)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat duminica, 22 martie 2026 13:16 / Actualizat duminica, 22 martie 2026 13:17
Săptămâna pe care tocmai o încheiem n-a fost una prea plăcută pentru cluburile din Premier League. „Exit”-ul suficient de numeros din Champions League, atenuat parțial de calificările pe alocuri dramatice din Europa League și Conference League, au readus în discuție capacitatea campionatului Angliei de a fi competitiv atunci când într-adevăr contează, în duelurile eliminatorii cu rivale venite de dincolo de Canalul Mânecii.
Fac o scurtă paranteză. Există o vorbă printre francezi și se referă la o construcție pe care mulți dintre cei care au vizitat Parisul poate că au remarcat-o: Turnul Montparnasse. Cel mai frumos loc din care se poate admira Parisul este tocmai acest turn, Montparnasse, se zice. Nu Turnul Eiffel, nu „Sacre-Coeur”, nu „Notre Dame”, nici măcar din „Defense”.
De ce? Pentru că din Turnul Montparnasse se vede tot Parisul, mai puțin Turnul Montparnasse, o construcție, controversată la vremea ei, care se potrivește ca nuca-n perete cu restul arhitecturii din ”Orașul Luminilor”.
Care-i legătura cu Premier League?, vă veți întreba pe bună dreptate. Niciuna, evident, dacă ne referim la partea arhitecturală. Premier League e un fel de Turn Montparnasse, de unde fotbalul european se vede excelent, tocmai pentru că lipsește Premier League din imagine.
Privit din altă perspectivă, campionatul Angliei e în primul rând foarte bogat. Ceea ce nu e întotdeauna bine, fiindcă poate crea imagini distorsionate asupra valorii și calității unor jucători. În al doilea rând, e foarte spectaculos, iar acest atribut nu poate fi contestat de absolut nimeni. E, probabil, cel mai spectaculos campionat din lume. În al treilea rând, e foarte exigent din punct de vedere fizic, aspect care contează foarte mult în duelurile cu rivali non-britanici.
Dacă echipele din Anglia izbutesc să impună acest ritm, pe care l-am numit întotdeauna ”ritmul Premier League”, atunci au mari șanse de reușită. Vorbim însă de același ritm care există la toate meciurile din campionat, uneori și din cupe, ceea ce în mod evident afectează resursele pe termen lung.
În Premier League sunt tot oameni, nu-s roboți, și e extrem de greu să susții timp de 90 de minute acest ritm, din 3 în 3 zile. Apropo de asta, văzusem o statistică referitoare la Newcastle: de la începutul lui decembrie, „coțofenele” au jucat 30 de meciuri, cu tot cu returul de pe „Camp Nou”. Inuman, totuși.
Iar atunci când energia scade, apare ceea ce noi numim pe-aici glezna fină. Inventivitatea. Acolo unde, de exemplu, Tonali nu se compară cu Pedri sau Raphinha, deși poate a costat cât amândoi la un loc, Semenyo e departe de Vinicius, Pedro Neto de Kvaratskhelia, iar calitatea lui Julian Alvarez, Michael Olise, Harry Kane ori Luis Diaz, toți plecați din Premier League, parcă se vede mai strălucitor departe de Regat.
Campionatul Angliei e bogat, dar cei mai importanți fotbaliști nu sunt acolo, iar lista celor de mai sus ar trebui obligatoriu începută cu Lamine Yamal și Mbappe.
Ar putea intra în discuție și unele aspecte de ordin tactic, obișnuite-n Premier League, dar păguboase în competițiile europene. ”The Athletic” vorbea deunăzi despre marcajul om la om, pe tot terenul, preferat din Anglia, dar dejucat de multe ori de adversarii europeni.
Dar, poate, și de falsa impresie creată de confruntările din grupa inițială, acolo unde Real Madrid (de două ori), Barcelona, Bayern, PSG sau Atletico au pierdut în fața reprezentantelor Premier League. Toate aceste partide au însă o particularitate: au fost în manșă unică. Ceea ce a făcut ca strategia să fie alta, ritmul să fie altul. În dublă mansă, după cum s-a văzut în ”optimi”, scenariul s-a schimbat radical.
„The Observer” făcea, la rândul său, o altfel de analiză. Cine crede că englezii nu-s preocupați de asta și se mulțumesc cu spectacolul de pe plan intern se păcălește. În ultimii 15 ani, doar 3 echipe din Anglia au câștigat trofeul, Chelsea, Liverpool și City, primele două în finale sută la sută englezești.
Și ar mai fi o discuție. Premier League e cel mai bogat campionat din lume, însă în acea „Money League”, calculată an de an de „Deloitte” pe baza rezultatelor financiare, pe primele 4 locuri, astăzi, sunt Real Madrid, Barcelona, Bayern și PSG. E adevărat, următoarele 6 locuri aparțin cluburilor din Anglia, dar teoria se susține. Dacă banii au făcut din Premier League ceea ce este, tot banii coboară cluburile din Premier League în raport cu rivalii.
Și totuși, azi, favorita numărul unu la câștigarea Champions League este Arsenal, iar la Europa League este Aston Villa. Sunt două dintre cele mai cinice echipe din Anglia, iar acest aspect se poate dovedi decisiv. Culmea însă, echipa care poate salva onoarea Premier League, Arsenal, e criticată în Anglia pentru acest cinism, considerat foarte puțin „brittish”, ajungându-se până la titulatura de „Ugly Team” ce i-a fost atribuită.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
