A fi casnică e un job full-time

„Nu vreau să se supere colegii mei pe mine, dar uitați-vă la Dobrosavlevici, Steliano Filip, Buia. Au fost la Liga 1, Liga 2, pe salarii de maximum 6.000 de euro. Ai o familie, ai un copil, soția de fotbalist nu e învățată să muncească. Tu ai o viață boemă, ajungi la 31 de ani fără să strângi o sumă prea mare de bani. Cineva trebuie să-i educe financiar, să investească în ceva”

Mi-a atras atenția propoziția „soția de fotbalist nu e învățată să muncească”. O concepție care se extinde deseori și în afara fotbalului. „Soția mea e casnică, nu muncește”, „Iubita mea nu lucrează, stă acasă cu copiii”. Dimpotrivă! S-ar putea să muncească mai mult decât tine, cel care spui asta. A fi casnică e uneori un job care nu are ore fixe și nu se termină niciodată. Nu e o eternă vacanță decât pentru cei care își permit bone, servicii de curățenie și catering, și care aleg să nu se implice foarte mult în creșterea propriilor copii. 

Cu siguranță sunt destule persoane care își caută intenționat un partener fotbalist, pentru a face parte din această lume care li se pare strălucitoare, confortabilă și care le poate oferi o siguranță financiară pe termen lung. Și chiar celebritate.

Așa cum sunt și altele pentru care o relație cu un jucător începe natural și continuă pe considerente pur sentimentale, nu financiare.

Stabilitatea de acasă

Ideea din spatele afirmației lui Geo Mișu e deranjantă. Mai ales că, așa cum a ieșit la iveală de nenumărate ori, chiar fotbaliștii sunt cei care caută să aibă alături de ei o femeie care să le ofere stabilitate pe plan personal, să țină casa, să crească și copiii, să îi urmeze peste tot, să se ocupe de ceea ce trebuie pentru ca ei să aibă liniștea de a se concentra pe fotbal. Faptul că jucătorul respectiv își permite să îi ofere iubitei o viață lipsită de griji este consecința normală a situației în care se regăsesc. De asemenea, este un obiectiv foarte întâlnit și perfect normal în viață să ajungi să ai suficienți bani pentru ca tu și cei pe care îi iubești să aibă siguranță și liniște.

Iar dacă ai pretenția ca o persoană să meargă după tine prin diverse orașe, chiar țări, și să-ți fie tot timpul alături, lăsându-și propria existență și propriile idealuri pe planul doi, atunci e iarăși absolut normal să îi oferi condițiile să facă acest lucru și să ai, la rândul tău, grijă de ea. Dacă nu vrei, atunci las-o să se descurce pe cont propriu și obișnuiește-te să o vezi mai rar, să o încurajezi să își realizeze visurile sau, dacă nu, chiar să renunți la acea relație.

E dificil să le ai pe amândouă. Vreau să fii și aici, să te găsesc acasă când vin din cantonament, să crești și copiii, dar să ai și un serviciu, să aduci bani în casă și să fii independentă. Sunt situații în care femeile jonglează cu toate aceste responsabilități și o fac foarte bine. Dar, de cele mai multe ori, în special când vorbim de fotbaliști de nivel mic sau mediu, traseul soților lor nu le permite femeilor să aibă siguranța și independența unui job. La nivel înalt e altceva, sunt multe partenere de fotbaliști care au propriile afaceri, unele pornite cu ajutorul iubitului/soțului, pe care le dezvoltă și prin care ulterior contribuie și ele financiar la bunăstarea familiei. 

Altfel, jucătorii sud-americani, în special brazilienii, se căsătoresc foarte tineri și au deja familii când joacă în Europa la 20-21 de ani, fie pentru că li se cere de către cluburi să aibă o viață așezată, fie pentru că le e urât să stea singuri pe alt continent și caută special o relație în acest sens.

De curând, prezentatoarea TV Diana Munteanu povestea că trebuia sa facă naveta de la Duisburg și apoi de la Nicosia pentru a-și continua cariera în televiziune. Șefii soțului său de atunci, Claudiu Niculescu, îi cereau să fie prezentă alături de el, să ofere echilibru și siguranță, să gestioneze situațiile care pot apărea în afara terenului, pentru ca fotbalistul să se poată concentra pe ce are de făcut pe teren. Dar da, desigur, femeile sunt cele care nu vor să muncească. De fapt, ele au toate condițiile!

Ladislau Boloni a oferit și el o perspectivă asemănătoare în legătură cu partenera sa, Klara: „Soția mea este mult mai mult decât prietenul meu. În timp ce jucătorii de la ASA Târgu Mureș jucau un rummy sau altceva, eu citeam o carte sau mergeam să o văd pe soția mea pe scenă. Făcusem o pasiune să mă duc să o văd jucând. A abandonat teatrul în 1987, când am plecat din țară. A fost o rană groaznică pentru ea. Cum eu eram pe scena fotbalistică, așa ea era pe scena de teatru. Nu s-a închis această rană. Încerc să nu o redeschid. E imposibil să o invit într-un week-end să mergem la un teatru, pentru că nu vrea să redeschidă această rană și pentru acest lucru îi sunt veșnic îndatorat. Și-a sacrificat pasiunea pentru ca eu să reușesc în fotbal”.

Program full-time pe toate fronturile

Echilibrul familie-serviciu este important de menținut, dar e și foarte dificil de creat balanța perfectă. Programul de muncă, antic și depășit, de minimum 8h pe zi, 5 zile din 7, a fost conceput pentru cei care munceau și atât. Nu se implicau full-time în îngrijirea casei sau creșterea copiilor, ci erau pasageri ocazionali în aceste activități. A fost creat într-o eră în care femeile nu erau lăsate să muncească, să aibă venituri, conturi bancare, propriile vieți în principiu. Iar pentru bărbați era obligatoriu să fie sursa de venit a familiei, să aducă bani acasă și să aibă responsabilitatea și presiunea să întrețină financiar pe toată lumea. Nici una, nici alta nu-s normale.

De atunci am mai evoluat, dar pretențiile au rămas aceleași. Chiar dacă femeilor li s-a permis o relativă independență, în anumite situații încă li se cere să aibă un job full-time, dar să crească și copiii, să întrețină casa, masa și tot ce mai apare pe parcurs. Și le cer asta bărbați în putere, fără probleme fizice, care la 20-25-30 de ani nu știu să-și facă o ciorbă, să programeze mașina de spălat, să utilizeze cuptorul sau să dea cu aspiratorul.

Ca o concluzie, în situația dată, depinde și ce cauți, ca fotbalist. Dacă vrei să te lauzi în vestiar cu noua cucerire și să-ți faci colegii invidioși, să petreci nonstop, să apari pe site-uri mondene și să ai un anumit tip de relații la activ, drumul te poate duce către persoane care, da, vor să fie întreținute. E libertatea lor să ceară și problema ta dacă le oferi asta. Dar, dacă vrei să fii invidiat pentru fotbalul pe care îl joci, calea e puțin diferită. Depinde de tine ce persoană alegi și unde o găsești. Iar generalizările de tipul „soția de fotbalist nu e învățată să muncească” nu sunt utile în vreun fel, mai ales în anul 2022.

2,5joburi full-time, minimum, ar fi echivalentul muncii depuse de mamele care își cresc copiii acasă, conform unui studiu făcut de Welch's. Acestea muncesc 14 ore pe zi, în medie, adică 98 de ore pe săptămâna de lucru