Avocatul diavolului

Burleanu n-a vorbit din postura de șef al fotbalului, mare mahăr la UEFA și la FIFA, ci din cea de chibiț. De băiat din peluză. Deși sezonul stă să se încheie, el a apelat, considerând că-i închide gura lui Gigi Becali, la o fază dintr-o partidă petrecută în etapa 1 de campionat!

În loc să atace problema delegărilor făcute anapoda, apropo, ce căutau Kovacs, Hațegan, Petrescu și Chivulete în Golf când SuperLiga avea nevoie ca de aer de cei mai cotați arbitri?!, Burleanu a cauționat erorile unor cavaleri ai fluierului prin aceea că au mai existat asemenea greșeli! Ca și când, am citit ironia undeva, un judecător ar ierta un hoț dovedit pentru că au mai furat și alții înaintea lui!

În rest, niciun cuvințel despre lipsa de transparență a CCA. Despre durata suspendării celor care au viciat rezultate. În general, nimic despre minusurile din arbitraj. Cu atât mai puțin despre eventualele soluții menite să îmbunătățească activitatea respectivă. S-o schimbe. Dar, zău așa, ce să schimbi într-un domeniu în care, cum se mint și ne mint cei de la FRF și CCA, toate merg ca pe roate?! Nu cumva mai binele e dușmanul binelui?!

Kyros Vassaras, președintele CCA

A doua zi, Vassaras s-a străduit, preț de 3 ceasuri!, să justifice nenumăratele gafe comise de Kovacs et Comp. Ba chiar le-a negat pe majoritatea. La starostele CCA, negrul a devenit alb, iar demonstrația lui șchioapă a depășit orice limită a penibilului și a ridicolului. O lume întreagă a văzut una, numai grecul a văzut exact pe dos! I-a contrazis astfel pe foștii mari arbitri români Igna, Crăciunescu și Porumboiu, Crăciunescu fiind cândva numărul 2 mondial, i-a contrazis și, implicit, i-a jignit.

Și așa, împotriva evidenței, Vassaras a ajuns la concluzia că "Avem cei mai buni arbitri din Europa!". Afirmație de-a dreptul absurdă în condițiile în care etapă de etapă oamenii grecului din teren și/sau din camera VAR strică măcar un meci ori două. Uneori mai multe.

Sfidând decența, șeful lor nu s-a sfiit să-i apere cu îndârjire, cu disperare. Lesne de înțeles de ce. Dac-ar fi recunoscut public gafele acestora ar fi însemnat că, odată cu ei, e și el vinovat. Și-atunci, abil, a recurs la o diversiune, încercând să ne convingă că noi toți am apreciat aiurea, doar el corect. A încercat însă fără succes.

S-a comentat în fel și chip, de regulă critic, discursul lui Vassaras, deci nu mai insist. Avertizez însă că, trecând ușor peste brutalitățile unor jucători și peste prostiile unor arbitri, minimalizându-le, grecul i-a încurajat să continue pe același drum. Care nu duce nicăieri. Se înfundă.