)
Articol de Mitică Docan - Publicat miercuri, 28 octombrie 2026, 14:02 / Actualizat miercuri, 28 octombrie 2026 15:05
Există o formă de asfixiere morală pe care, în numele banilor, am început să o practicăm cu o lejeritate sinucigașă. Dacă am ajuns să ne scuzăm că am jignit amintirea lui Mao Zedong, un dictator care a îmbăiat pământul Chinei cu zeci de milioane de victime în numele unei ideologii criminale, înseamnă că întreaga structură interioară din Europa a intrat în colaps.
Acum nu foarte mulți ani se țineau marșuri prin Paris pentru libertatea de exprimare, în condițiile în care unii preferau să riște să fie secerați de gloanțe, decât să li se spună ce să publice. Extremiști ai libertinajului erau apărați de la pupitrul guvernelor, oamenii suflau praful de pe cărțile lui John Stuart Mill și conștientizau ce avuție este posibilitatea de a spune sau scrie prostii.
Acum, Mbappé este victima mâniei proletare de la jumătate de Glob distanță pentru că a spus, foarte probabil din greșeală, adevărul. Se vorbește despre „sensibilitățile Chinei”, despre respectul pentru diferite culturi (??), se produc industrial comunicate despre vina unui fotbalist care a vorbit despre ceva ce ar trebui să fie consensul planetar.
China este prima superputere economică cu care se confruntă capitalismul cu adevărat. Aflată în plin elan al Noului Plan Economic, înzestrată cu un naționalism stalinist clasic și cu o memorie revanșardă demnă de Vladimir Putin (Partidul se întoarce recurent la Războaiele Opiului cu același apetit cu care se întoarce Kremlinul la Al Doilea Război), China e în marș să pună modeleze lumea după propria ideologie.
Spre deosebire de Războiul Rece, are brațul economic necesar să ne strângă pe toți de gât. Cazul companiilor auto care au profitat de lenea și lipsa de inovație europene este un exemplu clasic. Dar mai sunt atâtea, de la tehnologii sofisticate, goana după minereuri rare și până la implicarea stealth în războiul din Ucraina. Chinezii folosesc toate formele de diplomație, de la urși panda pufoși la ambasadorii „lupi războinici” care intimidează și vorbesc răstit și agresiv cu diferiți omologi, inclusiv din țările vestice.
Acum, regimul de la Beijing apare de după draperii, ca un duh al muțeniei, cerând supunere și conformitate din Pireu la Paris.
O lecție de știință politică, pe cât mai e posibil
Civilizația noastră a luptat milenar pentru a dobândi și mai apoi apăra dreptul de a sfida puterea politică. Din secolul 4 d.Hr., de când Sfântul Antonie cel Mare cerea în Filocalie înfruntarea puterii politice pe baze teologice și până la alți mari filozofi politici ai secolelor 16-19, o parte însemnată a tradiției europene a respins treptat și vocal cenzura statului. Indiferenți la teroare, unii au murit în pușcăriile sistemelor totalitare pentru a respinge cu demnitate îngrădirea libertăților umane.
Nu este o catastrofă planetară ca marile corporații chinezești se dezic de Mbappé și îi retrag sponsorizările sau că agențiile de presă mandarine înfierează o glumă nevinovată. „Bătrânul trebuie să fie bătrân, marea trebuie să fie mare”, spunea un personaj jucat de Denzel Washington.
Dar este o tragedie continentală ca Mbappé însuși să-și ceară scuze, ca La Liga și Real Madrid să dubleze aiuritor cantitatea de cenușă pusă în cap sau ca companiile europene să se înarmeze rapid să aplece genunchiul la presiunea Chinei.
De ce tace prietenul Macron?
La fel de tragică este absența oricărei poziții politice din Franța. Într-un fel, nu e de mirare. Captivă unui ciclu de proteste în care radicali de stângă se drapează în steaguri cu seceră și ciocanul, după care ies la vânătoare de genți Louis Vuitton și Hermes, Franța este în continuare infestată de ideile periculoase ale comunismului. De altfel, sondajele dau ca favorit la turul 2 un agitator de modă veche, un ignorant seducător care cântă în urechile naivilor revoluția eternă.
Singura democrație însemnată care a comentat fără echivoc pe marginea subiectului a fost SUA, printr-o postare a Comitetului din Congres pe probleme chinezești, în care a subliniat, printre altele:
„Mao a fost un dictator și, ca ordin de mărime, a făcut mai mult rău poporului chinez decât ar putea face vreodată comentariul unui fotbalist. Mao a fost liderul PCC timp de decenii, iar dictatura și politicile sale dezastruoase au ucis zeci de milioane de chinezi în Revoluția Culturală, Marea Foamete și alte atrocități. Implicat în Partid încă de la prima sa reuniune națională din 1921, Mao este figura istorică principală pentru un partid care își continuă practicile de oprimare și epurări ideologice. Timp de decenii, PCC a negat poporului chinez drepturile fundamentale ale omului, inclusiv libertatea de exprimare și libertatea religioasă. Acestea sunt drepturi de care se bucură Mbappé și milioane de oameni din întreaga lume, iar Mbappé ar trebui să profite de această oportunitate pentru a spune adevărul îngrozitor despre dictatura lui Mao”.
Dreptul de a spune prostii este fundamental. Dreptul de a spune adevărul, obligatoriu. Ambele sunt pretenții încastrate în felul în care Europa vede lumea, ambele ne-au adus până aici. Și ambele sunt devorate treptat, mușcătură după mușcătură, dacă ne lăsăm intimidați de militantismul fără scrupule al puterilor ostile.
