OPINII  »  EDITORIAL

Sânge și paralizii temporare, Lucian Bute și Carl Froch

Oana Dușmănescu
Oana Dușmănescu

Articol de - Publicat duminica, 26 mai 2024 09:29 / Actualizat duminica, 26 mai 2024 13:31

Pe 26 mai 2012, Lucian Bute a căzut în fața lui Froch. Am fost în sala de la Nottingham și, deși a trecut mult timp, cele întâmplate acolo mă bântuie și acum, 12 ani mai târziu. Și nu cred că le voi uita vreodată, nici când o să am 100 de ani.

Unii ar spune că, dacă nu poți suporta vederea sângelui, n-ar trebui să faci vizite la abator.

Dar exact asta am făcut - nu mi-am imaginat niciodată cum va decurge noaptea în care britanicul Froch i-a luat românului Bute titlul IBF la categoria supermijlocie, într-un fel care punea în umbra ridicolului orice film de groază pe care îl văzusem până atunci.

Și de atunci încolo

Înainte cu două zile de meci, Lucian ieșise seara cu noi, ziariștii, care-l urmaserăm în fermecătorul orășel universitar. Era politicos, pe jumătate zâmbitor, încerca să glumească. Dar nu prea erau glumele lui.

În timp ce noi aveam în față bere, pizza, suc, Lucian probabil că ne-ar fi ucis pe toți pentru o sticlă cu apă.

Purta după el ca pe o pedeapsă încă un kilogram sau două peste idealul categoriei (cu 19 zile înainte de luptă avea șapte kilograme în plus), așa că făcea foamea și setea. Lucru obișnuit pentru boxeri.

Însă probabil dificil de îndurat într-un oraș universitar, plin de muzică, mâncare indiană și alte tentații

Lucian nu se plângea. Știa că trebuie să se subțieze și asta făcea. Se hrănea cu aer, imaginându-și probabil cum, după ce toate acestea se vor sfârși, una dintre halbele acelea gulerate va fi numai și numai a lui.

Avea însă undeva, în spatele aerului calm și relaxat, o umbră. Atunci, l-aș fi descris drept ”cuminte”.

Apoi, cuvântul care mi-a venit în minte a fost „profetic”.

În seara meciului, mi-am ocupat locul desemnat de organizatori. Aproape de ring, pe rândul trei sau patru. Cu laptopul deschis pe genunchi. Cu telefonul pe scaunul incomod.

Colegul meu, minunatul fotoreporter Alex Nicodim, era mai departe, într-un soi de tribună, transformată în cușcă pentru cei înarmați cu teleobiective. În spate și în față, colegi de la alte publicații.

Cu toții oscilam între optimism și așteptare - Bute era favorit clar și întrebarea nu era „cine?”, ci „în ce rundă?”.

Aveam să aflăm răspunsul în foarte, foarte scurt timp

Primele două runde s-au desfășurat într-un echilibru care începea să stârnească publicul. Eram acasă la Froch și dacă nici englezii nu știu să-și încurajeze favoriții, atunci nu știu cine mai știe.

Auzeam în permanență un vuiet constant. M-am gândit atunci, cu dramul de fatalism care mă însoțește și când dorm, că așa trebuie să se fi auzit zgomotul acela sinistru subteran care a precedat cutremurul din 1977.

Din runda a treia, Bute s-a topit din ring. Forța și combativitatea au plutit undeva, dincolo de reflectoarele orbitoare. Bute nu mai era.

Rămăsese un sac de box cu forma și înfățișarea sa, o siluetă care părea că venise înarmată cu o ramură de măslin în fața unui tip care împrumutase brațele lui Hulk.

Runda a treia a fost și runda în care eu, neatinsă decât de schimbul de pumni din fața mea, am început să dârdâi timid, la fel de timid ca loviturile lui Lucian.

Simțeam cum obrajii mi se înflăcărează. Un pumn la figură pentru Lucian mi-a tăiat mie aerul care se ducea în plămâni.

Nu avea niciun sens

Vederea mi se tulburase, nimic din ceea ce era în jur nu mai exista, doar ringul cu cei doi pugiliști - unul care dădea, altul care încasa.

În runda a patra, mi-au dat lacrimile. Dreapta lui Froch îmi nimerise, pe rând, ficatul, plexul solar, rinichii, bărbia. Mie sau lui Bute?

Sânge și paralizii temporare, Lucian Bute și Carl Froch
Lucian Bute, căzut în corzi, în meciul cu Carl Froch. Foto: Alex Nicodim

Era unul și același lucru

Iar în runda cu numărul 5, nu am mai văzut decât sânge. Mintea mea ridicase din nimic un Vezuviu clocotitor, o fântână arteziană care amenința să mă atingă, să mă înghită, deși erau câțiva metri buni între scaune și ring.

Cu toate astea, simțeam căldura acelui lichid care te face să lovești și să fii lovit cum umple sala, scurgându-se din trupul vlăguit al lui Bute.

Pe genunchi, laptopul îmi tremura violent. Degetele cu care scrisesem până atunci, printre gonguri și urlete și încurajări și fluierături, paralizaseră temporar.

Lupta se oprise atunci pentru toată lumea. Lucian a pierdut titlul prin KO, iar eu riscam să pierd lupta cu propriile-mi picioare, care se înmuiau, deși eram așezată pe scaun, lipită de spătar.

De-abia când Stephane Larouche, antrenorul lui Lucian, a aruncat prosopul, supapa care ținea aerul afară din corpul meu s-a deschis la loc.

M-am întrebat ce mă apucase

Dezgust de ochiul umflat, frică de faptul că, într-o zi, cineva m-ar putea face terci cu câțiva pumni ca aceia?

O reacție pur fizică în fața unei violențe care lui Bute i-a trimis capul pe spate și mie - inima pe dos?

Sau poate că, de fapt, adrenalina dinăuntrul privitorului se bucura, intervenind șerpește în fața priveliștii pe care ochii nu știau s-o mai filtreze?

Răspunsul m-a uimit și m-a bucurat, deopotrivă: puțin mai târziu am știut să botez acea senzație. De-atunci înainte, s-a numit milă.

Au trecut 12 ani și sunt gata să mărturisesc: nu am mai stat în public niciodată de atunci la niciun meci de box.

Citește și:

E gata! Florinel Coman pleacă de la FCSB, dar nu la Al-Duhail
Superliga
E gata! Florinel Coman pleacă de la FCSB, dar nu la Al-Duhail
„Blatul perfect” la România - Slovacia? Un celebru jurnalist spaniol avansează un scenariu-șoc la Euro 2024
Euro 2024
„Blatul perfect” la România - Slovacia? Un celebru jurnalist spaniol avansează un scenariu-șoc la Euro 2024
Ianis Hagi, luat tare după meciul cu Belgia! „Nu se vede urât ca numărul 10 să fie rezervă două meciuri la rând?” » Ce a răspuns
Nationala
Ianis Hagi, luat tare după meciul cu Belgia! „Nu se vede urât ca numărul 10 să fie rezervă două meciuri la rând?” » Ce a răspuns

Comentarii (33)
tictictic
tictictic  •  29 Mai 2024, 13:23
Postat de CiprianBirtea_84 pe 28 Mai 2024, 16:40

Și asta mi se pare ciudat. Cum ar fi dacă un fotbalist nu s-ar antrena și ar slăbi cu forța în săptămâna dinaintea meciului?

Bre, ai pus o intrebare si ti-am raspuns explicandu-ti in mai multe postari, "de la "A la Z", ca pentru copiii mici, cum sta treaba in boxul profesionist la problema care te framanta pe tine. Ti-am oferit, cum se spune, "mura-n gura"; daca nici asa n-ai inteles despre ce e vorba in propozitie, e doar problema ta si eu n-am nicio vina... :))) E jenant pentru "eul" tau intim daca nu intelegi de ce lucrurile se intampla altfel la box profesionist decat la fotbal... P.S.: Cu cativa ani in urma, campionul mondial la box profesionist si-a pierdut centura si titlul detinut la categoria sa, la masa verde, fara lupta, fiind descalificat cu 24 de ore inaintea partidei in care trebuia sa joace cu centura pe masa, pentru ca la cantarul oficial nu s-a putut inscrie in categorie, greutatea lui fiind cu cca 2,5kg peste limita admisa. Numele lui: Leonard Doroftei! Staff-ul sportiv, tehnic si managerial care l-a condus prost si total neprofesionist la deznodamantul asta: acelasi club canadian obscur care l-a terminat cativa ani mai tarziu si pe Lucian Bute! P.S.: Nu intamplator, atat Bute cat si Doroftei si-au incheiat penibil carierele in boxul profesionist mondial, atarnandu-si manusile in cui pentru totdeauna de la clubul ala canadian...:)

CiprianBirtea_84
CiprianBirtea_84  •  28 Mai 2024, 16:40
Postat de tictictic pe 27 Mai 2024, 14:11

Bre, nu-l afecteaza absolut deloc...:) Un boxer profesionist care, de regula, disputa doar 2 (DOUA) meciuri oficiale pe an, se antreneaza constant, intens si la nivel maxim cate 6 luni continuu inaintea acestora. Exceptie fac cele 7-8 zile dinaintea meciurilor in care NU se mai antreneaza absolut deloc, preocuparea principala fiind sa slabeasca fortat ca sa se incadreze in categorie la cantarul oficial si, in ultimele 24 de ore sa se refaca fizic la puterea si greutatea lui normala (prin procedeul pe care ti l-am explicat in comentariile anterioare). In box nu e ca la fotbal; boxerul, cu 6-8 zile inainte de meci nu se mai antreneaza la sala, nu mai sare coarda si nu mai da cu pumnii in sacul cu nisip; pur si simplu petrece 5-6 zile la sauna si face foamea si setea ca sa intre in categorie, iar in ultima zi, dupa ce a trecut cantarul oficial, mananca si bea ca spartul, doarme si din nou manaca si bea ca spartul, si iar doarme, si iar mananca si bea apa cu galetile, ca sa-si refaca greutatea optima naturala, forta, puterea si vigoarea sportiva de care e capabil. Repet, un boxer profesionist NU se mai antreneaza in ultimele 6-8 zile dinaintea meciului; are cu totul alte treburi de facut; nu e ca la fotbal in sportul asta!

Și asta mi se pare ciudat. Cum ar fi dacă un fotbalist nu s-ar antrena și ar slăbi cu forța în săptămâna dinaintea meciului?

tictictic
tictictic  •  27 Mai 2024, 17:45
Postat de Papalaga pe 27 Mai 2024, 02:20

Nu comentez calitatea " tele-novelei- dramoleta- articol" dar fratilor gasiti o poza decenta a femeii ( ?! ) Dusmanescu care, sa ma ierte Dumnezeu, aici arata ca un trans-sexual feroce din MMA

Sa-ti fie rusine; ai impresia ca pozele mamei tale, ale sotiei tale, ale surorii tale sau ale fiicei tale arata mai bine?!? Oana Dusmanescu este, din toate punctele de vedere, mult mai frumoasa decat toate femeile si fetele din neamul tau! Spre deosebire de amaratele alea ale tale din casa, Oana are har si talent, are simtiri, trairi, spirit si sentimente, este o femeie reusita si implinita nu numai in meseria ei, ci si social in constiinta publicului din media romaneasca. Are scoala, instruire, studii si expertiza profesionala cat tot neamul tau la un loc. N-am rezonat intotdeauna cu articolele ei, insa nimic nu m-a impiedicat sa-i recunosc fara rezerve valoarea condeiului si inaltimea spiritului, talentul de a expune cu o sensibilitate umana dezarmanta tot felul de lucruri, intamplari, trairi, idei. Aia care se leaga de aspectul iluzoriu de "frumusete" fizica, batandu-si joc si ignorand frumusetea sufletului si a gandului, sunt, invariabil, exact aia ce pe site-ul asta sunt cei mai vocali si "oripilati" in comentarii pe articolele cu "bunaciunile" expuse in pictoriale foto incendiare de Andra Mocanu. Bre, crede-ma, esti mai urat decat sunt eu, iar mama/nevasta/fiica/sora ta sunt mai urate decat Oana, ever!!!

Vezi toate comentariile (33)
Comentează