Noroc și Ghinion – frații gemeni ai tenisului

Întrebată, după ce, 3 minute mai târziu a câștigat a doua oară, și definitiv, semifinala, ce a simțit, ce a gândit în momentul cruntei nedreptăți, Barbora a spus ceva ce ține de metafizică în tenis și se întâmplă să știu și eu: „Mi-am spus că trebuie să sper că acest episod se va întoarce până la urmă în favoarea mea”. O „regulă” stranie, care nu poate fi complet justificată matematic, guvernează acest sport: „O lovitură norocoasă pentru tine își are perechea într-o neșansă ce va să vină. Și invers, un moment în care îți vine să urli la Dumnezeu pentru ce ți se întâmplă, va genera apoi o baftă nesperată.” Mingile ieșite din comun sunt dublete, ca particulele și antiparticulele în fizică.

Perechea mingii strigătoare la cer, mutată de arbitru în dauna Krejcikovei, se petrecuse puțin mai devreme, când cehoaica a trimis un retur fâlfâit în bandă și mingea a picat moartă la câțiva centimetri în terenul lui Sakkari – match point! Barbora nu s-a bucurat, nu s-a încurajat, a fluturat mâna cu o față serioasă, ca și cum ar fi vrut să facă uitată această „pleașcă”. De aici cred că i-a venit tăria formidabilă de a depăși „violul” lui Bacchi.

Tenisul Barborei Krejcikova este o minune de privit: fluid, elastic, cu o elegantă, dar aparentă, lipsă de efort și o superbă geometrie cerebrală. Dar, cred că ea a câștigat acest meci la fir de păr în fața unei luptătoare pe măsură, exploziva Maria Sakkari, datorită forței morale de a privi Norocul și Ghinionul ca frați gemeni...