)
Articol de Alin Buzărin - Publicat joi, 11 septembrie 2025 16:14 / Actualizat joi, 11 septembrie 2025 21:45
Selecționerul „a rezistat” ședinței de joi, poate și pentru că discuțiile federale cu Hagi nu dăduseră roade sau poate că nici nu fuseseră demarate.
După Nicosia, Mircea Lucescu spusese că e dispus să se dea la o parte doar dacă în locul său va fi adus Gică Hagi. Declarația a fost ca o predare de ștafetă, în sensul că actualul selecționer era preocupat de ce se va întâmpla la echipa națională și după plecarea sa. Așa cum actualul său mandat a fost definit mereu de selecționer ca „o datorie față de fotbalul românesc”.
Ce se vede și ce nu
Există oameni care gândesc astfel. Nu mulți, iar Mircea Lucescu e unul dintre aceștia.
Dar aceste lucruri se văd mai puțin decât schimbările sale neinspirate de la Nicosia, decât acel adormit la „masaj privat” care a invadat spațiul mediatic al ultimelor zile, decât vizitele frizerului în cantonament sau decât faptul că nu dă amenzi. Păi, cum să dai amenzi la echipa națională? Acolo există o singură amendă: neconvocarea.
Voluptatea de a-l înjura
Zeloșii autori ai Armaghedoanelor din aceste ultime zile se văd puși în fața unei noi provocări. Au la azimut voluptatea de a-l mai înjura pe Lucescu încă o lună, două sau poate chiar mai mult. Peisajul e ispititor.
Un eșec cu Austria în octombrie (deloc greu de anticipat) ar mai scoate la iveală și alte dezvăluiri „pe surse” despre selecționer, ale unora care, cei mai mulți, încă nu se născuseră la vremea primului mandat al lui Lucescu la națională (1981-1986).
Uităm de adevăratele probleme
Mitraliindu-l pe Lucescu, trăgând în el din toate pozițiile, lunetiștii nu văd indolența lui Man, țâfna lui Horațiu Moldovan, care a certat reporterii de parcă ei greșiseră cu Canada, nu dumnealui. Nu văd nici că șapte dintre titularii de la Nicosia și-au schimbat cluburile în această vară, ajungând la cele noi pentru că n-au mai fost doriți la cele vechi, de unde se deduce lesne că nu sunt în formă.
Nu văd nici că sloganul preferat la echipa națională este cel cu „forța grupului”, care are în subtextul limbajului său de lemn adevărul dureros că ne lipsesc valorile fotbalistice autentice, acei jucători de superclasă care ar putea ridica echipa națională indiferent de numele și de vârsta selecționerului.
Și Hagi va fi tratat la fel!
Sunt realități dureroase, care însă sunt obturate de ținta vie Mircea Lucescu. Dacă va fi ca după terminarea grupei Lucescu să fie înlocuit totuși de Hagi pentru meciurile de baraj din martie, atunci săgețile de darts se vor îndrepta împotriva lui Gică.
În situația extrem de probabilă în care Hagi nu ne va face campioni mondiali în cel mai scurt timp, i se va aduce imediat aminte de Slovenia, de povestea cu lupul și pădurea, de „Să stea satelitul!” sau de „Băi mustață, nu strâmba!”.
Trăim vremuri minunate, în care cei mai importanți doi oameni din istoria fotbalului nostru sunt numai buni de transformat în hârtia de prins muște a înjurăturilor națiunii. Spor la treabă, hai România!
P.S. Am înțeles tot „pe surse” că la ședința de joi s-a discutat și despre pregătirea fizică precară a tricolorilor. Păi, asta se face la cluburi, nu la echipa națională!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
