamente sau cine voia putea să stea la stadion.
- Nu vă era teamă?
- Nu era deloc periculos! Dacă-l vedeați pe Kadîrov ce fericit era când venea la antrenament, când ne vedea, stătea de vorbă cu jucătorii. Mai trăgea câte un șut la poartă, era un lucru normal, era echipa lui. Și pe noi ne încânta, să vină președintele țării să stea de vorbă cu tine... Dar cel mai important, pasiunea lui enormă pentru fotbal. N-am avut niciodată probleme cu nimic, n-am avut probleme cu banii, nu ne-a atacat nimeni niciodată.
- Au fost tot felul de povești.
- Umblam singuri pe stradă și nu ne deranja nimeni. Tatăl lui Kadîrov a murit pe stadion într-un atentat, dar noi n-am avut niciun fel de probleme. Nu ne-a fost nicio frică, simțeam că ne protejează, că sunt alături de noi. Hotel, antrenament, masă, meci. Nici n-aveam timp... Banii pe care ni i-au promis ni i-au dat tot timpul, chiar și înainte. La fel și cu primele de joc. A fost mult mai bine decât ne-am înțeles cu ei la bani. A fost mult mai bine decât în Bulgaria și în România.
„Ca orice jucător care a jucat la Dinamo, îmi doresc extraordinar de mult să ajung antrenor acolo”
- Vorbind de antrenorat, tu nu prea ai făcut performanță până acum.
- Pentru că am antrenat echipe cu bugete mici, unde am învățat. Când voi ajunge să antrenez o echipă de Liga 1 îmi va fi mult mai ușor. Important e cum mă dezvolt după ce iau licența. Iar pentru mine e literă de lege disciplina cu care am fost educat. Să nu ajung la o echipă și să dau din colț în colț că am greșit undeva.
- Visul tău e să ajungi antrenor la Dinamo?
- Da! Pentru mine cel mai important e să fiu un antrenor bun, să simt jucătorii și în momentul când ajung la o echipă de Liga 1, să fiu atât de bine pregătit încât să nu fac greșeli grave cum văd pe la televizor că se întâmplă.
- Deci și la Dinamo!
- Ca orice jucător care a jucat la Dinamo, îmi doresc extraordinar de mult să ajung antrenor acolo. Dacă nu se poate, merg oriunde. În meseria asta cel mai important este să ai continuitate, rezultate bune și oameni lângă tine care să-ți ofere posibilitatea să te dezvolți corect.
Citește și:
