)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat duminica, 08 februarie 2026, 12:16 / Actualizat duminica, 08 februarie 2026 12:17
Michael Carrick va bifa în curând prima lui lună ca antrenor la Manchester United. Interimar, căci asta a fost poziția clubului față de el, atunci când l-a numit. În 25 de zile, atâtea au trecut de fapt, Carrick are un palmares cu care foarte puțini din cei ce s-au așezat pe acest scaun după abdicarea lui Sir Alex se pot lăuda: 4 victorii consecutive.
Ruben Amorim, în locul căruia a venit, nici măcar n-avea curajul să se gândească la așa ceva, darămite să le mai și obțină. Iar dacă ne uităm peste numele (și renumele) adversarilor, City, Arsenal, Fulham și Tottenham (sau Guardiola, Arteta, Marco Silva și Thomas Frank, dacă preferați) bilanțul e mai mult decât pozitiv.
Imediat după victoria cu City, scriam tot aici despre reîntoarcerea la ADN-ul clubului ca fiind parte integrantă din filozofia lui Michael Carrick. El a prins un tren, s-a urcat aproape din mers, și pare hotărât să nu se dea jos prea curând. Folosindu-se de trecut ca armă pentru viitor, încercând să atragă simpatia fanilor, întotdeauna importantă în deciziile conducerii, prin mesaje aproape politice, vezi declarația că va forța, dacă va rămâne, repatrierea lui Rashford, dar câștigând în primul rând vestiarul, Carrick a ridicat vizibil nivelul așteptărilor pe ”Old Trafford”.
Echipa e acum pe locul 4, la distanță considerabilă de liderul Arsernal, dar peste Chelsea și Liverpool, de exemplu, iar posibilitatea de a reveni în Europa e din ce în ce mai palpabilă. De fapt, dincolo de vise și percepții, ăsta e adevăratul obiectiv al unui club ce nu și-a pierdut în toți acești ani de derivă statutul de colos.
Starea de spirit e evident alta față de perioada Amorim. Din cercetările jurnaliștilor englezi, aflăm că Michael Carrick se folosește foarte mult de discuțiile individuale, ceva ce portughezul nu făcea. Poate că-i era și destul de greu după nefericita declarație că e la conducerea celui mai slab United din istorie.
La finalul meciurilor, indiferent de rezultat, Amorim nu mai interacționa cu vestiarul, în vreme ce Carrick o face, ceea ce oferă grupului o senzație de apropiere. E și mai calm, pe parcursul partidelor foarte rar se manifestă, caută să rămână mai ”low profile”, pentru a nu transmite stări de iritare pe gazon.
Sigur, deocamdată vorbim de niște rezultate care i-au ieșit de minune, va trebui să-l vedem și la eșecurile ce sigur vor veni, dar cred că ar fi o eroare să punem tot acest parcurs doar pe seama coincidențelor.
Sâmbătă, United a trecut de Tottenham, al 3-lea adversar din ”optimile” Champions League ieșit în calea lui Carrick. Un 2-0 condiționat evident de eliminarea lui Romero, dar acest moment e un exemplu cât se poate de bun, căci ne arată ce se poate întâmpla pe gazon atunci când tensiunea cucerește vestiarul.
Intervenția în sine a argentinianului n-a avut nimic malițios la adresa lui Casemiro, dar a arătat oribil în direct (nu atât de rău în ”slow motion”, ce-i drept), iar decizia arbitrului a fost logică. În calitatea lui de căpitan, Romero și-a arătat public nemulțumirea față de felul în care a arătat această fereastră de mercato pentru Spurs, iar adrenalina s-a dovedit a fi prea multă.
Unii zic că o face special pentru a forta conducerea să-l lase să plece, dar deja aici intrăm în zona speculațiilor. Certitudinea e că inferioritatea numerică a fost un handicap mult prea mare pentru colegii lui.
Revenind la Michael Carrick, deja au început dezbaterile printre fanii lui United. Ar trebui să primească o șansă, pe modelul Solskjaer, sau ar fi mai bine, la final de sezon, să i se strângă mâna, să i se mulțumească pentru serviciile făcute și să i se arate ușa? Părerile sunt împărțite, iar misiunea conducerii nu-i deloc simplă.
Unii consideră că United nu mai are timp să stea și să-l aștepte pe Carrick să crească, riscul fiind ca încă niște ani să fie irosiți. Ceailalți cred că perioada Solskjaer n-a fost deloc una slabă, iar riscul există oricum, în orice numire, căci exemplele Mourinho, Van Gaal, Ten Hag, chiar Amorim, toți veniți cu multe experiențe pozitive în bagaje, sunt încă proaspete.
În mijlocul discuțiilor apare și întrebarea cheie: ce antrenor ar fi liber să preia United din vară? Iar în acest context nu trebuie uitat un aspect exențial: Real Madrid caută, de asemenea, antrenor, căci experimentul Arbeloa nu dă semne că ar putea fi unul reușit. Urmează o vară cu Mondial, mulți tehnicieni cu nume se vor elibera (posibil Nagelsmann, posibil Roberto Martinez, posibil Tuchel, posibil Ancelotti), căci e un singur trofeu și mulți pretendenți ce nu vor fi prea ușor iertați dacă nu-l obțin.
Deocamdată, Michael Carrick și-a făcut treaba. Peste așteptări chiar. Iar dezbaterea e servită. Indiferent de ce se va întâmpla la mijloc de săptămână cu West Ham United, căci e primul meci pe care United trebuie să-l joace, în toată această perioadă, la interval de 3 zile.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
