)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat luni, 01 iunie 2026 10:43 / Actualizat luni, 01 iunie 2026 10:43
Deși învinsă în barajul pentru Conference League, e drept, la limită și după prelungiri, Dinamo a avut de partea sa datele tehnice: 65% posesie (Wyscout), 13-9 la șuturi, 5-4 pe poartă etc. Și totuși, în ciuda statisticii, FCSB a lăsat impresia că e mai stăpână pe ea, mai echilibrată și mai realistă. Chiar mai valoroasă. De aceea succesul său, fie el obținut in extremis, cu gol înscris în minutul 107, n-a șocat. Aș zice că nici măcar n-a surprins.
Ca să fiu mai clar, consider că lotul FCSB a învins formația Dinamo mai ales prin experiență, prin sânge rece. Am tras această concluzie analizând schimbările operate de cei doi antrenori pe parcursul meciului.
Dacă Marius Baciu a apelat la Thiam (31 de ani), M. Lixandru (25), A. Duarte (28) ori Ofri Arad (27), autorul golului decisiv, Zeljko Kopic i-a introdus, în lipsa altor variante, pe tinerii Tarbă (19), Duțu (20) și Caragea (20). De aici a rezultat, logic, un plus de experiență în favoarea FCSB.
În paranteză fie spus, nu m-aș grăbi să-i pun vreo notă lui Baciu, să-l mai vedem.
Dar asta nu mă împiedică să observ că noul antrenor al FCSB s-a dovedit inspirat și curajos în clipa în care l-a trimis în teren pe Arad în minutul 104. Deși „antecedentele” lui și rezervele patronului nu-l recomandau pe israelian ca posibil salvator. Dimpotrivă, părea uitat la „și alții”.
Vineri seara, pe Arcul de Triumf, s-a reconfirmat ce știam. Că Dinamo are probleme de efectiv și, concret, acuză lipsa unui vârf împins. A atacantului de careu. Ca să marcheze, a fost adus George Pușcaș, atât că acesta, ghinion, s-a accidentat în ajunul derby-ului.
Sigur că poate fi invocat ghinionul, dar mă tem că putem vorbi și despre neglijența conducerii, despre superficialitatea unor acționari care n-au înțeles în timp util, ori n-au înțeles deloc, că o echipă cu veleități continentale nu poate sta la mâna unui singur vârf de meserie. Ba și a unuia mereu restanțier la pregătire, mai des la infirmerie decât în vestiar!
Vor riposta unii că și FCSB a rămas fără Bîrligea, absent pentru o perioadă îndelungată. Corect, numai că ex-campioana, dispunând de un lot amplu, a găsit soluții pentru înlocuirea titularului cu Oct. Popescu, Al. Stoian ori Thiam. Încercările lui Kopic cu Soro și cu Armstrong, mutați de la mijloc ori din bandă, n-au dat roade. Lucrurile s-au complicat în așa măsură încât unii jucători, folosiți meci de meci, au ajuns la capătul puterilor, storși de vlagă. S-a plâns același Armstrong în numele tuturor.
Scoțianul avea însă dreptate să declare că Dinamo merita mai mult după un sezon încheiat pe un remarcabil loc 4. El n-a însemnat însă, spre regretul galeriei roș-albe (care a ales prost momentul de a nu încuraja echipa în startul întâlnirii de pe Arc!), și prezența în Conference League. Unde va evolua formația de pe 8, evit să redeschid discuția privitoare la ciudățenia unui regulament care, bun sau rău, cu siguranță însă rău, se cuvine respectat.
De acord cu Olaru că, în pofida calificării în Conference, FCSB a dezamăgit în stagiunea abia terminată, „Parcă nici nu-mi vine să mă bucur!”, dar Dinamo, dacă vrea în Europa, trebuie să realizeze că are nevoie de întăriri. Entuziasmul ajută, dar și mai mult ajută valoarea. Și în fotbal e valabil că fiecare doarme cum își așterne.
){kind=small}
