Acasă!

Ziunnng! Aerul încă mai vibrează. Capul se rostogoleşte şi încremeneşte la picioarele spectatorilor îngroziţi.

Îndemnul tatălui

Unii nutresc o ireprimabilă satisfacţie interioară în interiorul groazei. Orice execuţie înfioară şi excită. S-a întâmpat ceva epocal. Tatăl selecţionerului, fost mare selecţioner, îşi îndeamnă fiul să îl lase acasă pe jucătorul celui mai mare fotbalist pe care el, tatăl, l-a antrenat. 

Bine, să-l lase acasă nu doar pe el, dar mai ales despre el, dat fiind impulsul tatălui de a-l apăra câteodată în termeni extremi, părerile se exprimă cu amortizor. Acum, în dialogul de la Fanatik, deloc. S-a auzit până la cer. Acasă!

Cel fără de greşeală

E aşteptată reacţia. Reacţiile. A tatălui fiului şi a fiului tatălui. E o tensiune care pluteşte în acelaşi aer. Cât de dură va fi replica acestui cutremur? Până la urmă însă, ce crimă a comis A. Iordănescu? Niciuna. A enunţat o regulă simplă a manualului de fotbal. Dacă nu joci, atunci nu joci. Nu poţi juca fără să joci. E de o logică atât de cristalină încât, iată, sună stupid. 

Doar că nu e chiar aşa. O, nu! Manualul fotbalului e precum legile româneşti care au mai multe porţi decât Gara de Nord. Te poţi strecura, furişa, intra şi ieşi după voie. Iordănescu senior însuşi îşi îndeamnă fiul să nu facă greşeala pe care a făcut-o el acum 7 ani, când la ultima prezenţă europeană am făcut un mare fâs.

Dar de ce a făcut selecţionerul de atunci greşeala de care încearcă să-l ferească pe cel de acum? Cum de un antrenor cu o experienţă cât China a putut face o astfel de eroare? E, iarăşi, simplu. Iordănescu nu a făcut nicio greşeală atunci. Ceea ce a făcut a apărut ca o greşeala mai apoi, în viitor. Dar nimeni nu poate să îi schimbe cuiva prezentul cu propriul trecut.

Cin’ să fie?

Preliminariile acelui Euro 2016 despre care zice Iordănescu tatăl au început cu un gol extrem de important înscris de un jucător care nu doar că nu juca la echipa de club, dar nu avea, la acel momement, echipă de club. Era liber profesionist. Marica. Sigur, a înscris din penalty şi mai târziu a luat "roşu". Dar Piţurcă l-a adus nu pe pile, ci pentru că avea nevoie de el şi de personalitatea lui. 

Chestiunea poate să-ţi iasă sau nu. Ce are în minte Iordănescu tatăl când îi transmite fiului să nu comită aceeaşi greşeală? Titularizările pe care le-a făcut la turneul final. Păi, cin’ să fie ? Chiricheş, care juca la Napoli când obosea, se accidenta sau i se năştea vreun copil lui Koulibaly şi la Rayo care făcuse mai mult tuşa în acel sezon. 

Dar cât de firesc era să nu îi foloseşti pe aceşti inconturnabili ai fotbalului la acea dată? Dacă s-ar întoarce în timp i-ar titulariza din prima pe Moţi, Găman sau Măţel (pe care, de altfel, l-a băgat la ultimul meci, cu Albania, pierdut şi acela)? Căci aşa trebuie judecat. Nu ce, retroactiv, nu a mers bine, ci care era alternativa. Că din lut nu puteai construi ad-hoc nişte Piquet sau Ramos.

Stupul

Treaba grea cu naţionala e că e aproape o anti-echipă de club. Acolo forma sau adecvarea la adversar funcţionează doar limitat. De fapt, experienţa şi caracterul contează enorm. Pentru că ai un examen unic la care nu o poţi zbârci, că nu se înjumătăţesc punctele. Degeaba eşti supersonic la club dacă ţi se blochează creierul de la emoţii. 

Naţionala asta are nişte jucători care au construit ceva împreună. Luaţi în parte nu valorează mare lucru. Dar când sunt unul lângă celălalt s-a văzut că nu au teamă şi că pot răzbi în condiţii dificile. Ştiu, au avut şi noroc, dar e treaba cu băgatul în traistă. A judeca acest grup ca o sumă de indivizi şi nu holistic e o eroare. Noi nu avem albine de top, dar, cumva, avem un stup. Bine că a dat ceva miere, să nu-i cerem nectar divin!

Pârtie!

Iordănescu tatăl are dreptate principial. Jucătorii trebuie să-şi crească nivelul. Să fie mai buni, să tragă cu dinţii, să îşi forţeze titularizările, să îşi oblige şi să ia deciziile de carieră cele mai sănătoase, nu cele mai bănoase. Reversul a ceea ce am zis mai sus e şi el valabil. Cine nu-şi vede de treabă, auf wiedersehen!, că strică stupul. Dar la asta Iordănescu fiul se pricepe. Acum marele lui talent va fi să slalomeze printre sfaturi. Cade la fix, tocmai s-au deschis pârtiile.