OPINII » EDITORIAL
Alte știri din fotbal
Elias Charalambous, scut pentru Ștefan Târnovanu: „Nu trebuie să îl împușcăm acum pentru o greșeală”
0
No Coman, no party! Ce notă a luat Târnovanu după ce a „îngropat” visele FCSB de a fi campioană din această etapă
0
Ștefan Târnovanu și-a pus cenușă în cap după gafa cu Sepsi: „Mi-am bătut joc de două puncte” » Ce a spus despre plecarea de la FCSB
0
Gigi Becali s-a enervat pe un titular de la FCSB: „Înseamnă că nu vede bine”
0
Știri din fotbal internațional
Liverpool, OUT din lupta pentru titlu! Înfrângere-ȘOC în ultimul Merseyside derby pentru Jurgen Klopp » Cum arată clasamentul ACUM din Premier League
0
Emmanuel Macron a jucat un meci de fotbal în scop caritabil! Ce supervedete au evoluat
0
Decizie total neașteptată! Barcelona a bătut palma cu antrenorul pentru următorul sezon
0
Louis Munteanu, mesaj ferm: „Vreau să plec! Mai am patru meciuri aici”
0
Petre Roman, citat pentru joi dimineață, la Parchetul General. Iliescu ar ...
Libertatea
De ce are nevoie Ucraina pentru a învinge odată cu sosirea ajutorului ...
Adevărul
"E strigător la cer". Reacţiile părinţilor tinerilor ucişi de Vlad Pascu în ...
ObservatorNews
Monstruos: PSG, ofertă de 300 de milioane € pentru înlocuitorul lui Mbappe! ...
OrangeSport
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă acest 45.94 la 400 garduri, trebuie să-l comparam cu recordul mondial pe 400, 43.03, o diferența de 2.94 secunde. Niciodată în istoria atletismului diferența dintre recordul mondial între cele doua probe nu fusese mai mică de 3.5 secunde. În 1968, când englezul Dave Hemery câștiga finala olimpica la 400 garduri în 48.12 în Mexic, Lee Evans câștigă proba de 400 plat cu record mondial, 43.86, o diferența de 4.26 secunde. Pentru a păstra aceasta diferența, finala de 400 la Tokio ar trebui câștigată în 41.68, o cifra care nu va fi atinsa cel putin încă 100 de ani!
Recordul lui Warholm este uimitor, într-adevăr. Proba de 400 m garduri a mai cunoscut un asemenea salt în perioada moderna. Înainte de JO din 1968 recordul mondial era de 48.8 secunde, stabilit de Geoff Vanderstock la trialul american. În Mexic englezul David Hemery a câștigat titlul olimpic în 48.1, un record care, se spunea, va rezista un sfert de secol. Dar chiar la ediția următoare, la München, ugandezul John Akii-Bua a câștigat în 47.82 (alergând pe primul culoar!)
Un articol despre sport. Pasare rara! Frumos, domn' Ovidiu, frumos!
Banal, tot mai banal si plictisitor este autorul!
Extrem de corecte comentariile privind performanta norvegianului, cu atat mai mult cu cat de obicei, atletii nordici nu prea excelau in probele de viteza. Dar, domnule Ioanitoaia, alaturi de preocuparea pe care o aveti in ultimul timp privind cariera si lipsa de rezultate pe care le inregistreaza Mirel Radoi - pe care, personal, il consider ultimul vinovat -, va propun un subiect: Oare ce ar raspunde ilustrul ministru al sportului daca ar fi intrebat cam asa: Cum apreciati faptul ca din bugetul ministerului se indreapta bani (si nu putini!) catre "cele fara numar" federatii de arte martiale, care raporteaza permanent o multitudine de titluri mondiale si europene, dar nu exista niciun reprezentant al Romaniei la JO? P.S. Nu s-a convins inca nimeni ca toate acele titluri arborate de artele martiale din Romania sunt niste facaturi? Ca o simpla adunare de doi romani, trei bulgari si un... pakistanez se raporteaza ca fiind un veritabil campionat mondial?!? Chiar ne putem lasa atat de pacaliti de cei de la Kata, Kumite si alte alea???
In primul rand de dragul minunatei Limbi Romane pe care o ador, dar si cu scuzele mele pentru folosirea unui termen nepotrivit in textul de mai jos, rog cine citeste pe aici sa considere urmatoarea modificare a textului cu referire la oina romaneasca si celelalte sporturi inrudite din lumea anglofona: am spus "precursoarele acesteia" cu referire la baseball ca fiind anterior oinei ca data de aparitie; Nici gand! - e exact pe dos, adica, in loc de precursoare, as folosi cuvantul "urmasele" - bineinteles cu voia domniilor voastre. Rog acceptati scuzele mele pentru folosirea gresita a termenului!
Pentru a exemplifica măreția acestei curse e suficient sa mentionam: Warholm a trecut linia de sosire în 45,94 secunde, coborând recordul mondial pe care l-a stabilit acum o lună cu 0,76. Benjamin a câștigat argint în 46,17. Și chiar Alison dos Santos din Brazilia, care a luat bronzul, a cochetat cu vechiul recordal lumii al lui Warholm de 46,70, ajungând cu doar două sutimi de secundă mai tarziu, în 46,72. Până la începutul lunii trecute, recordul mondial era de 46,78 secunde. Fusese stabilit de Kevin Young în 1992 - înainte să se nască Benjamin și Warholm, ambii 25 de ani. Primii trei clasați au reușit cu toții marți sa-l doboare. Și nu au fost doar medaliatii. Șase dintre cei opt concurenti au stabilit noi recorduri naționale pentru tarile lor. Timpii înregistrati de cei clasati pe 4 si pe 5 - Kyron McMaster din Insulele Virgine Britanice și Abderrahman Samba din Qatar - ar fi fost suficient de bune pentru a câștiga medalii de aur la oricare dintre ultimele cinci Jocuri Olimpice.
Mihaita dragoescule, stii tu ceva dar nu stii bine. Primul la 8,90 a fost Bob Beamon în 1968, când probabil nu erai născut. Cum bine zice articolul, aceasta performanta este încă record olimpic. Mike Powell a sărit 8,95 m la campionatele mondiale de la Tokio în 1991 într-un fascinant duel cu Carl Lewis și aceasta cifra reprezenta încă recordul mondial al probei.
Rectific. Recordul mondial stabilit de americanul Mike Powell dateaza din anul 1991.
Mihaita, stii tu ceva dar nu foarte mult. Recordul mondial al probei de lungime ii apartine lui Mike Powell cu 8m 95 cm si dateaza cred din 1981. Dar cel olimpic este si astazi al lui Bob Beamon cu 8m 90 cm cum precizeaza articolul.
Conectează-te la contul tău pentru a adăuga comentarii.