Foc și apă plată

De fapt, a fost cam singura, căci partida a curs cam așa cum era de așteptat, într-o confruntare cu mulți, mulți accidentați și sau absenți. La Dinamo din lot, oricum prea rarefiat pentru o echipă cu pretenții de ceva mai mult decât prezența în play-off, la Rapid mai ales din tribune, în războiul ce tot macină relația dintre ultrași și conducere.

Victor Angelescu a devenit inamicul public, inclusiv prin mesajele afișate, deși înaintea lui, Dan Șucu anunțase clar că nu mai e dispus să tot plătească sute de mii de euro pe sezon pentru cei care s-au tot jucat cu focul, din peluză.

De data asta, giuleștenii s-au abținut de la pirotehnice, dar foc a fost, însă acolo unde trebuia, pe teren. Fiindcă Dinamo a avut mingea, chiar și peste 60% în primele 25 de minute, însă Rapidul a fost cel care a dat scânteie și a aprins derby-ul.

Logic, fiincă în lipsa lui Politic și Selmani, "câinii" nu au ieșire ofensivă, au atacat ținând de minge, plat, lent, în ritmul lui Gnahore, aseară mai nesigur ca niciodată. Și cum nici Cârjan nu a găsit soluții, iar Perica a fost doar la număr, deznodământul era oarecum logic.

Fiindcă vișiniii au avantajul vitezei lui Dobre, Micovshi, a determinării lui Onea sau Keita, plus un vârf de atac de meserie, Koljic, care a și stabilit rezultatul reprizei. Una în care rapidiștii au dominat duelurile, au fost primii la minge, au tăiat mijlocul cu sprinturi și pericol, în timp ce băieții lui Kopic au fost pe zero și la șuturi pe poartă și, evident, la ocazii.

Altă repriză, alt meci

Partea a doua a adus din start un cu totul alt scenariu. Cu toată subțirimea lotului, Dinamo a aruncat în luptă tot ce avea, dar și ceva în plus. Inimă, determinare, tot ce le lipsise în prima parte. Și meciul s-a schimbat, în condițiile în care rapidiștii, care l-au pierdut pe Koljic, au făcut pasul înapoi. Poate cu gândul că va gasi spații și mai largi în jumătatea adversă.

O armă cu dublu tăiș, fiindcă tăvălugul, lent până atunci al adversarilor, a devenit tot mai apăsat și ar fi putut înclina balanța chiar și pe tabelă. Iar Stolz, șomer în prima parte, a avut tot mai mult de lucru. Austriacul a intervenit excelent la pătrunderea lui Perica, spălându-și astfel, măcar în parte, gafa de la debut, acea săritură în piscina goală de la finalul meciului cu FCSB.

Până la urmă, într-un final nebun, posesia, pasele mai multe, disperarea "câinilor" s-au lovit de îndârjirea gilueștenilor, dispuși să sacrifice tot, chiar și estetica pentru rezultatul care să-i ridice în drumul spre un loc de cupe europene și prin campionat, al doilea obiectiv al sezonului. Au mutat focul din atac în defensivă și au ars mai toate tentativele adverse.

Un meci viu, disputat, cu ritm, cu nerv, chiar dacă fără foarte multe ocazii. La finalul căruia, trăgând linie, determinarea, dar mai ales valoarea, diferența de investiții și de achiziții din cele două tabere, au stabilit învingătoarea. Unii foc, alții apă plată, chiar dacă au pus și ceva acid în partea secundă. Prea puțin.

Rapid urcă și amenință acum și poziția celor de la U Cluj, apropiindu-se de podium. Și poate fi ceva mai mult decât un simplu arbitru în acest play-out. E încă timp să devină o protagonistă, mai sunt multe meciuri și e imprevizibilă, greu de ghicit, de controlat.

Dinamo, în insolvență, nu prea are la ce să tragă, nu a făcut încă punct în play-off. Poate că trebuia să se pregătească deja pentru sezonul viitor, să găsească ceva buzunare mai darnice. Altfel, combinația dintre calmul lui Kopic-entuziasmul jucătorilor și căldura fanilor nu poate face minuni la nesfârșit.