)
Articol de Narcis Drejan - Publicat vineri, 05 decembrie 2025 13:01 / Actualizat vineri, 05 decembrie 2025 16:57
Asta ne mai lipsea, fraților, șampionilor! O competiție cu suflet, cândva, a fost transformată într-un tabel de Excel mai rece decât inima fostei amante a unuia dintre șefii Federației.
Cupa României a fost, ani de zile, terenul de joacă al miracolelor. Acolo unde echipele mici aveau curaj, unde tribunele vibrau, unde se scriau povești care se transmiteau din tată în fiu. Îmi amintesc și acum un meci jucat pe zăpadă, un Poiana Câmpina - FC Național, încheiat la penalty-uri cu victoria prahovenilor.
Tavi Cojocaru își amintește și astăzi acel meci, de parcă ar fi fost o finală de Champions League. Se juca în 1997, FC Național jucase în vară finala Cupei, pierdută 2-4 cu Steaua, și în noiembrie, în „16-imi”, a dat peste Poiana Câmpina. Un meci pe care mi-l amintesc și astăzi, 1-1 și victorie la penalty-uri pentru Câmpina.
Dacă îți amintești un asemenea meci, jucat acum 30 de ani, înseamnă că acel format al Cupei României însemna mai mult decât fotbal, era pasiune. Astăzi, competiția pare mai degrabă un proiect-pilot făcut într-un birou prea încălzit, în care fotbalul a fost redus la cifre, criterii și grupe desenate cu rigla.
Când absurdul devine regulament
Noul format cu șase echipe în grupă, dar doar trei meciuri jucate, arată de parcă Federația a luat o idee de la UEFA, a mestecat-o puțin și a servit-o nedigerată publicului. Suporterii nu înțeleg sistemul, antrenorii ridică din umeri, iar oamenii de fotbal încearcă să explice o regulă pe care n-au cerut-o.
Unul dintre cele mai hilare momente ale noii Cupe a fost acel meci Politehnica Iași – Hermannstadt, jucat în februarie și folosit la departajare. Nimic nu simbolizează mai bine haosul unui format decât o partidă din altă competiție, din alt anotimp, transformată în criteriu oficial.
E ca și cum ai hotărî azi cine intră în semifinală după biletele vândute anul trecut la un meci de campionat sau după suporterii care mănâncă mai multe acadele pe stadion. Fotbalul nu are nevoie de astfel de trucuri matematice. Fotbalul are nevoie de claritate.
Promisiunea echipelor mici, un balon de săpun
FRF a vândut povestea șanselor egale: „echipele mici vor juca împotriva celor mari, vor crește, vor învăța, vor învinge”. În realitate, am văzut altceva. Sporting Liești – Metalul Buzău 4-7. Un meci cu scor de turneu juvenil, ideal pentru cei care trăiesc din pariuri pe goluri multe.
O partidă care nu aduce spiritul Cupei, ci impresia că două echipe s-au întâlnit pe un teren întâmplător, într-o competiție și mai întâmplătoare. Sau ai fi zis că au confundat rezultatul de la polo pe apă. Adevărul e simplu: echipele mici nu mai elimină pe nimeni. Nu mai produc surprize. Se întâlnesc între ele în grupe fără miză, în timp ce echipele mari tratează faza asta ca pe o formalitate, cu tribune goale și interes minim.
Partide fără poveste, tribune fără oameni
Când în Cupă ai meciuri precum Dumbrăvița – Slatina, pe care îl vezi oricum în Liga a II-a, e clar că povestea s-a pierdut. Cupa nu mai oferă duelul romantic dintre David și Goliat. Oferă partide care par programate doar pentru a umple o grilă TV și pentru a bifa o etapă în calendarul competițional. Nu e vina echipelor mici.
E vina unui sistem care nu le pune în valoare și care nu creează acel context special al Cupei: stadionul plin, presiunea, oportunitatea unei nopți istorice. Federația trebuie să recunoască, formatul nu funcționează, iar Cupa României nu trebuie reinventată cu forța. Nu avea nevoie de un format “modern”, ci de păstrarea esenței, aia cu eliminări directe, emoție, surprize, povești.
În loc de asta, avem un produs steril, fără vibrație, care pare proiectat mai degrabă pentru Excel decât pentru suporteri. O competiție în care spectatorul nu se mai regăsește, pentru că nu mai știe ce contează, când contează și de ce contează.
Adevărul e simplu și vizibil, acest format nu aduce spectacol, nu aduce oameni, nu aduce sens.
Aduce doar confuzie. Cupa României are nevoie de meciuri eliminatorii, nu de grupe artificiale. Are nevoie de pasiune, nu de criterii obscure. Are nevoie de suporteri, nu doar de statistici. Până când cineva de la Federație va admite asta, rămânem cu o Cupă mutată în laborator, dar uitată pe stadion. Cupa Rușinii.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
