Răspuns pentru Iordănescu & Alibec: „Lăsați văicăreala!"

Denis Alibec și Edi Iordănescu au avut gura mare după meciul cu Belarus. Primul ne-a anunțat că nu mai citește presa de ani buni, dar, de fapt, știe că nimeni n-are încredere în "tricolori" și acelora trebuie să le dea o replică. Selecționerul s-a plâns și el de tratamentul de după succesul cu Andorra și le-a cerut, pe un ton vehement, ziariștilor, foștilor internaționali, oamenilor din fenomen, să susțină mai mult echipa națională. Pe scurt, cei doi solicită încredere.

Păi, domnilor de la echipa națională, avem oare motive să vă acordăm credit? Avem de ce să credem în această echipă națională? Răspunsurile și le-ar putea da singuri, doar că, în cazul în care ar fi și obiectivi, nu le-ar plăcea deloc ce ar afla.

De ce să avem speranțe cu această echipă, care ne-a făcut de râs în Liga Națiunilor? Am uitat atât de repede umilințele din cele două meciuri cu Muntenegru și am trecut atât de ușor peste faptul că am terminat pe ultimul loc și am retrogradat? Acesta, de exemplu, e un motiv întemeiat să ne îndoim de calitatea și perspectiva actualei formații.

Penalty pentru Andorra, penalty pentru Belarus

Dacă antrenorii, jucătorii și șefii FRF se mint singuri că suntem altceva după două victorii cu naționale care cu greu ar face față în play-off-ul Ligii a 2-a din România, atunci e problema lor. 

Dacă cineva ne flutură clasamentul actual și ne cere să fim convinși că vom fi la Euro, doar pentru că programarea meciurilor a făcut în așa fel încât noi să debutăm cu nimeni, iar Israel să joace cu Kosovo și Elveția, acest lucru arată multă obrăznicie. Atenție, în iunie va fi fix invers! Israel va avea "dublă" cu Andorra și Belarus, noi în Kosovo și Elveția. Nu știm ce va fi atunci, dar, cu siguranță, dacă vom juca la fel cum am făcut-o acum, nu ne vom alege cu nimic.

Am câștigat cu Andorra și Belarus, dar am fost slabi. Foarte slabi. Norocul nostru că adversarii au fost penibili. Și, dacă suntem corecți, trebuie să mai admitem ceva. Iarăși se vor plânge selecționerul și "tricolorii", dar aceasta e adevărul: am avut și două arbitraje care ne-au făcut să credem că Burleanu e, pe axa Vassaras - Theodoridis (secretarul general UEFA), mai influent decât pare. 

Penalty clar refuzat Andorrei la scorul de 2-0, penalty clar neacordat Belarusului în minutul 90, când era deja 2-1. Vrăjeala că "dacă există VAR, arbitrii nu mai au putere" să o creadă oricine e naiv, dar să nu o înghițim precum pelicanii. Ați văzut ce a fost în Spania - Norvegia 3-0? Un penalty uluitor de clar în favoarea oaspeților, la scorul de 1-0, dar refuzat și de "central", și de arbitrul video, deși Rodri mai avea puțin și îi rupea piciorul lui Odegaard.

Dacă avem nevoie de arbitraj favorabil ca să batem o națională precum cea a Belarusului, atunci de ce ne cer domnii de la națională susținere? Doar în numele unui patriotism ieftin? Nu se va întâmpla ca presa să fie în slujba FRF. Nici măcar în slujba echipei naționale, a "tricolorilor" sau a selecționerului nu va fi. Nu se va întâmpla așa ceva, pentru că nu acesta e rolul presei. 

Da, presa va avea de câștigat dintr-o participare la Euro, evident că ne dorim acest lucru, dar să nu ne pună nimeni să ridicăm covorul în timp ce se bagă acolo tot ce nu le convine unora, fiindcă nu o vom face, doar pentru a striga toți în cor "Hai, România!"

Câteva întrebări fără răspuns

În schimb, vom continua să fim suspicioși. Să ne întrebăm, să punem întrebări și, în general, să privim cu suspiciune tot ce vine din partea establishment-ului FRF și al naționalei. Cum ar fi, de exemplu, următoarele:

• E doar coincidență că, după ce s-a strâmbat și a gesticulat la selecționer fiindcă a fost schimbat în Andorra, Răzvan Marin a fost singurul fotbalist care n-a fost înlocuit dintre cei de la mijloc în sus? Răzvane, acum a fost bine? A procedat bine selecționerul?

• Să-l credem pe cuvânt pe antrenor, care ne spune că dacă nu ajungem la Euro el va pleca singur? Păi, așa ne-a spus și înaintea startului în Liga Națiunilor, că dacă ne retrogradează, va renunța de bună voie, lucru care nu s-a întâmplat, iar acum ne ceartă și îi ceartă și pe foștii internaționali că nu e susținut și că nu e văzut ca un personaj de încredere.

• Chiar atât de rău am ajuns încât un antrenor al naționalei să ne bată obrazul că nu știm să apreciem o victorie cu Andorra și una cu Moldova (AMICAL), doar pentru că prima a remizat cu Kosovo, iar naționala de peste Prut a ținut în șah Cehia? Sunt câteva exemple, chiar în aceste două etape de preliminarii, care ne arată că alte naționale reușesc, nu știu cum, să-și depășească nivelul, condiția și să bifeze rezultate bune sau formidabile împotriva unor adversari net superiori. Scoția distruge Spania, Kazahstan bate Danemarca, Georgia remizează cu Norvegia, Moldova nu pierde cu Cehia. Ai noștri, în schimb, solicită aplauze și artificii fiindcă au învins Andorra și Belarus în oficiale, dar și Moldova, în amical. Te doare capul și alta nu!

• Ce încredere să acordăm unei generații care la precedentele 3 campanii de calificare de CM și CE (2018, 2020, 2022) a depășit în clasament doar următoatele formații: Armenia, Islanda, Kazahstan, Feroe, Malta și Liechtenstein? La ultimele două ediții de Liga Națiunilor am fost ultimii și penultimii, iar cea mai frumoasă victorie din ultimii ani e un 3-0 cu Norvegia, rezultat mare, doar că a fost stabilit la "masa verde", nu pe dreptunghiul verde!

Denis, Edward și, în general, toți ceilalți de la echipa națională, mai bine lăsați văicăreala și vă concentrați pe ceea ce aveți de făcut în această campanie. Și, dacă vă simți cumva nedreptățiți de tratamentul la care sunteți supuși, atunci v-ar prinde bine o discuție cu Victor Pițurcă. Un selecționer care era criticat fiindcă bătea Olanda și Portugalia în preliminarii, dar "nu juca fotbal spectaculos" și era răstignit fiindcă nu s-a calificat dintr-o grupă de Euro din care mai făceau parte Italia, Franța și Olanda. Nu-i așa că acum devine chiar comic să-i vedem pe unii cum se plâng că nu sunt ovaționați pentru că au bătut Andorra și Belarus?