Opinie de Theodor Jumătate » SuperDan e MiniDan: cînd banii înving ideea de a deveni antrenor

Ce să caute cel mai promiţător antrenor român, la 46 de ani, după patru ani în Rusia, curtat şi de cluburi din Premier League, la o echipă arabă, oricum s-ar fi numit ea şi orice buget şi salarii ar fi avut?

Nu poate fi nici o provocare, ce satisfacţie ai dacă eşti campion la Doha, în Stars League, sau cîştigi cupa nu ştiu cărui prinţ? Doar pentru că emirul Qatarului a mituit FIFA şi va organiza Mondialul din 2022? Acolo ajungi doar pe final de carieră pentru multe, multe milioane la pensie. Nu acum, cînd vrei să avansezi: Kuban, Dinamo Moscova... Sau nu ne mai interesează cariera?

Ei bine, nu e aşa. Sînt un fraier, recunosc, un naiv, un idealist care nu mai are ce să caute în lumea asta. Uite că Dan Petrescu a semnat! Mă frec la ochi. Cu cine? Al Arabi, locul 5 în Qatar. E oficial, nu mai e nici o farsă. Şi îmi amintesc cuvintele lui, "visez la Chelsea...".

Poate fi şi Al Arabi, la un moment dat, o Chelsea a Golfului Persic. La o asemenea Chelsea s-a gîndit el? Dacă da, atunci nu mai e SuperDan pentru mine - chiar simţeam că poate fi un nume în Europa, ca antrenor -, e un MiniDan sau PetroDan deloc diferit de ceilalţi.

Acum, dacă tot ne-am limpezit cu Petrescu, descoperim că Vestul nu-i mai atrage pe antrenorii noştri. Majoritatea aleg Estul, iar în multe cazuri, Estul îndepărtat. Olăroiu, Reghecampf, Petrescu, Boloni, Ion Marin, de curînd au fost Răzvan Lucescu şi Andone, Motroc în Bahrain... Minunat!

Dar am şi un Contraexemplu, care îmi mai dă o speranţă. Contra a acceptat Getafe şi 600.000 de euro pe an, nu 2,5 milioane, precum Dan, ca să antreneze în Primera Spaniei, să se dueleze cu Ancelotti şi Simeone, să înveţe ceva. Pentru el, ideea de a deveni ANTRENOR a fost mai importantă decît banii.