)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 28 iulie 2023 15:47 / Actualizat vineri, 28 iulie 2023 16:07
Propagarea unui gest urât servit ca instrument de luptă împotriva invadatorului. Și semnificațiile scandalului de la Mondialul de scrimă de la Milano în vederea Jocurilor Olimpice de la Paris
Faptele pe scurt. Ucraineanca Olga Kharlan (am putea bănui rezonabil că numele înainte de ucrainizare era Cârlan?) a refuzat să dea mâna cu rusoaica Anna Smirnova, pe care o învinsese în primul tur al Campionatului Mondialul de scrimă de la Milano. Cunoaștem deja non-gestul de la tenis. De când a început războiul, doamnele Svitolina, Kostiuk sau Iastremska procedează așa după fiecare meci disputat împotriva rivalelor din Rusia și din Belarus.
Simbolistica bate bunul-simț
În absolut și poate că nu doar acolo, a-ți lăsa adversarul cu mâna în aer este o mitocănie. Când au semnat Tratatul de Pace de la Versailles, după Primul Război Mondial, francezii și nemții au dat mâna. Iar acolo rămăseseră milioane de victime pe câmpurile de luptă și alte milioane de schilodiți, nu fusese o luptă care dă mai razant peste fileu. Sau care-i mai tare în fandare. Dar în zilele noastre simbolistica aliniată corectitudinii politice bate bunul-simț elementar. Sportivii ucraineni ar avea totuși la îndemână protestul neechivoc, să refuze să concureze cu rușii și cu bielorușii. Acela ar fi un mesaj cu adevărat puternic. Sau, dacă nu vor să renunțe la gloria sportivă pentru "Slava Ucraini!", să respecte regulile jocului. Aici e aici!
Empatia și mitocănia
Spre deosebire de tenis, unde WTA a parafat ca acceptabil non-salutul, la scrimă regulamentul prevede limpede obligativitatea strângerii de mână la finalul disputei. Iar rusoaica Smirnova știa regulamentul și s-a folosit de el cu încăpățânarea legendarei femei sovietice care chiar lupta cu naziștii. Smirnova a stat răbdătoare pe un scaun în mijlocul arenei timp de 50 de minute, până când arbitrii au declarat-o învingătoare și au descalificat-o pe ucraineanca Kharlan (Cârlan). Motiv pentru principalul consilier al președintelui Zelenski, Mihailo Podoliak, să afirme că "Decizia Federaţiei Internaţionale de Scrimă este manifestarea unei lipse totale de empatie şi este absolut scandaloasă".
„Steag neutru”
Miza cea mare sunt însă Jocurile Olimpice de la Paris, din vara anului viitor. Mai e un an până atunci, exclamă președintele CIO, Thomas Bach, care se eschivează (doar a fost și el scrimer!) să precizeze dacă sportivii ruși și belaruși vor fi excluși pur și simplu ori vor putea concura sub steag neutru. Altă aberație de logică acest "steag neutru". Comitetul Internațional Olimpic, chiar forul pe care îl conduce Thomas Bach, a anunțat totuși că Rusia și Belarus nu vor primi invitația de a participa la Jocurile de la Paris sub steag propriu.
Nobilele idealuri
Cum pacea este la fel de probabilă ca sportivii ruși să nu se fi dopat niciodată, după cum federațiile de la Moscova de-abia așteaptă să celebreze propagandistic victoriile din Franța, idem regimul de la Kiev, vom asista mai mult ca sigur la încă o ediție a Jocurilor (după Berlin '36, Moscova '80, Los Angeles '84) departe de nobilele idealuri ale fondatorului Pierre de Coubertin. Care totuși a spus ceva mai mult decât prea popularul "important e să participi, nu să câștigi".
"L'important dans la vie ce n'est point le triomphe, mais le combat, l'essentiel ce n'est pas d'avoir vaincu mais de s'être bien battu." Important în viață nu este musai triumful, ci lupta, esențialul nu este să fi învins, ci să știi că te-ai bătut exemplar. Poate că dacă ar fi trăit astăzi, baronul De Coubertin ar fi susținut și că e frumos să dai mâna cu cel pe care îl accepți adversar. Dacă nu, zic eu, nearistocratic, iei arma în mână și te duci să lupți la Odessa, nu stai la Paris, unde dragul de Gael Monfils tot face pe dădaca. La Svitolina mă gândeam.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
