Nu Cristiano este problema Portugaliei

Nu. Ronaldo nu este problema.

Spun asta cu un anumit fel de a privi jocul. Cine a stat vreodată în vârful atacului știe că un nr. 9 nu trăiește întotdeauna din ce face el, ci de cele mai multe ori din ce primește. Poți avea cel mai bun simț pozițional, poți citi perfect momentul de demarcare, dar dacă mingea nu ajunge la tine, în careu, ești doar un om care aleargă în gol.

Iar cifra rece de la final – lipsa golului – îți va fi atribuită ție, nu celor care nu te-au căutat. Asta este nedreptatea structurală a postului. Și exact aici, la granița dintre ce vede tribuna și ce știe cineva care a fost pe gazon, începe discuția serioasă.

Hai să fim oneşti de la început, pentru că o opinie serioasă nu se construieşte pe negare. Cristiano nu mai este în prime. Nu mai face lucrurile pe care le făcea acum zece, poate douăzeci de ani. Asta nu se discută. Dar a accepta că un jucător a coborât de pe vârful absolut nu este acelaşi lucru cu a spune că a devenit o povară.

Ronaldo rămâne un jucător important pentru orice echipă la care joacă şi rămâne, în continuare, omul care îţi câştigă meciul atunci când i se oferă mingi de gol. Iar la Portugalia, realitatea incomodă este că nu există încă un alt jucător pe poziţia lui care să se apropie de valoarea lui.

Ce s-a întâmplat, de fapt, la Houston

Scorul spune 1-1. Statistica individuală spune şi mai mult: Ronaldo a jucat toate cele 90 de minute şi a încheiat cu trei tentative de şut, niciuna pe poartă, din situații neclare și, e drept, nicio oportunitate concretă.

Pentru mulţi, atât a fost nevoie pentru sentinţă. Pentru un ochi antrenat, exact cifra asta este apărarea lui Ronaldo, nu acuzarea lui. Un atacant care termină un meci cu zero şuturi pe poartă e posibil să nu fi avut nicio minge cu adevărat folositoare. Nu e automat un atacant terminat. Poate fi un atacant pe care echipa nu l-a servit niciodată în poziţie de finalizare.

Diferenţa dintre cele două perspective este miezul discuţiei. Şi exact diferenţa pe care titlurile senzaționale despre Ronaldo nu o spun.

Strategia DR Congo, perfectă

Înainte să vorbim despre Portugalia, trebuie dat creditul cuvenit adversarului. DR Congo, la prima prezenţă la un Mondial după 52 de ani, nu a venit să admire. A venit cu un plan clar şi l-a executat disciplinat: bloc defensiv aglomerat în zona centrală, fără spaţii la interior, agresivitate şi intensitate pe fiecare duel, cu gândul permanent de a „lovi” pe contraatac și din puţinele faze fixe pe care le-ar fi obţinut.

Exact aşa au şi marcat, prin Wissa, cu o lovitură de cap.

Când un adversar îţi închide zona centrală în felul ăsta, nu se mai pune problema talentului individual. Se pune problema soluţiilor colective. Acum începe, de fapt, articolul.

Golul care explică totul

Portugalia a început excelent. A deschis scorul devreme, după o fază aşezată, colectivă, prin Neves. Şi atenţie la detaliul care contează: la acea fază, Ronaldo a avut exact rolul pe care un număr 9 de referinţă trebuie să-l aibă împotriva unei apărări cu trei centrali. I-a fixat. A ţinut doi dintre cei trei fundaşi centrali ocupaţi cu el, a creat superioritate în jurul lui şi a deschis spaţiul cu care echipa a putut lovi.

Cristiano Ronaldo, în Portugalia - RD Congo // FOTO Imago Images

Asta nu apare în rubrica şuturi pe poartă. Dar cine a jucat fotbal, și în atac, ştie că munca de a fixa doi centrali, de a-i ține agățați de tine ca să deschizi spațiu altcuiva, este la fel de epuizantă ca un sprint după o minge în adâncime – un detaliu pe care nu-l vede nimeni şi nu e premiat la televizor.

Este însă exact tipul de contribuție pe care un club modern, cu o adevărată cultură a performanței, o cuantifică şi o prețuieşte. Dintr-un birou de director sportiv, nu te uiți doar la cine a marcat. Te uiți la cine a creat condițiile golului. Iar la 1-0, Ronaldo a fost fix omul acela.

Problema este ce a urmat. După 1-0, Portugalia nu a mai reuşit să repete mecanismul. Bruno, Vitinha şi Joao Neves au pasat de prea multe ori în cercul de la centrul terenului, la siguranţă. Iar aici este o lege a fotbalului pe care nu o poţi ocoli: când oamenii care trebuie să ofere pase şi soluţii atacantului central joacă foarte jos şi evoluează la siguranţă, atacantul tău central devine, inevitabil, invizibil. Nu pentru că nu există. Pentru că nimeni nu îl caută.

Nimeni nu a mai urcat constant lângă Ronaldo ca să dubleze presiunea pe ultima linie congoleză. Bruno Fernandes, jucătorul care trebuia să joace mai sus şi mult mai aproape de el, a rămas prea jos. Iar fără un al doilea om în zona de finalizare, fixarea celor doi centrali de către Ronaldo nu mai folosea nimănui. Devenea un efort fără destinatar.

Cine se ascunde în spatele aurei

Structura Portugaliei nu este o structură slabă. Este una excelentă pe hârtie, plină de jucători de calitate incredibilă. Tocmai de aceea problema nu este de material, ci de mentalitate.

Vorbim despre Bernardo Silva, ajuns liber de contract la Real Madrid după nouă ani la Manchester City, o lovitură pe care Mourinho a dat-o fără să plătească vreun euro. Vorbim despre Vitinha şi Neves, probabil cel mai bun cuplu de mijlocaşi centrali din lume în acest moment. Vorbim despre Bruno Fernandes, cel mai bun pasator decisiv din Premier League. Acesta nu este un grup care are voie să se ascundă în spatele cuiva.

Şi totuşi exact asta pare să se întâmple. Toată planeta s-a aşezat pe umerii lui Ronaldo, iar cei din spatele lui par că aşteaptă, comod, retragerea omului ca să iasă ei la rampă. Nimeni nu le spune nimic, pentru că reputaţia lui Cristiano absoarbe toată critica. E o capcană psihologică în care o generaţie întreagă de jucători mari riscă să-şi rateze propriul Mondial.

Nu poţi să joci patru competiţii majore alături de Ronaldo şi să nu îi oferi nici măcar un assist!

Există un precedent. Şi e proaspăt

Dacă cineva crede că exagerez, are un exemplu fix de la acest Mondial. Franţa a deschis turneul cu Senegal şi, în prima repriză, Mbappé a fost inexistent. Pase greşite, ocazii care treceau pe lângă el, faze care mureau în jurul lui. Imediat au apărut aceiaşi detractori: Mbappé e în declin, Mbappé e problema.

Numai că Mbappé nu era problema. Atacul francez în patru juca dezarticulat, fiecare pe cont propriu, iar el era complet izolat. La pauză, Deschamps nu a schimbat niciun jucător. A schimbat doar structura, Tchouaméni și Rabiot au stat mai sus și au fost mai agresivi, l-a adus pe Olise spre centru. Şi brusc, acelaşi atac care fusese letargic 45 de minute a devenit de neoprit. Olise i-a strecurat lui Mbappé pasa decisivă printre linii, iar Mbappé a marcat şi a dus Franţa la 3-1. Acelaşi jucător, acelaşi adversar. S-a schimbat doar ce s-a întâmplat în spatele lui.

La pauza acelui meci, Wayne Rooney a spus simplu: nu cred că Mbappé este problema. Exact ce spun şi eu acum despre Cristiano. Diferenţa dintre un atacant „terminat” şi un atacant transformat a fost, în cazul Franţei, o repriză în care colegii din spatele lui şi-au amintit că a început Mondialul.

Kylian Mbappe are 58 de goluri în 99 de partide la naționala Franței / FotoȘ X

Exact asta e soluția Portugaliei. Ca Vitinha, Bruno, Neves şi Bernardo Silva să îşi amintească faptul că a început Mondialul şi să înceapă să joace pentru echipă şi pentru un atacant de calibrul lui Ronaldo, care le poate câştiga meciuri.

Despre banca tehnică

Şi aici comparația cu Franța devine necruțătoare. În exact aceeași situație, cu un atacant vedetă izolat și o repriză întâi modestă, Deschamps a citit problema la pauză și a rezolvat-o. Nu cu schimbări de oameni, ci cu o schimbare de structură, mutându-l pe Olise în centru și pe mijlocașii centrali mai sus, mai agresivi.

A avut curajul și luciditatea să intervină. Martinez, în schimb, nu a găsit acel răspuns. Portugalia a ieșit pentru repriza a doua cu același plan cu care intrase, iar zidul congolez a rămas în picioare.

Asta este, până la urmă, meseria antrenorului. Când adversarul îți aglomerează zona centrală și se apără cu opt oameni în spatele liniei mingii, deblocarea nu vine de la sine. Vine din idei: lărgirea jocului, mutarea lui spre benzi, un al doilea atacant care intră pe culoarul central, automatisme, centrări pentru atacantul central.

Un bloc superaglomerat se sparge în baza unui plan, nu cu individualități care așteaptă inspirația. Deschamps a demonstrat-o cu o zi înainte. Martinez are deja modelul.

Da, Portugalia şi Ronaldo au făcut un joc modest

Dar este primul meci de la Mondial, iar istoria recentă e plină de favorite care au pierdut startul şi au ridicat trofeul. Panica nu este o strategie. Eu cred în continuare în naționala Portugaliei.

Dar cred şi trebuie să se schimbe ceva în jocul lor, şi repede! Pentru că urmează Uzbekistanul, iar acolo capcana este aceeaşi: echipa lui Cannavaro se apără cu un bloc compact, cu trei fundași centrali, cu exact aceeași strategie pe care a folosit-o DR Congo.

Dacă Portugalia abordează meciul la fel, se va lovi acelaşi zid. Singurul meci cu adevărat deschis al grupei va fi cel cu Columbia, acolo unde vom vedea, în sfârşit, fotbal atractiv, pentru că ambele echipe vor juca să câştige. Dar până atunci este nevoie de o schimbare.

Concluzionând, ţinta criticii este greşită. Ronaldo şi-a făcut treaba la singurul moment în care echipa i-a oferit cadrul. Restul timpului a fost lăsat singur în faţa unui bloc pe care colegii lui, jucători de mare calibru, nu au ştiut să îl deschidă.

Am învățat, pe teren, şi acum la cursurile prin care îmi construiesc viitorul de conducător, că un mare jucător nu este o soluție, ci o resursă. Iar o resursă, oricât de valoroasă, nu produce singură dacă sistemul din jurul ei nu o pune în valoare. Asta nu este o problemă de talent. Este o problemă de mentalitate şi de structură, exact tipul de problemă pe care nu o rezolvi din tribună, ci din vestiar şi de la masa de lucru. Cine va conduce, cândva, un astfel de grup va trebui să înțeleagă un lucru simplu: nu te bazezi pe aura unui nume ca să-ți acopere lipsa unei idei de joc.

Cristiano nu este problema Portugaliei. Problema sunt cei din spatele lui, care încă aşteaptă să fie puşi în valoare în loc să pună ei echipa în valoare. Schimbarea de care are nevoie Portugalia este reală şi este urgentă. Dar schimbarea nu este Ronaldo.