)
Articol de Alin Buzărin - Publicat duminica, 21 decembrie 2025 16:38 / Actualizat duminica, 21 decembrie 2025 16:55
Pentru meciul de la Arad, poate. Pentru vara-toamna-iarna 2025, deloc. Dimpotrivă!
După recentul 0-2 cu UTA am auzit destule critici și chiar autocritici. Nimeni n-a zis că la Arad ar fi fost bine din punctul de vedere al lui Dinamo. Când pierzi e rău, cu atât mai mult cu cât pierzi rar.
Dinamo nu mai încercase acest gust amar din 19 octombrie, înfrângerea cu Rapid. Două luni, opt meciuri de campionat și unul de Cupă cu zero pe coloana eșecurilor.
Cifre excelente
Dinamo putea trece pe primul loc dacă bătea echipa lui Mihalcea și nu putea fi depășită decât de Rapid în cazul unui success cu FCSB (aceste rânduri se aștern cu ore bune înaintea începerii derby-ului).
Când faci 38 de puncte din 21 de meciuri, adică aproape de media care caracterizează echipele cu obiective îndrăznețe, 2/meci, înseamnă că sezonul ți-a reușit.
Ca și când primești sub un gol/meci (ei au încasat 18 în 21 de partide), înseamnă că apărarea ți-e bine pusă la punct. Ca și când pierzi doar de trei ori din iulie până înainte de Crăciun.
Două eșecuri le-am pomenit deja. Cel de acum, cel cu Rapidul din octombrie și cel de la Galați (1-2, tocmai în iulie!) O echipă care pierde rar nu e doar atentă și organizată, ci are și un psihic bun, nealterat de amărăciunile eșecurilor.
Dirijorul ridică valoarea orchestrei
Sigur că întâi și întâi, în dreptul acestor plusuri (înșirate acum, după eșec, dar clare, incontestabile) trebuie scris mare, să se vadă, numele lui Zeljko Kopic.
El pare artizanul. Are deja doi ani la Dinamo și în România, ceea ce pentru volatilitatea băncilor noastre tehnice deja înseamnă mult.
La noi, cine trece de un sezon se poate considera veteran. Firește că și jucătorii au fost buni, mai buni chiar decât propria lor valoare, însă antrenorul e dirijorul care prin modul de folosire a baghetei ridică valoarea orchestrei.
Le-a dat mingea, să nu mai facă presing
Și totuși, de ce a pierdut Dinamo la Arad un meci în care a avut 70 la sută posesie, peste 600 de pase (UTA n-a ajuns la 300), dar raportul șuturilor la poartă a fost 16-7 (pe poartă 7-2) pentru arădeni?
Probabil pentru că Mihalcea i-a citit bine și a văzut că principalul atu al lui Dinamo e presingul avansat, sus, în terenul advers. Dacă le lași lor mingea, n-au de ce să mai facă presing, iar Dinamo nu pare o echipă căreia să-i placă să paseze în căutarea unor culoare pe care le găsește foarte greu.
Ca fundaș, nu te ferești din calea mingii!
L-am văzut pe Stoinov (altădată foarte bun) greșind la golul al doilea, cel marcat pe contraatac. Întâi s-a retras prea mult, anulând un posibil ofsaid în care ar fi intrat Costache.
Apoi, la șutul căpitanului advers, parcă s-a ferit, să nu-l lovească mingea. În asemenea situații, marii apărători ai fotbalului, cei cu deprinderea defensivă în sânge, pun automat corpul pe direcția șutului, nu se feresc. Dar la 20 de ani mai ai de învățat.
Sindromul ultimului meci
Apoi, poate că Dinamo a pierdut la UTA pentru că în ciuda discursului său de regulă excelent, Kopic n-a reușit să-i capaciteze pe toți pentru a citi împreună această ultimă pagină a cărții. E ceea ce se cheamă în fotbal ”sindromul ultimului meci” dinainte de vacanță, de Sărbători.
Concentrarea scade, mai ales la echipele care au mulți străini, nerăbdători să meargă acasă, la familii. În vestiar toată lumea vorbește de bilete de avion, de bagaje, de cadouri și e greu să le scoți lucrurile astea din cap unor oameni care până la urmă sunt și ei oameni.
La Arad, Dinamo a avut 7 străini în formula de start și în total 10 care au fost pe teren, așadar, și aceasta ar putea fi o explicație.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
