Istvan Kovacs, lasă-te!

Într-o singură repriză, omul care se prezintă drept unul dintre marii arbitri ai Europei a ajuns de 3 ori la monitorul VAR într-un interval de numai 10 minute.

Apoi, de încă două ori, de vreo 5 ori în total. Și asta nu pentru că tehnologia ar fi descoperit nuanțe imposibil de văzut de pe teren, ci pentru că deciziile lui au avut nevoie permanent de plasă de siguranță.

Omul care nu simte jocul

Poți să ai fizic bun, poți să alergi impecabil, poți să ai experiență internațională, te poți aranja ca la prezentări de modă, poți să fii delegat la Champions League și să ajungi să arbitrezi un meci istoric la Campionatul Mondial, dar dacă nu simți fotbalul, toate celelalte devin decor.

Kovacs face pe Gigi Duru. Are gestica aceea apăsată, privirea aceea care transmite permanent că el este șeful, că el știe, că el decide, că nu discută cu nimeni. Numai că autoritatea nu se obține din sprâncene ridicate, din gesturi teatrale și din aerul de superioritate.

Imagini de la Dinamo - FCSB/ foto GSP

Autoritatea vine atunci când fotbaliștii știu că arbitrul a înțeles faza înainte ca el să apuce să fluiere, de fapt, fotbaliștii se enervează atât de tare din cauza manierei sale. Aroganța asta nu ține de valoare, maschează incompetența.

Cum te ajută aroganța...

Cel mai mare defect al lui Kovacs este că el are impresia că aroganța îl ajută, dar de fapt îl încurcă. Un arbitru poate să greșească, până la urmă, toți arbitrii greșesc. Dar un arbitru care greșește și are senzația că nu poate greși devine o problemă pentru fenomen, în sine.

Uitați-vă numai la prima repriză din Dinamo – FCSB. La prima fază, Kovacs a schimbat decizia după monitor, iar Marius Avram, ala DigiSport, a considerat că decizia finală a fost greșită și că trebuia penalty pentru Dinamo.

La a doua fază, cea dintre Mărginean și Duarte, Avram a considerat din nou că intervenția VAR și decizia finală au fost greșite. La a treia fază, Kovacs și-a corectat decizia inițială și a anulat penalty-ul acordat pentru Dinamo. Ce înseamnă asta? Că într-un derby în care ar trebui să fie reperul autorității arbitrale, arbitrul central a ajuns să fie protagonistul absolut al primei reprize.

E bine să se retragă

Eu vă spun de ani de zile că Istvan Kovacs este un arbitru foarte slab. Nu de astăzi, nu pentru că a făcut un meci prost cu Dinamo și FCSB, ci pentru că am văzut prea multe meciuri în care același tipar s-a repetat: decizii controversate, intervenții VAR, gesturi de superioritate și senzația că omul care ar trebui să fie invizibil vrea cu orice preț să fie personajul principal.

E grav că Istvan Kovacs are 41 de ani și a ajuns la cel mai înalt nivel, a primit toate șansele, a fost la Campionatul Mondial, a fost delegat la finale europene, iar FIFA l-a ales inclusiv pentru meciul cu numărul 1.000 din istoria Cupei Mondiale.

Dar câtă răbdare mai trebuie să avem? La Mondialul din această vară a primit șansa pe care foarte puțini arbitri o primesc. A arbitrat două meciuri, însă nu a prins fazele finale ale competiției și nu s-a regăsit între arbitrii aleși, tocmai pentru că în cele două jocuri a comis-o.

Sfatul meu este că dacă nu mai simți fotbalul, lasă-te! Apucă-te de altceva! De orice meserie serioasă în care nu poți să strici în fiecare weekend spectacolul altora. Pentru că este inadmisibil să ajungi să faci praf o proporție uriașă dintre meciurile pe care le arbitrezi și apoi să te comporți ca și cum problema este la toți ceilalți.

Cel puțin eu, de când te văd arbitrând, nu am văzut nicio calitate, doar suficientă aroganță cât să umple trei stadioane. Ar fi bine să înțelegi ceva simplu: nu ești mai mare decât fotbalul pe care îl arbitrezi, nici mai important, iar după ce te lași să știi că arbitrii sunt primii uitați în istorie.