)
Articol de Radu Cosașu - Publicat vineri, 13 mai 2022 10:24 / Actualizat vineri, 13 mai 2022 10:24
O expresie imparabilă a lui Basarab Panduru.
Ca urmare a miracolului de pe „Bernabeu” - cel despre care Messi, aflând de la Aguero cum a fost, i-a replicat dur în versiune românească: „Nu mai fă mișto, idiotule, nu se poate!” -, problema norocului a preocupat intens săptămâna alimentată și de golul lui Mamut în derby-ul Craiova - FCSB.
Ditamai Mamutul
Basarab Panduru - un analist niciodată banalist, fără de a cărui opinie nu mă apuc să scriu și nu văd în asta vreun păcat - a intervenit exemplar, introducând o expresie foarte reușită: „Nu a fost noroc că Mamut a marcat, a fost ditamai norocul!”.
Acest „ditamai” ca superlativ mă silește să-l pun și în titlul articolului de azi. Ditamai norocul sugerează cumva ditamai Mamutul. Iar finalul lui Panduru e imparabil: „Nu e inspirație când îl introduci pe Mamut, ți-a ieșit un noroc chior”.
E nevoie de competența unui filolog
De ce chior? Recunosc că nu știu și mă pregătesc s-o sun pe doamna Rodica Zafiu, specialista în filologie a Dilemei Vechi (nu se poate să nu citească Gazeta Sporturilor!) și s-o rog să-mi explice cum s-a lansat această metaforă de largă circulație. De ce să fie chior norocul?
Prezbit, miop, cu cataractă, dar nu chior
Mă întreb ca tot omul care ține foarte mult la noroc, fiindcă nu l-am întâlnit niciodată în viață, nici la Loto, nici la Pronosport, nici la vreun "bilet în plus" la vreun spectacol. Fiindcă țin la noroc, nu-l văd nicidecum chior, îl văd mult mai uman, să zicem că poate fi, ca tot omul, prezbit, miop sau cu o cataractă modificată, care se poate opera fericit.
,Depinde de meci. Nu l-aș ponegri, Doamne ferește!, nu l-aș critica, mai degrabă i-aș deplânge absența în caz de ditamai ghinionul. Sunt persoane care disprețuiesc norocul. El cică ar jigni o performanță: "al dracului, a avut noroc!" se aude foarte des.
Când suferim de indulgență
Norocul nu e un merit, o valoare, un bine. De ce nu? Poate fiindcă suntem sistematic invidioși - e cel mai serios sentiment uman, după cum zic înțelepții. Poate că de aceea îl urâțim zicând că e chior. Mulți îl socotesc și orb. E prea mult. Și inexact.
Când o echipă a avut noroc, totdeauna i se găsește o calitate: a fost dârză, a fost pragmatică, nu și-a pierdut capul și nervii. Știu că sufăr de indulgență, s-ar putea să fie norocul meu, să nu zic vorbă mare.
Schimbarea atitudinii
Zilele trecute, un bun amic mi-a replicat că trebuie să renunț la „noroc” în fotbal - cum am judecat-o pe Real după victorie - pentru a introduce o nouă expresie a jocului, ferindu-mă astfel de acest misticism al șansei.
Mult mai corectă ar fi „o schimbare a atitudinii”, cum a fost cazul Benzemiștilor pe „Bernabeu” în ultimele minute, după alte 80 în care n-au tras niciun șut pe poartă. Dar poți să-ți schimbi pozitiv atitudinea fără norocul necesar? Eu am fost mulțumit că Ancelotti a început cu "norocul" pe primul loc în analiza sa despre meci. Ditamai Ancelotti!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
