)
Articol de Dragoș Suciu - Publicat joi, 05 decembrie 2024 22:11 / Actualizat joi, 05 decembrie 2024 22:22
La un an și jumătate de la cucerirea titlului după un sezon intern sclipitor în care au reușit să stea pe prima poziție a Superligii pe parcursul a 95% din campionat, Farul se vede în fața ratării playoff-ului la capătul acestui sezon regular. Ce s-a schimbat atât de mult în ultima vreme la echipa care reprezenta o gură de aer proaspăt pentru fotbalul nostru?
Gestionarea triumfului trebuie cântărită cu cel puțin la fel de multă grijă precum cea a eșecului. Cu cât cazi mai de sus, cu atât contactul cu solul e mai dureros. Campionatul României este unul care a obișnuit în ultimii 2-3 ani prin omogenitate în partea sa superioară.
Faptul că în ultimele 2 sezoane am avut exact aceleași 6 echipe în playoff vorbește de la sine despre fatptul că există o linie imaginară în fotbalul nostru peste care e foarte greu să treci și, cel puțin teoretic, sub care ar trebui să fie la fel de greu să cobori. Dacă se întâmplă asta e clar că ai eșuat undeva în parcurs.
Sezonul de glorie și urmările
Farul Constanța a câștigat un titlu meritat din toate punctele de vedere și nu chiar atât de puțin scontat cum am fost obișnuiți să credem. Cu Alibec, Louis Munteanu, Băluță, Mihai Popescu, Artean, Grameni, Mazilu, Larie sau David Kiki, toți aflați la cel mai bun sezon al carierei și însemnând la acel moment destul de mult pentru Superligă, Farul a luat campionatul cu asalt din start și nu l-a mai lăsat din mână până la final în ciuda emoțiilor din playoff.
Un titlu salutat și lăudat de mai toată lumea sau, oricum, de mai multă lume decât se întâmplă în mod normal. Un titlu care părea să fie argumentul pentru creșterea statutului de la un club-pepinieră la un club-fanion al fotbalului românesc. Sau cel puțin așa am crezut.
Cu toată atenția concentrată pe Europa, acolo unde a eșuat atât cu Sheriff Tiraspol în preliminariile Champions League cât și cu HJK Helsinki în playoff-ul Conference League, Hagi a neglijat campionatul iar startul ratat de sezon a dus-o departe și de ideea de a-și apăra titlul.
Mulțumindu-se cu un loc în playoff și cu ceva speranțe la Europa risipite în finalul campionatului, fanii sperau ca sezonul 2024/25 să reprezinte un nou asalt către titlu. Revenirea lui Denis Alibec părea să semnaleze asta iar lipsa meciurilor europene îi concentra toată atenția asupra campionatului. Doar că nu este absolut deloc așa.
Alibec-dependența
În primul rând, un fotbalist precum Denis Alibec are nevoie de parteneri de joacă. Ceva în genul Constantin Budescu sau Louis Munteanu. Asta îl ajută să nu își mai asume pe cont propriu fiecare fază și îi scade presiunea de pe umeri. Iar când Denis știe că se mai poate baza pe cineva din preajma lui devine mai relaxat și mai eficient.
Pentru că aparține acelei categorii de jucători capricioși dar suficient de talentați încât plăcerea de a juca să le sporească randamentul. Și cu tot respectul, Rivaldinho nu se califică niciodată în aceeași divizie cu Louis Munteanu. Nici Grigoryan cu Mazilu. Nici Casap cu Grameni.
Și iată-ne după 18 etape din actualul sezon, unul în care Farul arată mai rău decât oricând de la fuziune, cu trupa lui Hagi aflată mult mai aproape de retrogradare decât de playoff. Învinsă de Oțelul acasă, la ultima fază, doar egală pe tăpșanul de la Botoșani cu gazdele și cu 2 puncte din 2 meciuri în Cupa României, campionii din urmă cu un an și jumătate par să aștepte terminarea unui sezon cu unica speranță ca acel final îi va prinde fără emoții. Iar la cum se prezintă acum acele emoții ar putea deveni inevitabile.
Fericita alăturare?
În momentul contopirii Viitorului cu Farul s-a spus că ambele echipe au avut de câștigat. Prima a avut parte de fani și identitate, a doua de calitate și know-how. Rezultatul a fost unul extraordinar, obținut în timp foarte scurt, titlul fiind primul pentru Farul în mai bine de 100 de ani de istorie.
Continuitatea trebuie asigurată pentru că pretențiile au crescut automat. Chiar dacă ideea de bază a structurii e aceea de a produce jucători pentru a-i vinde și a rezista economic astfel, echilibrul trebuie găsit și în termeni ai rezultatelor. Pentru că Farul înseamnă mai mult decât Viitorul. Mai mult și pentru mai mulți. Iar uneori dacă vinzi mult mai mult decât produci și nu faci decât să te peticești cu juniori și jucători mai aproape de finalul carierei decât de apogeu s-ar putea să ai surprize neplăcute.
Viitorul suna bine. Și arăta bine. Așa că nu ai cum să nu te întrebi de ce acum abia pâlpâie Farul.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
