)
Articol de Alin Buzărin - Publicat sambata, 13 iunie 2026 00:39 / Actualizat sambata, 13 iunie 2026 00:43
După mai bine de trei decenii, un fotbalist din campionatul românesc marchează la Mondiale. E bosniac, dar asta nu scade nimic din meritele unor oameni din arealul nostru.
Cu câteva minute înainte de meci ne frecam la ochi, ne miram (reconfortant, să fim sinceri!) cum se face că în centrul atacului Bosniei, contra Canadei (1-1 rezultat final), titular e Jovo Lukic și nu Dzeko.
Foarte simplu de ce, pentru că legendarul Eden, care după o carieră strălucită și-a mai trecut o mărgică aurită pe lanț, anume promovarea în Bundesliga cu Schalke 0-4, a pășit recent într-al cincilea deceniu de viață. Motiv pentru care Barbarez îl păstrează, proaspăt, eventual, pentru finalurile de meci.
18 după absolut nimic
Așa că pe teren apare golgeterul campionatului nostru, 18 goluri pentru „U” Cluj în 2025-26 și niciunul pentru Craiova cu un sezon înainte. Acum un an Jovo era să fie raportat ca rebut, un atacant care în Bănie „nu făcea gol”, cum ar spune Sorinaccio Cârțu, putea face cale întoarsă spre patria sa atât de greu încercată.
Oricum, pedigree-ul său fotbalistic nu spunea mare lucru, Borac Banja Luka, dacă e să însemne ceva, înseamnă (sau însemna pe vremuri) eventual în handbalul masculuin. Nicidecum în fotbal.
Parțial reșapat
Aci intervine ochiul lui Neluțu Sabău, căruia îi place să joace cu vârf central de meserie, nouar autentic. Cu un an înainte îl avusese pe Blănuță, în vara lui 2025 căuta ceva similar. Îl aduce sub Feleac pe Jovo, dat de Craiova la o parte așa cum înlături șpanul de pe bancul de lucru.
Neluțu nu e omul căruia să i se bage jucători pe gât, oricine vine la echipă trece prin filtrul său. Numai că „Moțului” nu i se așează apele, așa că Bergodi preia în octombrie o echipă de a doua jumătate a clasamentului, cu un atacant bosniac încă doar parțial reșapat.
Selecționat după un deceniu
Înflorirea lui Lukic se leagă mai ales de Bergodi. Încep să curgă golurile, iar Lukic, cu doar două selecții la tineretul Bosniei în urmă cu aproape un deceniu, începe să atragă atenția. Apar convocările, mai ales la meciul decisiv cu Italia, unde însă nu calcă pe teren.
E și greu. Sunt acolo Demirovic, Dzeko, tânărul Bazdar, care la 22 de ani poate deveni produs vandabil, iar în spațiu ex-iugoslav vandabilitatea e o însușire esențială.
Boala oamenilor înalți
Puțină lume știe că în ultimele patru-cinci etape din playoff Jovo a avut mari probleme cu spatele. Boala oamenilor înalți, la 1,92 m șalele telasă primele. La ”U” ba n-a intrat, ba a fost retras după încălzire, ba, când a jucat, a fost mult sub nivelel său obișnuit.
Poate din cauza asta s-au subrurat pe final de sezon și motoarele Clujului, inclusiv groaznicul lor meci din ultima rundă, din Bănie. E greu de crezut că la Toronto, bosniacul a fost sută la sută. Spatele e greu de tratat, nu știi nici când ”te ia”, nici când te lasă. De aceea a și ieșit în meciul cu Canada după o oră de joc, dar poate și pentru că luase cartonaș galben.
Gânduri de pe malul lacului
La câteva clipe după ce Lukic a dat deschis scorul, ecranul telefonului a pâlpâit. „Grandeee Jovo!”
Era Cristiano Bergodi, care se bucura pe malul unui splendid lac din Italia, acasă la el, la Bracciano, aproape de Roma. Probabil că-și făcea bagajele pentru reunirea ardelenilor de zilele următoare și prin cap îi treceau fel de fel de gânduri.
Că nu-l va avea pe „Grandeeee Jovo” la pregătiri decât peste vreo trei săptămâni, sau cine știe când. Sau, dacă Jovo mai face vreo ispravă pe la Mondiale, poate că nu-l va mai avea deloc. E esențial pentru Bosnia, dovadă că după ieșirea sa Bosnia a suferit cumplit...
){kind=small}
