Articol de Alin Buzărin - Publicat vineri, 24 ianuarie 2025 16:45 / Actualizat vineri, 24 ianuarie 2025 16:45
Puțini ar fi pronosticat că FCSB va juca împotriva marelui club din Manchester având perspectiva calificării între primele opt din Europa League.
Despre partida FCSB-Man. Utd știm de aproape cinci luni. De la sfârșitul lui august, când s-a stabilit țintarul acestei grupe-mamut din Europa League. Știam că va fi pe 30 ianuarie de la ora 22 și primul gând al fiecăruia dintre noi a fost că la acea dată și la acea oră la București e foarte frig.
Muritorii și legendele
Al doilea gând era distanța imensă dintre cele două cluburi. Unul, de legendă, în fața căruia te smerești chiar dacă ții cu rivalii lor, cu City, cu Liverpool, cu oricine. United e o instituție a fotbalului, o legendă, iar după ce se termină cu substantivele ilustrând măreția, urmează o cohortă de adjective, toate la superlativ.
Old Trafford nu e doar Teatrul Viselor, ci și una dintre primele cinci-șase catedrale ale fotbalului, cărora, atunci când ne referim la funcționalitatea propriu-zisă, le mai zicem și stadioane.
Asta în timp ce FCSB se înfățișa la startul Ligii Europa ca o simplă muritoare, echipă care a câștigat, în sfârșit, campionatul intern după 9 ani, dar care în ediția trecută a întrecerilor continentale s-a ”evaporat” în tururile preliminare, n-a atins grupele.
Speram să fie miloși
Ce nu știam e din ce postură va aborda FCSB acest ultim meci al grupei. Bănuiam (optimiști!) că dintr-una în care campioana României se va fi situat pe la mijlocul acestui clasament kilometric, iar nădejdea noastră era că United va avea deja sacii în căruța calificării și va fi miloasă, deplasând la București fotbaliști de plan secund, pe vedete odihnindu-le în vederea partidelor din Premier League, marea grijă pentru această excursie hibernală în Est fiind doar aducerea în bagaje a unor haine mai groase.

O miză neanticipată
Noua lumină în care vedem acest meci e exclusiv meritul campioanei României. De United știam că traversează o perioadă mai grea, se văzuse asta de vreo doi-trei ani încoace, dar miturile rămân mituri și atunci când coboară în clasamentul englez, chiar și până pe locul 13, cum se întâmplă acum.
Meritul FCSB-ului e acela de a da acestui meci o miză pe care n-o anticipam, mai bine zis nu îndrăzneam să ne-o închipuim.
Erau destule probleme...
Puteam trage nădejde că am putea lupta contra lui United eventual pentru un loc în primele 24, nicidecum pentru unul în primele opt. Performanța e cu atât mai mare cu cât, față de anul trecut, FCSB l-a dat pe Coman, iar de Olaru n-a beneficiat (și nu va avea parte) decât în jumătate de meciurile de dincoace de preliminarii.
Mai era și accidentarea îndelungată a lui Lixandru, pentru că acesta abia începuse să prindă cheag. E adevărat, venise Bîrligea, dar nu era destul pentru a face 14 puncte în cele 7 meciuri ale megagrupei.
Media de performanță
Cifra exprimată mai sus, de fapt raportul puncte/meciuri, împărțeala dând exact doi, e reconfortantă. Echipele care își propun ceva într-o competiție, oricare ar fi ea, trebuie să realizeze, în medie, două puncte pe meci. E cota celor buni, celor care contează într-un clasament. E o cotă de campioni, pe care, de exemplu, liderul campionatului românesc încă n-o are (40 de puncte totalizează ”U” Cluj în 22 de etape, ar fi trebuit să aibă 44 ca să fie la acest nivel).
Ceea ce înseamnă că FCSB merită reverențe pentru această medie de doi, care ne-o aduce pe United la București într-un moment în care avem curajul să năzuim la orice. Cât mai sus!