Man di pancia sau dorul de ducă

Evoluția sau mai bine zis involuția din această lună nu face decât să confirme expresia metaforică a antrenorului Fabio Pecchia despre starea golgheterului nou-promovatei. „Mal di pancia”. Adică, rău la stomac. Sau, mai pe românește, îi e rău de transfer.

Desigur, vorbesc despre transferul la Fiorentina, intrat, se spune în Italia, în stand-by înaintea ultimei săptămâni de mercato invernal. Pentru că nu ai cum să nu observi că mintea celui mai bun fotbalist român în 2024 nu-i mai stă la echipa pe care ar trebui s-o scoată din zona retrogradării.

„La Genova n-a intrat bine”. Dar pe San Siro cine l-a văzut?

Mesajul transmis de Pecchia înaintea deplasării la Milano a fost cât se poate de limpede, fără perdea. Tehnicianul pe care fanii îl contestă tot mai mult a zis că „voi lăsa deoparte tot ceea ce este în afara gazonului. La Genova n-a intrat bine, dar duminică a fost foarte pozitiv.

Sunt mulțumit pentru evoluția lui din repriza cu Venezia, dar eu mă aștept ca el și toată lumea să dea și mai mult. Săptămâna aceasta, a lucrat la capacitate maximă, vreau să văd mai mult de la el!”.

Declarația de mai sus poate fi interpretată neaoș ca „bate șaua să priceapă iapa”. Și nu a fost prima aluzie făcută de antrenor. Care s-a plâns că în ianuarie apare o epidemie de „mal di pancia” în vestiar, cerând mai multă seriozitate. Și cum a răspuns cel care ar trebui să tragă echipa după el?

Durere de spate sau durere în cot de retrogradare?

Dennis a început anul cu o durere de spate. Brusc, mi-a zburat gândul la problemele cu care s-a confruntat în adolescență și la cum a ratat un transfer la Manchester City (la academie, să ne înțelegem!), din cauza asta fiind nevoit să o ia pe drumul lui. Așa cum singur a mărturisit.

A ratat deplasarea la Torino, fiind accidentat. Apoi, nu s-a putut pregăti cum trebuie și a intrat (e doar un fel de a spune) spre final cu Genoa. Cu Venezia, a prins o repriză. Iar duminică, a revenit printre titularii „cruciaților”, după aproape o lună și după o săptămână în care s-a pregătit bine. Pecchia dixit.

Meciul cu Milan, echipă aflată aproape de calificare directă în „optimile” Ligii, și, mai ales, apariția pe San Siro, Scala fotbalului italian, cred eu că erau suficiente argumente să îl încarce cu o motivație de a schimba dinamica negativă a rezultatelor și jocul de multe ori haotic al trupei de pe „Ennio Tardini”.

Că doar de la cine să te aștepti să scoată echipa ce-l plătește foarte bine pentru locul pe care se află dacă nu de la marcatorul cel mai prolific, și în sezonul promovării, dar și în actualul (are patru goluri, la egalitate cu Ange Bonny, dar un assist în plus)?

Dennis Man nu are calitățile unui lider la Parma!

La 26 de ani, Dennis Man nu mai e tânărul căruia îi venea să-și facă valizele și să plece de la FCSB pentru a se întoarce la Arad. S-a maturizat și, mai ales în momentele grele ale Parmei, avea ocazia și trebuia să tragă echipa după el. Nu numai din Serie B.

Să fie un lider pentru că, lăsând să se vadă imaginea unui taciturn, retras și închis în el, nu văd cum undeva ar primi banderola! Căpitanul este Enrico Delprato și, deși până la promovare nu avea nicio secundă în Serie A!, el arată o cu totul altă atitudine în iarbă.

A fost la locul și la moment potrivit în careul lui Milan - unde Man a călcat rar și a tras doar un șut anemic, prins de Maignan - la mingea de 2-1 pe care a împins-o în plasă, la 11 minute după ce românul a ieșit. De fapt, el a cerut prematur schimbarea.

Era minutul 69 când jucătorul cu 98 pe spate, care nu și-a găsit reperele nici ca număr 9, s-a așezat pe gazon și a spus basta!

Mi-a rămas întipărită pe retină privirea stupefiată a unui component al staffului oaspeților care l-a întrebat nedumerit ce are și de ce nu continuă. Că doar se pregătise foarte bine toată săptămâna pentru un joc tare greu, în care echipa avea (și are) mare nevoie mare să scoată punct(e)!

În acest sezon, Man a marcat mereu primul gol al Parmei

După câte am aflat, Man n-ar avea o problemă medicală gravă. Și, în mod normal, va fi disponibil fizic pentru un duel capital pentru soarta Parmei în Serie A: „sfida salvezza” cu Lecce. Un meci care pe care pentru evitarea retrogradării, pe „Ennio Tardini”.

Am spus fizic, pentru că disponibil mental s-ar putea să fie mai complicat pentru fotbalistul care nu a mai dat gol în deplasare în Italia de mai bine de un an.

Care n-a mai rămas în teren într-un meci în care echipa sa se afla în postură de învingătoare de aproape două luni. Și nu a mai modificat tabela din același meci cu Lazio (3-1). Când a marcat în acest campionat, Dennis a reușit mereu să dea primul gol al Parmei.

Numai că de la ultima sa prestație care să justifice suma de 15 milioane de euro pretinsă de club pentru transfer și cota de 17 milioane la care l-a evaluat Transfermarkt au trecut mai bine de cinci luni. Exact de la turul cu Milan și primul succes gialloblu din această stagiune.

Poate că greșesc, dar sunt șanse ca partida cu Lecce, programată fix la un an de la debutul său la Parma și în Serie A (acele 10 minute de la Napoli, pe stadionul încă numit San Paolo, în care s-a remarcat printr-o pasă dată cu călcâiul la centrul terenului), să fie ultima lui apariție în tricoul gialloblu.

Este limpede precum cristalul că nu-i mai stă mintea la Parma. Îi e dor de ducă. Suferă de mal di pancia ori de pancia piena. Iar cel mai bun și rapid remediu ori medicament pentru indigestie poate fi plecarea la Fiorentina.

Și Adi Mutu a plecat de la Parma, dar a ajuns la Chelsea!

Pe urmele lui Adrian Mutu, pe care l-am auzit spunând: „Dacă aș fi Giovanni Becali, l-aș da pe Man la Fiorentina pentru 40 de milioane de euro!”. „Briliantul” sau „Il Fenomeno”, cum era alintat de Curva Fiesole, pleca și el de la Parma, în 2003.

Dar o lăsa pentru Chelsea și ca să joace în Premier League! Și în schimbul a 15,8 milioane de lire sterline. La cursul actual, circa 19 milioane de euro. Adică dublu față de suma maximă pe care Viola ar fi oferit-o pentru Man.

Mutu, care a dat 103 goluri în 171 de meciuri în Serie A (Man are șase în 35), ajungea în orașul Renașterii la trei ani după aventura londoneză, pe filiera Juventus (unde i s-a rupt tinicheaua cu care venise de coadă), pentru 8 milioane de euro.

Ia uite ce coincidență, cam cât banii licitați, deocamdată, de Fiorentina ca să-l cumpere pe Dennis!

Man a semnat, după Euro la care naționala a ajuns în „optimi” (a oferit două pase decisive cu Ucraina) și pentru care a jucat foarte bine în Liga Națiunilor (două goluri și trei assisturi), prelungirea contractului până pe 30 iunie 2027.

Dacă nu pleacă acum, într-un moment în care totuși ar lăsa Parma la greu, poate pierde trenul important pentru ascensiunea carierei.

În caz contrar, riscă să pice a doua oară în Serie B și nu cred că la vară se vor înghesui echipele să-l tenteze cu oferte. Mai ales cele cu pretenții europene, de tipul dublei finaliste a Conference League sau chiar cu blazon mai strălucitor și ambiții mai mari.

Quo vadis, Dennis?