)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 04 martie 2022 20:45 / Actualizat vineri, 04 martie 2022 20:45
Este 2-0 pentru Spania după prima zi a meciului de Cupa Davis și continuăm să ne păcălim că tenisul masculin românesc trăiește.
Un meci fără poveste acest Spania-România în Cupa Davis. Este 2-0 pentru iberici după prima zi a întâlnirii, cu victorii ale lui Roberto Bautista-Agut și Carlos Alcaraz în fața lui Adrian Boitan și Marius Copil. Un scor normal, logic și trist. Tenisul masculin românesc a ajuns într-unul dintre punctele lui cele mai de jos. Probabil cel mai jos din istorie.
Diferența
Ca să înțelegem diferența de dimensiune dintre Spania și România să privim spre componența echipelor. La spanioli, căpitan Sergi Bruguera, dublu câștigător la Roland Garros. La noi, Gabriel Trifu, a cărui cea mai bună clasare ATP a fost numărul 148.
Parcă auzi, mai lasă-ne, domne, cu statistica asta stearpă, ce, au jucat ei?
O speranță de 31 de ani
Mergem mai departe, imunizați cu trei doze la genul acesta de remarci. Surpriza Adrian Boitan, 22 de ani, locul 721 ATP, jucător în campionatul universitar american, a fost învins (3-6, 1-6) de Bautista Agut, 33 de ani, locul 15, recent câștigător la Doha și semifinalist la Wimbledon în 2019.
Apoi, speranța noastră de 31 de ani, Marius Copil, locul 273 ATP, a pierdut în fața lui Carlos Alcaraz, 19 ani neîmpliniți, locul 19 ATP. O serie de comentatori îl aseamănă deja pe tânărul Carlos cu legenda Manolo Santana.
Am jucat de la egal la egal!?
Pentru cei care nu au urmărit meciurile, lucrurile sunt clare. Jucătorii mult mai bine clasați au câștigat fără emoții. Pentru cei care le-au văzut capcana ar fi să creadă că Boitan și Copil au jucat de la egal la egal cu Bautista Agut și cu Alcaraz. Mare greșeală!
Da, au fost câteva mingi spectaculoase reușite de ai noștri, din acelea care ne fac să credem că suntem cei mai talentați de pe planetă, da, scorul a fost echilibrat în primele seturi până pe la 2-2 sau 3-3, dar atunci când a fost nevoie să apese pe trăgaci, spaniolii au făcut-o fără reținere. Și au dat senzația că se întrebuințează cam la 60-70 % din potențial.
Căderea continuă
Ce-i de făcut? Nimic pentru moment și probabil pentru multe momente de acum înainte. Îi mai batem pe peruani și chiar și pe mayași dacă ar mai exista, ne lamentăm, suspinăm și depănăm amintiri cu Țiriac și cu Ilie Năstase. Care Năstase în '67 îl speria pe marele Santana cu un prim set câștigat la zero la București, tot în Cupa Davis.
Povești din urmă cu aproape 60 de ani, atât. Fiindcă nici generațiile lui Andrei Pavel sau Victor nu ne-au dus pe niscaiva culmi. Eram medii, apoi am devenit mediocri. Căderea continuă implacabil.
Golul de onoare
Aș cere proiecte, ca Gică Hagi, dar e un plonjon în ridicol. Urmează meciul de dublu, unde ar fi o speranță să luăm punctul de onoare. Acolo își joacă partida de adio Horia Tecău, care și așa, retras, este singurul cu un clasament decent, 18 mondial în proba de dublu.
După dublu luăm bătaie oricum la simplu și ne întoarcem acasă mințindu-ne că avem tenis. Și că le-am pus probleme spaniolilor.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
